6,900 matches
-
discutau aprins unii cu alții, tot prin semne, deoarece oricine spunea că el vede totul mai bine și mai clar. Ca instrumente ajutătoare pentru repararea obiectelor și supravegherea celor ce urcau, foloseau ochelari cu lentile foarte groase. Unii purtau și ochelari de cal. Poate îi supăra lumina sau vroiau să vadă bine numai într-o direcție. Alții, puțini la număr, erau extrem de caraghioși: purtau fracuri demodate și semănau cu niște pinguini uriași... Zborul devenise o plutire plicticoasă, fără sens, fiindcă scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
izbindu-se de alte fiare, nu te mai interesează cât de aproape sau cât de departe e: știi că în scurt timp va fi în gară. În acel tren se pregătește de coborâre Mariana. Liniștită, cu obrazul puțin încordat, cu ochelarii de soare acoperindu-i ochii albaștri, cu mâinile puțin nervoase, ține strâns între degete geanta de voiaj. O îmbrățișez repede, apoi îi iau bagajul. Schimbăm două-trei cuvinte, zâmbete, ea înțelege, dar nu schițează nici un gest simte bucuria ce mă stăpânește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
-mă în sufrageria-hol spațioasă a unei case mari, aerisite, aproape eclec tice în alegerea ac cesoriilor, genul în care ai nevoie de o zi doar ca să te uiți cu atenție la tablouri, cărțile din bibliotecă, afișe și discuri. În spatele unor ochelari cu rame late stă unul dintre cei mai îndrăzneți regizori ai ultimelor decade, din avangarda celor care au scuturat teatrul, dar și teatrul liric, de previzibilul desuet al montărilor ridicole sau anacronice. Dacă biografia sa artistică e aproape intimidantă ăașa
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
superbă. Afișele rusești care îi anunțau spectacolele erau imprimate pe mătase. Se scrie în anumite cărți că reușea să stingă lumânările din candelabre când făcea un crescendo! — și despre Dvs. am citit că, atunci când cântați Herodiada, făceați să tremure lentilele ochelarilor în sală! — Ha, se poate, că sunt niște momente teribile acolo! Mă rog, ăsta era bunicul, cu câte un copil făcut în fiecare turneu! Ar fi trebuit să meargă cineva și până la Huși, pentru că jumătate din Cortezi de acolo sunt
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
timp, dife rențele dintre social media și mass media în modul în care fixează fapte, personaje și fenomene în memoria colectivă. Stephen Voltz și Fritz Grobe nu sunt oameni de știință, deși în clipuri apar întotdeauna în halate și cu ochelari de protecție. L-au păcălit, astfel, și pe Erik Qualman, autorul cărții Socialnomics, altfel un volum remarcabil despre cum schimbă social media mediul economic. El îi numește pe cei doi „cercetători“ și scrie că fără YouTube experimentul lor ar fi
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
frumos și cald, ce prevedea o toamnă lungă. După cum ne înțelesesem, plecam îmbrăcat în uniformă, cu o valiză și un sac de voiaj cu câteva schimburi și lucruri de toaletă. Pentru avion aveam doar un combinezon de pânză, cascheta și ochelarii de zbor. Cu toate că avionul era deschis, știam că n-o să fiu obligat să zbor la mare înălțime, deci fără grija frigului. Cum data plecării mele era hotărâtă pentru 11 septembrie aveam suficient timp pentru a face pregătirile necesare, atât în ce privește
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
respingea cu cea mai mare hotărâre, nelăsându mă nici să mă ating de trupul lui și amenințându mă că mă spune „domnului căpitan“. Nici o atracție nu mi-a stârnit, în schimb, soldatul care îmi da lecții de vioară, masiv, cu ochelari, figură intelectuală; îi purtam respect și, până în cele din urmă, chiar recunoștință, căci într-o bună zi i-a spus tatei: „Lăsați copilul în pace, domnule căpitan, fiindcă n-are nici pic de auz muzical.“ Era un ovrei din Basarabia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
părea să mă agreeze (ulterior, am aflat că era fratele poetului Bacovia și a publicat el însuși un roman sub numele de Vladimir Vecerdea), un tip mic de statură, uscățiv, cu obrajii și nasul ușor vineții și tare miop sub ochelarii ce dădeau expresie figurii lui modeste - de la dânsul am primit numai note bune. Nici dascălii nu mă simpatizau: cel de română (Petruca), de matematică („moș“ Litan), geografie (Tătaru), desen (Capidan). Petruca avea totdeauna să-mi reproșeze câte ceva; în clasa a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
atunci în autonomia și în eternitatea valorilor nu m-a părăsit niciodată. Victor Iancu studiase la München (de unde și-a adus și o soție) cu Alexander Pfänder și era un adept al școlii fenomenologice. Mic de statură, cu trăsăturile - sub ochelarii de miop - extrem de intelectuale, pedant până la ridicol în toată înfățișarea lui fizică și psihică, voind neapărat să-și păstreze alura de „Herr Professor“, probabil chiar și prin bordelurile pe care însuși se lăuda prietenilor și colegilor că le frecventează asiduu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se face auzite, de un context în care miza nevralgică este guvernarea orașelor. Dacă locuitorii periferiilor sensibile au putut fi desemnați ca "non-forțe sociale"537, clasele mijlocii par a constitui "o forță politică non-socială", desolidarizată de destinul cetății. Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației Ar trebui să ne temem atunci când constatăm cum cultura politică a Franței frânează constituirea unor dispozitive susceptibile să ofere ansamblului locuitorilor posibilitatea de a avea un parcurs rezidențial ascensional, singura perspectivă care ar putea evita fragmentarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
scenă a democratizării: pervertirea liantului civic prin comunicare / 262 Iluzionarea republicană și orașul mondializat / 266 Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității / 266 Problema claselor mijlocii în condițiile guvernării orașului mondializat / 272 Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației / 278 Concluzie. Căile urbane ale democrației moderne / 287 Exigența unei guvernări mai reprezentative a orașului / 288 Promisiunile evaluării democratice / 290 Abrevieri / 297 Bibliografie / 301 Index / 319 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de orice tip se bazează pe un element de convenție, în cazul de față împărțirea în presă de calitate și populară. Sunt formule, scheme care pot fi foarte ușor învățate și care, odată însușite, ne constrâng să privim realitatea prin ochelarii lor. „Masele” sunt asociate în acest caz cu publicații care relatează despre crime, sex, divertisment, filme, sport, iar „minoritatea”, cu acele publicații care prezintă politica tradițională, arta „înaltă” etc. Această inerție a modelului comunicațional care persistă, în ciuda prefacerii din realitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
El (îl știu) este un libidinos bătrân, pute a băutură, are un cățel murdar pe care-l plimbă mereu pe la baruri. I-a oferit un adăpost și bani. A acceptat. Ea va veni în țară la un moment dat, cu ochelari de soare, probabil cu mașină, va vorbi în doi peri cu toată lumea și va povesti că ea muncește și are viața ei în Italia. Va dărui parfumuri și loțiuni de corp și femeile din familia ei o vor invidia. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
știu absolut tot ce le trebuie tuturor. Nino ia Halcion la 20.30 și Protelos la 22. Ana folosește o anumită cremă când o mai doare piciorul. Nepoțelului meu îi plac desenele cu Cartea junglei. Cea mică și-a luat ochelari și o cam doare capul. Mama vrea să facem un gărduleț la cimitir. Ana nu mai poate mesteca biscuiți. Cea mare și-ar dori o vestă. Și tot așa... Și tot așa... Și tot așa... Și tot așa... Eu unde
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
acesta era pronunțat cu un asemenea ton, încât te cuprindea un râs de nestăpânit. Obligată să aștepte să-ți treacă, Doamna de Coislin aștepta cu gravitate, prizând tutun. Citind într-un ziar despre moartea mai multor regi, și-a scos ochelarii și a spus, suflându-și nasul: „A dat o moli mă în animalele încoronate.“ În clipa în care era gata să se stingă, se susținea lângă patul ei că nu mori decât dacă te lași în voia morții; că, dacă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
renumit medic oftalmolog). Au urmat cele cu note de opt, șapte ...nu.. șase, cinci...nu...vreo două de patru ...nu. Mai era ultima ... desigur, cu nota trei ... Doamne, ce nerozii am putut scrie? Parcă-l văd și acum punându-și ochelarii pe nas, dregându-și vocea ... să înnebunesc nu altceva ... îl aud apoi zicând "am și o teză de nota ... face o pauză ... de nota 10 (zece) ... a elevului Barbu Neculai ... să se ridice în picioare. Eram atât de năucit încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din păcate în ultimul rând revoltați, fără un motiv anume, nemulțumiți fiindcă aceasta e starea de spirit specifică neastâmpărului, neliniștii de licean. Amănuntele nu prea țin de foame amatorului de narațiune; faptul că lui Tony îi e rușine să poarte ochelari sau să-i spună lui Christine ce simte pentru ea ne lasă inerți. Ceea ce ne revoltă însă subteran e insinuarea constantă că demonstrația comunistă e "lipsită de violență", că cei care distribuie ziare și manifeste de stânga au dreptate. Cauza
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
când se fixează poate avea consecințe foarte diverse. Pretextul pentru a fi evocat poate fi o talie mai mică sau prea mare, care sunt deja ereditare. Alte situații sunt convenționale de exemplu cea în care unii copii trebuie să poarte ochelari. Pretextul pentru evocarea unui complex de inferioritate poate fi o educație greșită, tiranică, a părinților, o situație socială frustrantă, cum este cea din orfelinate. Sunt manifestări adesea ambigue și paradoxale, uneori alternante, la același individ, uneori printr-o timiditate paralizantă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu Străinătatea, din bulevardul Dacia, pe când căuta traducători și când eu mă gândisem o clipă să mă angajez, căci lucrările externe erau precare. Acest director, un intelectual comunist de origine cehă, cred, mă fixa cu ochii lui negri, opaci, prin ochelarii cu ramă groasă de baga, în timp ce eu îi explicam că voiam să mă angajez la ei, că aveam studii lingvistice solide, datorate copilăriei mele în străinătate etc. Nu pot uita privirea acelui om, neîncrederea lui. Or, eram în clipa aceea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
telefonice sau a unor vizite inopinate - se asigurau că persoanele căutate erau acasă. Așa că am coborât scările blocului, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și ne-am urcat într un jeep închis. De îndată, mi-au pus pe ochi ochelarii de tablă care îi împiedicau pe cei arestați să vadă unde sunt duși. Acasă avuseseră un ton mieros, politicos („știți ce înseamnă o percheziție... etc.“), dar în mașină tonul a devenit agresiv. Având în vedere spălarea creierelor lor și școala
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ia. Evident, nu vedeam absolut nimic. Eram dus de mână, mi se zicea să cobor niște trepte, apoi am fost împins undeva unde mi-am dat seama că era lume împrejur și o voce mi-a dat ordin să scot ochelarii... Mă aflam într-o încăpere cu perdelele trase și cu lumina aprinsă. M-a surprins mutra ofițerului din fața mea: avea un craniu de om primitiv, de formă ovoidală, părea un individ de ultima speță, fără nici un fel de școală, nici măcar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ca să vadă dacă nu ascund ceva. Toate astea au durat vreme îndelungată, după care mi-au lăsat foarte puține lucruri: cămașa de pe mine, una de rezervă, două perechi de șosete și două perechi de izmene. Apoi, mi-au pus iar ochelarii. Unul dintre ei m-a luat de braț și m-a condus pe un coridor. Deodată s-a oprit și am auzit un zăngănit de chei; a deschis o ușă și a urmat „Scoate-ți ochelarii!“ După care ușa s-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
mi-au pus iar ochelarii. Unul dintre ei m-a luat de braț și m-a condus pe un coridor. Deodată s-a oprit și am auzit un zăngănit de chei; a deschis o ușă și a urmat „Scoate-ți ochelarii!“ După care ușa s-a închis brusc și am văzut că mă aflu într-o celulă. Habar n-aveam în ce cartier al orașului eram. Era o celulă destul de modernă. Avea două așa-zise „paturi“ din beton și două saltele
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
neagră. Dimineața trecu și la prânz am primit iar ceva de mâncare. De îndată după masă, un gardian roșcovan m-a dus la anchetă. Același sistem: ușa se deschidea pe tăcute, subofițerii de Securitate îți dădeau ordin să-ți pui ochelarii. Așa că i-am pus, m au luat de brațe și am pornit într-o călătorie care mi se părea nesfârșită. Apoi, s-a deschis o ușă, m-au așezat pe un scaun și mi-au spus să scot ochelarii. Mă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pui ochelarii. Așa că i-am pus, m au luat de brațe și am pornit într-o călătorie care mi se părea nesfârșită. Apoi, s-a deschis o ușă, m-au așezat pe un scaun și mi-au spus să scot ochelarii. Mă aflam într-un birou de anchetă, în fața unui fel de pupitru. Mult mai sus, deasupra mea, era un fel de catedră unde stătea un colonel de Securitate, la fel de primitiv ca primul. Ce lepădături au putut aduna, pentru meseria asta
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]