13,759 matches
-
în care se încadrează Basarab Nicolescu este transdisciplinaritatea. Ea s-a născut în 1970, la un colocviu despre interdisciplinaritate, unde Jean Piaget a formulat pentru prima dată ideea unui dincolo de discipline 653. În 1985, odată cu apariția cărții sale Nous, la particule et le monde, fizicianul și filosoful român dă un sens nou acestei idei, devenind portdrapelul actual al acesteia. Esența acestui nou sens este cuprinderea a "ceea ce se află în același timp și între discipline, și înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unei constante h, pe care el a numit-o cuanta de acțiune, deoarece are dimensiunile unei acțiuni (energie X timp)730. Altfel spus, radiația este emisă sau absorbită prin porții mici sau cuante. Aceasta înseamnă că energia se comportă ca particulă. Albert Einstein, preluând ideea lui Planck, va formula în 1905 ipoteza cuantificării luminii, conform căreia, în anumite împrejurări, cum era cazul efectului fotoelectric, lumina se comportă discret, sub formă de "boabe", numite ulterior "fotoni", a căror energie este proporțională cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
732. Deși a fost primită cu mari rezerve, această ipoteză explica, în afară de manifestările efectului fotoelectric, o mulțime de alte fenomene. Ipoteza a fost confirmată deplin abia în 1923, prin efectul Compton: în procesul de împrăștiere a unui fascicul luminos de către particule mici încărcate electric, lumina se comportă ca un flux de particule. Această ipoteză readucea în discuție chestiunea caracterului ondulatoriu sau corpuscular al luminii. Problema devenea foarte complexă, în condițiile în care în expresia pe care Planck o indica pentru energia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în afară de manifestările efectului fotoelectric, o mulțime de alte fenomene. Ipoteza a fost confirmată deplin abia în 1923, prin efectul Compton: în procesul de împrăștiere a unui fascicul luminos de către particule mici încărcate electric, lumina se comportă ca un flux de particule. Această ipoteză readucea în discuție chestiunea caracterului ondulatoriu sau corpuscular al luminii. Problema devenea foarte complexă, în condițiile în care în expresia pe care Planck o indica pentru energia cuantei, E = hν, apărea frecvența radiației (ν), element specific proceselor ondulator-continue
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
chestiunea caracterului ondulatoriu sau corpuscular al luminii. Problema devenea foarte complexă, în condițiile în care în expresia pe care Planck o indica pentru energia cuantei, E = hν, apărea frecvența radiației (ν), element specific proceselor ondulator-continue, ceea ce însemna "identificarea energiei unei particule cu frecvența unei unde", lucru considerat drept ceva absurd și irațional 733. Mai mult decât atât, anumite experimente, cum este de exemplu experimentul celor două fante, puneau în evidență o comportare duală a luminii. În felul acesta, se deschidea o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu o propunere care va schimba fața gândirii fizice și a gândirii în genere. Este vorba de ideea complementarității. Iată una dintre primele sale formulări: "Natura însăși a teoriei cuantice (...) ne silește să privim coordonarea spațiu-timp [în sensul: comportare ca particulă] și revendicarea cauzalității [în sensul: comportare ca undă], o unitate care caracterizează teoriile clasice, ca trăsături complementare dar exclusive ale descrierii (...) ca tablouri complementare ale fenomenelor (...) care numai împreună oferă o generalizare naturală a modului clasic de descriere"737. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
descoperirea dezordinii din universul fizic, consemnată în secolul al XIX-lea prin principiul al doilea al termodinamicii. La începutul secolului al XX-lea, criza se adâncește atunci când, în microfizică, se descoperă relația complexă observator lucrul observat și noțiunea complexă de particulă elementară, care se prezintă sub un aspect dual (corpuscular și ondulatoriu), dovedind că nu este o cărămidă primă, "ci o frontieră spre o complexitate poate inconceptibilă"845. De asemenea, în macrofizică se pune în evidență relația complexă dintre spațiu și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la care face recurs gândirea reductivă, este complexă. Nicăieri nu există o bază empirică simplă. "Simplul, afirmă gânditorul francez, nu este decât un moment arbitrar de abstracție smuls complexităților, un instrument eficace de manipulare laminând o complexitate. Geneza este complexă. Particula este hipercomplexă (și deloc elementul in sfârșit simplu). Organizarea este complexă. Evoluția este complexă. Physis-ul este nesimplificabil și complexitatea sa sfidează total înțelegerea noastră cu originea sa, textura sa infra-atomică, desfășurarea și devenirea sa cosmică"850. Complexitatea ne face sensibili
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
timp complementare și antagoniste. De exemplu ordine/dezordine, cuplu aparent imposibil, dar care duce la organizare. În felul acesta, putem asuma rațional inseparabilitatea unor noțiuni contradictorii pentru a concepe un fenomen complex, așa cum a făcut Niels Bohr cu noțiunile de particulă și undă. Un capitol important în discuția asupra acestei paradigme a complexității este dedicat problemei raționalității și logicii. Aici vom întâlni mult mai limpede ceea ce face obiectul acestei cercetări: antinomicul. Gândirea occidentală, în special gândirea științifică, a funcționat după o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
timpului (Heraclit, Nicolas de Cusa, Pascal, Kant, Hegel), la începutul secolului al XX-lea aceasta ajunge să se strecoare în chiar sanctuarul raționalității, cunoașterea științifică, mai mult, în chiar inima științei, fizica. Lucrul acesta se petrece o dată cu descoperirea faptului că particula elementară este o realitate duală și oscilantă, comportându-se când ca o undă, când ca un corpuscul: "Când Niels Bohr accepta cuplarea noțiunilor contrare de undă și corpuscul, declarându-le complementare, el efectua primul pas al unei formidabile revoluții epistemice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Morin, Edgar, La Methode, tome 4: Les Idées, Éditions du Seuil, Paris, 1991. Morin, Edgar, La téte bien faite, Éditions du Seuil, Paris, 1999. Negulescu, P.P., Istoria filosofiei contemporane. Criticismul kantian, vol. II, Editura Moldova, Iași, 1997. Nicolescu, Basarab, Noi, particula și lumea, Editura Polirom, Iași, 2002. Nicolescu, Basarab, "Ștefan Lupașcu un model de gândire, un premergător. Basarab Nicolescu de vorbă cu Horia Bădescu", în Jurnalul literar, nr.15-18, 2000. Nicolescu, Basarab, "Ștefan Lupașcu și terțul inclus", în Petru Ioan (coord
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
625 Ibidem, p. 25. 626 Ibidem, pp. 39-40. 627 Ibidem, p. 40. 628 Ibidem, p. 69. 629 Cf. Alexandru Surdu, Gândirea speculativă, p. 144. 630 Basarab Nicolescu, "Ștefan Lupașcu și terțul inclus", în op. cit., p. 6. 631 Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 189. 632 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 21-27. 633 Ibidem, p. 27. 634 Ibidem, p. 28. 635 Ibidem, p. 29. 636 Ibidem, p. 31. 637 Ibidem, p. 34. 638 Ibidem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
p. 50. 648 Ibidem, p. 51. 649 Ibidem. 650 Ibidem, p. 52. 651 Ibidem, p. 53. 652 A se vedea în acest sens Mattei Dogan, Robert Pahre, Noile științe sociale. Interpenetrarea disciplinelor, Editura Academiei, București, 1993. 653 Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, p. 234. 654 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea, p. 53. 655 Ibidem, p. 54. 656 Ibidem, p. 58. 657 Ibidem, p. 60. 658 Ibidem, p. 62. 659 Ibidem, p. 65. 660 Ibidem, p. 64. 661 Basarab Nicolescu, "Nivelurile de Realitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vol. I, Editura Științifică, București, 1995, pp. 249-260. 787 Gaston Bachelard, op. cit., pp. 344-345. 788 Ibidem, p. 345. 789 Ibidem, p. 348. 790 Ibidem, p. 350. 791 O antinomie de acest gen ar fi cea din microfizică, referitoare la proprietățile particulelor elementare: Electronul este un corpuscul Electronul este un fenomen ondulatoriu. 792 Ibidem, p. 358. 793 Alexandru Surdu, "Orientări tradiționale, moderne și moderniste în dialectică", în Astra, anul XVII, nr. 5 (140), mai 1983, p. 4. 794 Vezi Peter Mittelstaedt, Problemele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
științe ecologice - cercetarea interacțiunilor dintre organisme, a comunităților biotice și a mediului lor - ființele vii sunt înțelese ca părți ale biosferei aflate în relații intrinseci unele cu altele. Societatea și contractul social sunt concepute după modelul fizicii newtoniene, în care particulele sunt impenetrabile, dure, omogene, fără structură internă, asemenea unor bile de biliard care se ciocnesc și își schimbă traiectoria. Indivizii sunt atomi sociali, distincți și independenți, au interese proprii, fac alegeri, și se raportează unul la altul prin medierea unei
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Acest lucru reiese limpede din fig. 1, fără a mai fi nevoie de calcule complicate, care pentru mulți pacienți pot fi derutante.Factorii care influențează indexul glicemic sunt concentrația în hidrați de carbon,conținutul în lipide, proteine,fibre alimentare, mărimea particulelor de amidon, gradul de prelucrare mecanică (masticația) Datele noastre nu concorda totdeauna cu cele raportate de alti autori, întrucat răspunsul hiperglicemiant la un aliment depinde în mod fundamental de valoarea glicemiei a jeun în momentul testării. La acelasi bolnav, aflat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Gabriela Radulian, Liana Turcu () [Corola-publishinghouse/Science/92270_a_92765]
-
primul rând, contribuie la catabolismul LDL în două moduri: a) majoritar prin legarea de receptori specifici cu afinitate mare, care recunosc apo B100 din structura LDL (se pare că este recunoscută și apo E); b) în condițiile unui exces de particule LDL sau a modificării apo B100, prin endocitoză sau prin receptori macrofagici (receptori A, de curățire „scavengers”), cale implicată în aterogeneză. - în al doilea rând, realizează catabolismul HDL prin reformarea HDL3 din HDL2; lipaza hepatocitară hidrolizează trigliceridele și fosfolipidele constitutive
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
un complex alcătuit din 3 subunități: o subunitate de 50 kDa, alta de 65 kDa și o subunitate inhibitorie (IkB). Complexul NF-kB se află în citozol și este activat prin disocierea subunității inhibitorii. Recent, Flamez și col. (61), folosind analiza particulelor exprimate în celule β stimulate, subliniază posibila lor participare în mașinăria insulinosecreției. În general, efectele rapide ale glucozei asupra insulinosecreției depind în mare parte de modificările alosterice sau covalente în proteinele funcționale. Exemplele tipice sunt: închiderea canalelor KATP (ca urmare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
cu sensul de sămânță minusculă, grăuncior. Metaforele medicale formate în baza modelului granulum-i s-au dezvoltat pe baza similitudinilor de caracteristică (dimensiune redusă) pe care le regăsim în majoritatea caracteristicilor intrinseci: metafora med. granulă este definită printr-o caracteristică intrinsecă- particulă intracelulară mică (DM, 2007: 530). Metafora granulos denumește un concept a cărui trăsătură intrinsecă este prezența granulațiilor. Și alte exemple sunt edificatoare. În limba latină, areola, ae / f. este diminutivul substantivului area (arie) și desemmează o curte mică: med. areolă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
coerent și unitar: lat. granum, i (n) - grăunte/grăunță avea diminutivul lat. granulum, utilizat cu sensul de sămânță minusculă. Studiind constructele metaforice generate de modelul lat. granulum, se poate cerceta consevența euristică [,,corpusculi intracelulari"] bazată pe raționamente logice: 1) O particulă intracelulară (în anatomie) este un grăunte (modelul vegetalului) - med. ro. granulă: cf. fr. granule/ en. granule; 2) în Simptomatologie, un corpuscul/ o incluziune/ o formațiune redusă ca dimensiune este un grăunte localizat în celule/ bacterii/ țesuturi - med. ro. granulație (cf.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
compatibil" - din trei componente: granulo- (cf. lat. granum, sămânță) + cito (cf. gr. κύτος, -εος- "platoșă, scut, cavitate, celulă") + penie (cf. gr. πενία, -ăς- "sărăcie, penurie"). Respectând restricția de regim și trăsătura "compatibl" a elementelor, granulocitopenie (în definiția de Dicționar "Diminuarea particulelor de la nivelul celulelor sanguine", cf. DM, 2007: 343) este un construct metaforic purtător de conținut cognitiv/ informațional autonom.Iată și alte exemple: med. en. neuroblastoma (cf. fr. granuloblastome; en. neuroblastoma; ro. granuloblastom); en. granulocytosis (cf. fr. granulocytose; en. granulocytosis;ro
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
prepozițiilor cerute de ablativ și exprima raporturi variate (locativ, temporal) și sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Terminologia l-a conservat ca prefix de o mică productivitate, cu sensul "în afară, în exterior": exfoliere (lat. exfolio; en. desquamation, germ. desquamaton). Particula ex- apare în majoritatea cazurilor, în împrumuturi savante, neanalizabile ale căror cuvinte de bază existente ab initio s-au pierdut în formațiunile neolatine. Factorul de organizare lexicală a acestor formațiuni este condiționat de semantica lui ex- în raport cu termenul - bază latin
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
stinxi, stinctum). Ex-(e-) ambivalent, în limba latină - formant și prepoziție - era mult mai apropiat de clasa semantică a prepozițiilor cerute de ablativ și exprima raporturi variate (locativ, temporal) și sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Și în limbajul economic, particula ex- apare în sintagme calchiate/ împrumuturi savante: expunere de fapte (cf. fr. exposition des faites); expunere indirectă la risc (cf. fr. exposition indirecte au risque). Particula este utilizată în numeroase contexte ca formant cu sensul de "în afară, în exterior
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
variate (locativ, temporal) și sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Și în limbajul economic, particula ex- apare în sintagme calchiate/ împrumuturi savante: expunere de fapte (cf. fr. exposition des faites); expunere indirectă la risc (cf. fr. exposition indirecte au risque). Particula este utilizată în numeroase contexte ca formant cu sensul de "în afară, în exterior": exteritorial (cf. fr. exterritorial). Paradigma greco-latină este concurată de împrumuturi rebarbative de tipul: en. ex quai (condiție de livrare Incoterms); fr. ex quay; en./ fr. ex
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
monoreferențiale - logică simbolică (matematică), logica probabilistică etc; subiect în asociere cu conținuturi conceptuale precum: axiologic, epistemic - subiect axiologic, subiect epistemic etc. Interpretarea monoreferențială a sensului unor termeni presupune o profundă stapânire a domeniului. Așa de pildă, element poate desemna atât particula/ particulele primordiale, din combinarea cărora s-a născut universul (sens filozofic), cât și particulele care intră în componența materiei determinate, individualizate în obiecte (sens științific). Trăsătura comună a celor două noțiuni pentru care se folosește același termen este aceea de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]