8,290 matches
-
însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălțimi inaccesibile și întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor netrebnic, tunând asupra sălii profeții grozave, fugea întunecat de o justă mânie, în aplauzele ropotitoare ale auditoriului” (G. Călinescu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fost ucenică și mironosiță a lui Cristos, cea dintâi și cea mai mare dintre toate ucenicele și purtătoare de mir. Era din Galileea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde și numele ei, de Magdalena. Fiind bântuită de patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind Însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, În sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
i-a cruțat pe Îngerii păcătoși, ci i-a trimis/predat (paredoken) În legăturile Întunericului, păstrându-i pentru judecată”. De obicei, Dumnezeu Îi „livrează” pe cei păcătoși Satanei, acesta jucând rolul executorului pedepsei. Ca inovație neotestamentară, termenul apare În episodul Patimilor. E sensul care ne interesează În primul rând. Isus folosește verbul la pasiv, În legătură cu El Însuși: „Fiul omului trebuie să fie predat/dat În mâinile oamenilor” (Mt. 17,22; Mc. 9,31; Lc. 9,44). În toate cele trei pasaje
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
va fi deconspirat printr-un sărut. După acest sărut, plin de afecțiune, soldații pun mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat În vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare Între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
biblice prin lentila tradiției liturgice și dogmatice ortodoxe, aș putea Încerca un răspuns În felul următor. Kenoza Fiului, elaborată În Fil. 2,7, se referă la Întruparea Sa; faptul că „s-a smerit pe Sine” (etapeinosen heauton) se referă la Patimi și la moarte. Această Întreagă mișcare, de la unirea cu Tatăl, prin Încarnare, prin „moartea pe cruce” până la Înălțare, este esențială pentru ca toți cei Încorporați În viața Lui prin botez și credință să se Împărtășească dintr-Însul În slava Sa (Rom
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus Își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin Întrupare; a trebuit să se Împlinească prin patimile, moartea și Învierea Celui Întrupat. Mișcarea kenotică, prin care Fiul etern devine Dumnezeu-om În termeni istorici, e desăvârșită prin moartea și prin Învierea Sa. Dar, pentru ca această mișcare să Îmbrățișeze Întreaga omenire, El a trebuit să coboare În „adâncurile
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
păcălit și răpus tocmai de acest fanatism al Încrederii În sine și În cauza, politică, pe care o Întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, În prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut În 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă Întins la umbra unui ficus, În câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini, trimițând simultan spre atmosfera magic-seducătoare
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vor mai exista? Redactarea textelor creștine Începe, așa cum știm, cu deceniul 6 al primului secol, odată cu Pavel, și se Întinde până În primele decenii ale secolului al II-lea. Redactarea nu Înseamnă revelație, ci consemnare a unor tradiții legate de viața, patimile și Învierea Mântuitorului. Iustin Martirul, vorbind despre textele care se citesc la slujbele de duminică de către creștini, folosește expresia „memorii ale apostolilor” (apomnemoneumata ton apostolon). Or, „memoriile” nu pot să apară decât după trăirea și consumarea unui eveniment, nu Înainte
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului Acherusius, Pavel ajunge și În „ținutul patimilor”, situat la apus. Aici, răvășit de priveliștea chinurilor la care sunt supuși cei păcătoși, izbucnește Într-un plâns amarnic și cere Îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lumea pământeană, „de jos”, către lumea inteligibilă, noetică (Philon, De migratione Abrahami, 20). Clement (Stromatele II, 51, 2) și Origen (Contra Celsum VIII, 22) vor interpreta „emigrarea” ca pe o „traversare” (Paști, diabasis) dinspre Întuneric spre lumină, dinspre Egiptul morții/patimilor spre Canaanul vieții/nepătimirii („sărbătoarea Paștelui Începea În a zecea zi, pentru că Însemna depășirea (diabasis) oricărei patimi și a oricărui lucru sensibil”). Iezechiel 47,3. Biblia românească (după TM): „Când bărbatul acela mergea spre răsărit, ținea În mână sfoara și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
2) și Origen (Contra Celsum VIII, 22) vor interpreta „emigrarea” ca pe o „traversare” (Paști, diabasis) dinspre Întuneric spre lumină, dinspre Egiptul morții/patimilor spre Canaanul vieții/nepătimirii („sărbătoarea Paștelui Începea În a zecea zi, pentru că Însemna depășirea (diabasis) oricărei patimi și a oricărui lucru sensibil”). Iezechiel 47,3. Biblia românească (după TM): „Când bărbatul acela mergea spre răsărit, ținea În mână sfoara și a măsurat o mie de coți; și m-a dus prin apă și apa era până la glezne
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
prin a doua formulare, se deschide un Întreg orizont teologic. Recunoaștem tema dreptului persecutat, pe care o tradiție iudaică Îl asimilase cu Robul Domnului. Aceeași Epistolă a lui Barnabeu, citată adineauri, vede În figura dreptului legat fedeleș o profeție a Patimilor Mântuitorului (cap. VI și VII). Un ultim caz, Proverbe 3,18. Biblia românească (după TM): „Pom al vieții este ea [Înțelepciunea] pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiți”. LXX: „Pom al vieții este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
socotim că nu există o linie de separație netă Între viața monahului și viața creștinească În general. Fiecare este dator să se silească să se Înalțe cât mai mult spre idealul desăvârșirii; fiecare e dator să lupte pentru curățirea de patimi și pentru dobândirea virtuților, care culminează În dragoste”. Ceea ce surprinde În această prefață este accentul pus pe libertatea și deopotrivă responsabilitatea celui căruia i se adresează Filocalia, socotit singur responsabil de reușita sau eșecul „lecturii sale practice”. În comparație cu vechile tratate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În suișul său. 2) Urcușul omului se Înfăptuiește prin Logos, Cel care le unește pe toate, „Poarta care se deschide spre lumea cunoștinței tuturor acelora care au parcurs calea spre virtute”. 3) Prima etapă În acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești În lume (ce amintește de „Întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, În sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4) Contemplarea directă a lui Dumnezeu se Înfăptuiește În afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
19.IV.1993, Chișinău), poet. Este fiul Alexandrinei (n. Dragalin) și al lui Gheorghe Bolduma, țărani. A studiat, fără să o fi absolvit, la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. A debutat editorial în 1961, cu placheta Patima izvorului, care cuprinde esența evoluției viitoare a lui B. Lirica lui, îndatorată modelelor folclorice, cultivă simbolistica rurală, într-un metaforism original. Balada și pastelul, specii predilecte, sunt dominate de puseuri elegiace. Plasticitatea și insolitul imaginilor sunt rodul unei imaginații uneori
BOLDUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285804_a_287133]
-
sunt rodul unei imaginații uneori excesive și nesupravegheate, precum o demonstrează unele poezii din volumele Cântarea ființării mele (1968), Trestienii (1975), Amurguri verzi (1978). Alteori, versul este îndatorat reportajului conjunctural și propagandistic (Toboșarii, 1974, De vorbă cu inima, 1987). SCRIERI: Patima izvorului, Chișinău, 1961; Versuri, Chișinău, 1965; Zbor de toamnă, Chișinău, 1968; Cântarea ființării mele, Chișinău, 1968; De ziua satului, Chișinău, 1971; Versuri, Chișinău, 1971; Toboșarii, Chișinău, 1974; Trestienii, Chișinău, 1975; Casa părintească, Chișinău, 1977; Amurguri verzi, Chișinău, 1978; Pădureanca, Chișinău
BOLDUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285804_a_287133]
-
nu-i sunt necesare, spre a se comunica, construcțiile imagistice, „procedeele”, „literatura”. Simpla (de fapt, doar aparent simpla) confesie îi este de ajuns. Poeta operează rareori cu metafore, de regulă apelează la „simple” (însă provocatoare) reprezentări: „Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, / Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, / Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți, / Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații.” În Călcâiul vulnerabil, lirismul emană uneori din reflecție, devenind gnomic
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a cuplului, dar nici acum B. nu se poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent, al patimii, încât balansul continuu fascinație-blasfemie, adorație-insultă formează esența și a acestor poeme. Pentru că B. nu recunoaște altă materie literară în afara neliniștilor eului creator, a trăirii subiective, determinate, în viziunea lui, de fatalitatea sângelui, romanele Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg au un
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
oarecare discrepanță cu fluxul epic. Într-o tehnică adecvată genului scurt, intrarea în narație se face abrupt, faptele se succed cronologic, iar relatarea (adesea confesiune) se încheie odată cu stingerea conflictului urmărit. În schița Pe scară și în nuvela Din pricina dragostei, patima ajunsă la paroxism și teama de demascare constituie cauze ale unor crime. Personajul Barbu Ogriziș din nuvela În urma banchetului, cuprins de o ură nestăpânită, îl pândește fără încetare pe vărul său înstărit, până când, umilit de mărinimia acestuia, se sinucide. Obsesia
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
metaforelor de sursă apocaliptică. Ionică. Poveste de război este o istorie de dragoste înfiripată în cursul celei de-a doua conflagrații mondiale între un ofițer român, plecat cu unitatea spre front, și o enigmatică nevastă unguroaică, plină de dorinți și patimi. Proză densă, pigmentată cu umor și dezvoltată în acolade narative - nu fără inserțiuni palpitante -, la hotarul dintre autobiografic și ficțiune, Ionică dezvoltă până la un punct o atmosferă idilică, ciudată în situația întâlnirii a două etnii aflate prin forța împrejurărilor istorice
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră către libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dar, În fond, lucrurile stau cu totul altfel. Satisfacerea dorințelor este o nevoie fundamentală pentru individ. Dorințele nu pot fi ocolite. Ele pot fi controlate, reduse la nivelul minim necesar, dar niciodată complet excluse. Numai când aceste dorințe se transformă patimi de care persoana devine dependentă, ele sunt incontrolabile. În caz contrar, nu. Acest aspect trădează o anumită fragilitate a eului, care nu se mai poate controla pe sine Însuși, o situație În care „frânele morale” sunt fie slăbite, fie absente
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate controla pe sine Însuși, o situație În care „frânele morale” sunt fie slăbite, fie absente; În care individul este dominat de dorințe pe care nu și le mai poate stăpâni. Această slăbire a controlului de sine este Întreținută de patimi, care devin „a doua natură” a persoanei respective. Sensul vieții va fi, În mod ireversibil, deturnat către o stare de dependență față de dorințe și va duce, În final, la degradarea sufletească și morală a individului. Dimpotrivă, folosirea vieții Într-o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
bine și rău, alegând binele și evitând răul. În cel de-al doilea caz, persoana activă Își va utiliza propria viață, ca ritm și scop, În vederea satisfacerii dorințelor sale schimbătoare și crescânde, scăpate de sub controlul rațiunii și puse sub semnul patimilor, fără a face distincție dintre bine și rău, confundând răul cu binele, pe care-l preferă datorită plăcerii iluzorii pe care i-o dă. Dacă atitudinea activă pozitivă este cea care cultivă binele În conformitate cu principiul rațiunii și al datoriei morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
el bun pentru mama, dar pentru mine a fost coșmarul vieții mele, un bețiv ordinar, un jegos, un împuțit obraznic, nici o calitate... In: Să înțeleg că nu avea nici o calitate... I: Toate defectele din lume adunate... (Inculpata vorbește cu multă patimă, durere și totodată cu multă ură despre tatăl vitreg, ceea ce relevă existența acumulării în timp a unor tensiuni, frustrări, nemulțumiri cauzate de acest părinte). I: Acesta nu avea nici una (vorbește despre inexistența unor trăsături pozitive de caracter ale tatălui vitreg
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]