5,822 matches
-
zece milenii. Împrejurarea că hemisfera cabinei a perforat perdeaua de aer protectoare - un milion de ani. Hazardul că n-ai fost ucis - zece milioane. Revenirea ta din leșin în timpul căderii - o sută de milioane. Faptul că ți-ai putut trage pelicula de protecție - un miliard de ani. Șansa că ai căzut în apă și nu pe uscat - zece miliarde... - Ai și atins existența unui sistem solar, comentă Zeul Concentrării. - Norocul să fii proiectat de jetul din fundul fluviului - o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
din zilele bune. Răceala, dacă n-ai observat, se răsfrânge cu un fel de cruzime asupra psihicului nostru. În bucătăria rece de dimineață, pachetul de Viceroy roșii, de care nu m-am mai atins de câteva zile, își îngroașă placid pelicula de praf. În climatul ăsta mai reușeam să gândesc pozitiv doar într-un dialog imaginar cu Suzy (de fapt un monolog pe două voci, amândouă atone. Uite, vezi, iubito (mă jeluiesc eu) ce-am ajuns? În ziua asta liberă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
da cu aftershave, dezodoriza - pentru cine, dacă nu simt -, totuși o fac, fiindcă starea de neîngrijire aș resimți-o dureros, nu olfactiv, ci cumva parasenzual, reflexiv, peste vreo oră în metrou. În octombrie, pe strada noastră se pusese deja o peliculă de gheață, amestecată într-un cocktail dizgrațios cu frunzele descompuse. Pe vremea asta eu trebuie, cu un sentiment de autocompătimire, dar și cu plăcerea anticipativă a sezonului vodcii, să plec la serviciu la nouă dimineața, pe o lumină încă difuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
desfășor o istorie, în stilul lui Tony, care se lansa în story-uri interminabile. (Ca aseară, când filmul cu Schwarzenegger împărțise subtil familia, cei fără pretenții, Liana și Suzy, au rămas picotind în camera bună cu televizorul, conștiente parcă de vechimea peliculei, intelectualii în bucătărie, Anton, Tudor, lady F. și Zina convertită, „cu focul stins, cu soba rece rămasă-n urmă ca un vis“ sau doar cu focul țigărilor aprins, la care Anton își amintește de ultimul lui roman, pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
m-am înfruptat și eu pe vremea foametei și filmele cu Fred Astaire, una din pasiunile tinereții mele (aș fi dat orice să pot bate step ca el). În anii '46, '47, au rulat pe ecranele cinematografelor din București numeroase pelicule siropoase, produse la Hollywood. Peste ele, a coborât apoi, ca o ghilotină, cenușiul "realismului socialist". Drept care America și-a păstrat, într-un cotlon al memoriei mele, imaginea fabricată la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ardea deja pe Dan după meciul cu Barry, iar afrodisiacul, care contribuise și el, începuse acum să încingă prohabul firav al bărbatului ei. Carol îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură în sufragerie și Dan își puse recviemul: un album Dire Straits. Dansară puțin înainte ca femeia să umble din nou la colecția eclectică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alături, camera mea de vizionări și de adus gagici ușoare. Am acolo toate filmele mari care s-au făcut vreodată. Ce pula mea. Ținîndu-l încă de mână, l-am așezat pe scaun, iar eu m-am dus să potrivesc o peliculă în aparatul de proiecție. Deși tehnologia e moartă de trei secole, eu încă țin la ea, drept care păstrez cu dragoste acest aparat rusesc din ’950. Hurducăind și zbârnâind, mașinăria a început să funcționeze, spre fericirea mea. M-am dus și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
suficientă pentru a-mi smulge un zâmbet. Apa este aproape. Mult prea aproape. Și deodată ne înghite, plesnindu-ne și plesnind groaznic. Nicicând n-am crezut că mă voi lovi de ceva atât de dur și de rău cum este pelicula asta groasă de metal lichid. Nicicând n-am crezut că eu voi muri. Viața, așa cum o știam, dispare, lăsând loc unei disperări cumplite, însoțită de o zbatere diformă, haotică și total lipsită de sens. Privesc ochii prințului, care, da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din ce în ce mai mari pe care le tot inventează hardughia asta vor ajunge să prăbușească întreaga existență la pământ, într-un mod cât se poate de direct. Doar de-aici se calculează totul, și cât pământ se extrage din Ucraina, și câtă peliculă mai poate produce Covasna, tot, absolut totul. Ajunge acum. O să-i scoată naibii firul ăla din perete și-o să termine cu abstracțiunile pe care le tot generează mașinăria asta drăcească și care, de altfel, o să ajungă să prăbușească în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o cortină roșie foarte mare. În spatele celor două fotolii din mijloc, pe un dulăpior, se afla un aparat de proiecție, Feri s-a dus ață acolo, zicându-mi să merg și eu, să mă uit, că-i incredibil, e și peliculă în aparat, și atunci m-am dus și eu acolo, între timp Feri deschisese ușa dulăpiorului și am văzut că era plin de cutii plate și rotunde, din metal, și Feri mi-a spus că l-am prins pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de role, și atunci din nou i-am spus că nu mă interesează, și să plecăm odată, că se dă curentul înapoi și rămânem acolo pe vecie, și atunci Feri a zis că mergem, dar întâi să ne uităm la pelicula din aparatul de proiecție, și a început să învârtă cu mâna discul inferior, iar pelicula a început să se deruleze încet, aplecându-mă și uitându-mă mai de-aproape, am văzut cum imaginile încep să se miște, te puteai uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
plecăm odată, că se dă curentul înapoi și rămânem acolo pe vecie, și atunci Feri a zis că mergem, dar întâi să ne uităm la pelicula din aparatul de proiecție, și a început să învârtă cu mâna discul inferior, iar pelicula a început să se deruleze încet, aplecându-mă și uitându-mă mai de-aproape, am văzut cum imaginile încep să se miște, te puteai uita ca la un film adevărat, titlul și regia și celelalte înscrisuri nu se puteau citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a dus la fereastră, a deschis-o, apoi de pe o măsuță a luat un ziar, și-a făcut vânt cu el ca cineva care nu mai poate de cald, și atunci Feri m-a întrebat ce se vede pe peliculă, iar eu i-am zis că nimic, e o mare plictiseală, se plimbă una de colo-colo într-o cameră mare, și Feri a întrebat dacă e singură, și i-am zis că da, ei, și atunci Feri s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spus că de ce i-am spus eu că e plictisitor, când e chiar foarte palpitant, precis că e un film dintr-alea, cu bărbați și femei în pielea goală, a auzit el despre astfel de filme, iar dacă mai derulăm pelicula, o să vedem că femeia se va dezbrăca de tot, își va da jos și sutienul, și chiloții, așa că ne-am uitat și mai de-aproape, continuând să învârtim discul, și într-adevăr, femeia și-a dat jos și juponul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gândesc la nimic altceva decât la ce se va întâmpla dacă vom fi surprinși acolo, cu siguranță vom ajunge la școala de corecție, așa că iarăși l-am implorat pe Feri să plecăm, dar el se apucase deja să tragă de peliculă cu mâna, zicând că puțin îi pasă, acum chiar că vrea să știe ce e sub chiloții femeii ăsteia, și l-am văzut băgându-și mâna în buzunar și scoțând de acolo un brici, atunci l-am întrebat ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în buzunar și scoțând de acolo un brici, atunci l-am întrebat ce vrea să facă, e nebun la cap, iar el a zis că femeia se dezbracă uite-acuși și că puțin îi pasă, va tăia cei câțiva metri de peliculă, și eu i-am spus să nu se atingă de ea, că nu avem voie să lăsăm urme după noi, dar Feri deschisese deja briciul, gata-gata să taie pelicula, și atunci l-am prins de braț, întrebându-l că ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și că puțin îi pasă, va tăia cei câțiva metri de peliculă, și eu i-am spus să nu se atingă de ea, că nu avem voie să lăsăm urme după noi, dar Feri deschisese deja briciul, gata-gata să taie pelicula, și atunci l-am prins de braț, întrebându-l că ce l-a apucat, i s-a urât de viață, vrea să ajungă la școala de corecție?, dar el mi-a zis numai să-i dau pace, și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el a făcut-o, între timp, încercând să mă ridic, am apăsat pe un alt buton, și atunci s-au stins luminile în sală și s-a aprins reflectorul aparatului de proiecție, și au început să se învârtă discurile cu pelicula, și s-a și văzut imaginea pe ecran, încețoșată, dar se distingea cum femeia s-a aplecat în față, dându-și sutienul jos, dar asta am văzut în timp ce alergam deja spre coridor, fugea și Feri în urma mea, și atunci femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că... sunt nerăbdător în privința întâlnirii... În regulă, Frank, lasă că ne vedem noi. Am ajuns în Bank Street la ora opt fix, o dată cu ultima geană de lumină. Deasupra, cerul continua să strălucească, dar printre rozeuri și albastruri se strecura o peliculă de verde, o nuanță de avocado, care înveselea paloarea bolnăvicioasă a orașului... Purtam cel mai bun costum - un gri închis cu dungi subțiri, albe. În plus, abordam o cravată lată, argintie, legată cu un sănătos nod Windsor. Eram în West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încă aici, i-am spus zâmbind, dar mi se strângea inima la gândul apropiatei despărțiri, căci găsisem în mătușa necunoscută o comoară pe care nu voiam s-o pierd. — Amintirile se derulează continuu, ca într-un film vechi în care pelicula s-a rupt pe ici, pe colea... parcă nici nu mă văd la 85 de ani, murmură ea după un timp. — Povestește-mi ce s-a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și benzinăriile, și automatele pentru mâncare? Automobilul a țâșnit înainte, condus de un om mai hotărât ca niciodată. „STOP!” În sala de proiecție s-a aprins lumina. Obosiți, nițel apatici, cei trei se priveau întrebători. Unul dintre spectatori era regizorul peliculei; scenarist și interpret totodată. Producător. Ceilalți doi, operatorul și un maestru în efecte speciale: soarele acela în amurg, imens și palid, alb aproape, era opera lui. Și stepa, ca-n palmă, curățată de orice urmă de viață. Și batista aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din uși zburând prin aer. Automobilistul cu ochii deschiși, ca de sticlă, un jet de sânge împroșcând un geam lateral, ce a rămas ca prin minune întreg, groaza câtorva trecători, întâmplător aflați în preajmă... Când Poliția a derulat finalul fiecărei pelicule cu încetinitorul, s-a văzut că imaginile erau de o calitate excepțională, opera unor adevărați profesioniști, fapt ce a ușurat, destul de mult, elucidarea celor petrecute. Cercetându-se automobilul avariat și reconstituindu-se evenimentele din ultima zi de filmare, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
componente ale sistemului de frânare fuseseră demontate chiar de către Regizor, cu puțin înainte de sosire, când făcuse un popas. ...După câteva luni, filmul - intitulat Șoseaua - a fost prezentat publicului. Maestrul în efecte speciale a făcut tot posibilul ca forma finală a peliculei să corespundă cât mai mult viziunii Regizorului, așa cum acesta, în unele momente, o dezvăluise echipei. În fiecare sală, spectatorii - după primul sfert de oră - au însoțit proiecția cu fluierături și cu strigăte de nemulțumire, pentru ca, pe măsura scurgerii timpului, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
oricum, derutați... La scurtă vreme însă, lucrurile s-au schimbat. Un studiou central de televiziune a inclus filmul într-unul din programele sale sub un titlu nou - Drumul pierzaniei -, făcându-i, mai înainte, o prezentare ce cuprindea amănunte privind realizarea peliculei, moartea Regizorului și sensul metaforei abordate. Inițiativa a stârnit un interes enorm în rândul publicului din toată țara, sălile în care era programat filmul dovedindu-se, acum, neîncăpătoare. Câteva case particulare de profil au înregistrat finalul pe casete video - ilegal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a doua zi, după care, adormeau buștean. Când străbăteau drumul spre școală se mai găsea câte un cavaler mai tupeos, cum se exprimau argotic cei din generația lor, să le arunce câte o ocheadă sau o aluzie învelită într-o peliculă chemătoare. Fetele o prindeau din zbor, o așezau cu grijă în geanta doldora de cărți și mergeau mai departe. Inima le-ar fi dat ghes să discute cu acești tineri care, de bună seamă, aveau a le spune multe lucruri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]