14,286 matches
-
vezi și nu poți pătrunde până acolo lipește pleoapa și rămâi cu tine în tine să guști din ceea ce credeai că nu există liniștea infinitului te include doar viața aleargă fără tine în urmă-ți și înainte lăsându-te un pic mai copil lângă o grămadă de păcate” În “al treilea ochi", ca o ramă a întregului volum, poeta Cecilia Moldovan conotează propria metaforă de a fi...poet! Cristina Ștefan, 8 mai 2016 Referință Bibliografică: Cartea de identitate a privighetorii- Cecilia
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
dat voie să facem tablou, dar n-a mai fost voie să-l expunem. Că se expuneau pînă atunci tablourile în vitrină. Trebuia ținut așa, în liceu. Liceul era foarte curat, mare, frumos. Foarte frumos liceul, într-adevăr. Poate un pic cam rece.” Când citești o carte omagiu, intri în proximitatea unei vieți iar viața doamnei Olimpia Berca a fost una împlinită, atât professional cât și ca familie, prieteni, cu iubire și prețuire. Cartea este un expozeu de trăinicie a vieții
OLIMPIA BERCA- DIN LITERATURA TIMIŞOREANĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379111_a_380440]
-
Fantaisie)" ****** HOINĂRESC PE STRĂZI Cu pumnii-n buzunare Eu hoinăresc pe străzi. Am înnoit acum Haină cea bleu marine. Avansez fredonând Sub cerul înghețat, Și-apoi, din când în când Mai recit o tirada. Pantalonul prea strâmt Mă strânge-un pic la feșe. Îmi ridic și-mi leg gluga, Căci bate puțin vântul. Urechile-mi și nasul Nu prea suporta frigul. Picioarele-ndrăznețe Fug ...cam încetișor. Mărșăluiesc deja De vreo juma' de oră. Două seri, e destul Pentru silueta. "Doamne, cât
-JE VAIS PAE LES RUES/ HOINĂRESC PE STRĂZI-VERSIUNE BILINGVĂ FRANCEZĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379844_a_381173]
-
te mai văd?N-o să te mai aud? Chiar niciodată? *** " Nimeni nu moare cu totul. Rămâne ceva viu care continuă a ne stă alături pentru ca să nu fim singuri" "Cel care se îndepărtează, nu pleacă cu mâinile goale; răpește întotdeauna un pic din sufletul altuia". Cand profesoară de italiană ne-a împărțit o pagină cu citate și ne-a cerut să alegem câteva care ne merg drept la inimă, le-am ales pe cele două de mai sus ,neștiind că peste câteva
TU,CARE EȘTI PLECAT... de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379845_a_381174]
-
De ce însumi iubirea c-un păcat când e atât de înălțătoare Iubirea naște în femeie și bărbat sentimentele cele mai rare N-ai cum trăi precum o brută cu inima-nchistată în nimic Sau iarba-nvălurită în cucută sufocând pământul câte-un pic Ca cerul fără nori în plină vară și soarele arzând dogoritor Sub arșiță cerșind o picătură din ploaia unui duș răcoritor Ți-ar place să trăiești fără văpaia ce freamătă până-n rărunchi Cu trupul penetrat de vâlvătaia durerii ce te
IUBIREA, NU-I PĂCAT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1667 din 25 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379879_a_381208]
-
culori ale vegetației de toamnă. La un moment dat autoturismul alerga paralel cu Dunărea. Pe fluviu un remorcher se îndrepta spre cine știe ce port de prin zonă, poate spre Călărași deoarece se deplasa amonte[ în susul apei, către izvor.]. Fluviul era un pic învolburat. Bătea vântul destul de intens, iar prova navei spărgea valurile, aruncând pe teugă[ partea acoperită de la prova sau de la pupa unei nave, în interiorul căreia sunt amenajate magazii.] stropi de stele albe ce căpătau de la razele soarelui irizări albăstrii. În comandă
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
Radu că-i bărbat taie pâinea în locul tău. Așa-i normal în casa omului. Bărbatul taie pâinea și mămăliga. Noi așa am pomenit la părinți. Hai moșule, treci la masă. Știi doar unde îți este locul. - M-aș spăla un pic pe mâini. Vin doar din spital și pe acolo forfăie microbii mai ceva ca la cotețul găinilor. - Hai mă tată și tu! Îl luă Radu la rost. Chiar așa crezi? Ar însemna ca pacienții să plece mai bolnavi decât au
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
de genul „sula și prefectura”? Nu chiar! Gazetarii au și luat inițiativa iar un municipiu de graniță Oradea are în curs de aprobare două mari proiecte cu finanțare europeană care vor furniza căldură unui întreg cartier numai prin pompe fără pic de gaz rusesc sau românesc. De la anul viitor căldura necesară cartierului va fi pompată din pământ (și iarbă verde) la un preț de zece ori mai mic decât cel de astăzi. Să nu zici că nu te interesează! Chiar crezi
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
Acasă > Poezie > Familie > IUBESTE-TI APROAPELE Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului DACĂ TU VEI PLECA *** Dacă tu vei pleca, Eu voi muri... un pic, Sau mă voi ofili! Dece nu spui nimic? De mine draga mea, Nu te îndepărta... De cîte ori plecai Lacrimi multe vărsai Și chiar de nu știai, Din suflet presărai Pe unde te aflai... Te rog, rămâi pe loc. Asta
IUBESTE-TI APROAPELE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379918_a_381247]
-
feliază somnul, se bat feliile ca pentru șnițele, se dau prin ou și făină, se presară cu sare și condimente. Se prăjesc. Chifteluțe: Se dă peștele crud prin mașina de tocat, se amestecă cu: usturoi, ouă, condimente, făină, verdeață, un pic de bicarbonat stins în oțet. Se modelează și se prăjesc în ulei. Letea: ciorbă de pește, proțap de crap, știucă umplută, chifteluțe, șalău cu maioneză și cartofi natur, scrumbie afumată, scrumbie marinată, pește marinat, pește prăjit, raci fierți, hamsii. Rețete
FESTIVALUL GASTRONOMIC ŞI ECO-CULTURAL D’ALE GURII DUNĂRII, BUCUREŞTI, I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379905_a_381234]
-
mi s-a părut că recunosc un grup de copaci, așa cum îl văzusem prin telescop. Iată și stânca, cea care îmi păruse mai luminată atunci când am plecat de la Observator! Părea o stâncă oarecare, căci mai fiecare colț era luminat un pic, doar că bradul de deasupra ei părea mult prea veștejit... Începusem să-mi pierd din entuziasm. Unde erau semnele pârjolului pe care ar fi trebuit să-l descopăr? Unde era cenușa, focul, craterul? Nici măcar nu mirosea a fum prin apropiere
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
cu mai multă răbdare și pe moș Bursuc. Uneori chiar îl compătimeam atunci când se plângea de suferințele lui din cauza reumatismului. Stăteam mult la palavre, ne găteam împreună masa, de multe ori, căram și tăiam lemne tot împreună. Îl inițiasem un pic în taina mânuirii lunetelor din podul Observatorului, căci începuse să-l pasioneze cerul. Din toate aceste motive începusem să suport un pic mai bine singurătatea și chiar meseria mi-o făceam acum mai conștiincios, mai ales după ce cei de la București
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
la palavre, ne găteam împreună masa, de multe ori, căram și tăiam lemne tot împreună. Îl inițiasem un pic în taina mânuirii lunetelor din podul Observatorului, căci începuse să-l pasioneze cerul. Din toate aceste motive începusem să suport un pic mai bine singurătatea și chiar meseria mi-o făceam acum mai conștiincios, mai ales după ce cei de la București mi-au transmis la un moment dat că datele mele erau uneori puțin cam contradictorii, iar eu știam bine de ce. Dar aveam
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
nu se vedeau semne deosebite, nu erau deloc alte semne decât cele pe care le știam din filmări și din fotografii. Nu erau nici galerii laterale, ori în profunzime, nimic. Doar bradul ce se înălța în vecinătatea gropii părea un pic mai ofilit. Cel puțin așa susțineau unii, care păreau observatori mai fini. Dar iată că ne-a venit în minte să măsurăm din nou nivelul radiațiilor. Extraordinar, radiațiile înregistrate acum erau nespus de mari! În toate zilele din urmă uitaserăm
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
acasă, a intrat bunica la griji. Vino repede acasă ! De voie, de nevoie, copilul urcă încet spre casă, nu prea bucuros, cu ochii mereu la vale. Când ajunse la bunicul său, acesta îl luase de-o mânuță, îl dojeni un pic, dar nu prea tare. - Să vezi ce supărată e bunica! De ce n-ai spus când pleci de-acasă? Știi ce griji am avut, unde-ai dispărut ? În sfârșit, ajunși acasă, bunica se repezi să-și îmbrățișeze nepotul cel pierdut și
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
supărată e bunica! De ce n-ai spus când pleci de-acasă? Știi ce griji am avut, unde-ai dispărut ? În sfârșit, ajunși acasă, bunica se repezi să-și îmbrățișeze nepotul cel pierdut și regăsit. Apoi, după ce îl dojeni totuși un pic, avu grijă să-și îmbuneze odrasla făgăduind niște dulceață de fragi. Bunicul era deja preocupat cu un nou roi, tocmai roise un stup cât timp bunicii căutaseră pe Ionuț cel dispărut de-acasă. Strânsese cu mare grijă roiul din pom
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
tărâmuri mai sigure financiar și odată cu ei și miliardele lor. Doar regina Elisabeta a II-a care are acum respectabila vârstă de 90 de ani, reprezintă cu cinste trecutul glorios al Imperiului Britanic și spre deosebire de politicieni, nu se blamează nici un pic. „Cine nu are bătrâni să-și cumpere” Franța: Se pregătește pentru alegerile prezidențiale din 2017. François Hollande cel mai neiubit președinte pe care l-au avut francezii, a hotărât să nu mai candideze. Deci democrații au o problemă, căci în
DRAGI PĂMÂNTENI, A TRECUT ŞI 2016 ! de VIOREL BAETU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379954_a_381283]
-
să lucrez undeva într-un laborator de fizică, să cercetez. M-au dezamăgit însă multe lucruri la facultate: tot învățam și învățam, din obligație parcă, dar nu reușeam să verific nicăieri nimic din cele învățate! Sinceră să fiu, sunt un pic dezamăgită. Unde mai pui că se apropie și sesiunea de examene. Trebuie însă să "rod" cursurile, căci nu-mi pot permite să mă fac de rușine. Ce crezi despre mine acum? Sunt sigură, te-am speriat un pic cu mărturisirile
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
sunt un pic dezamăgită. Unde mai pui că se apropie și sesiunea de examene. Trebuie însă să "rod" cursurile, căci nu-mi pot permite să mă fac de rușine. Ce crezi despre mine acum? Sunt sigură, te-am speriat un pic cu mărturisirile mele. Ce ți-am spus, însă, nu-i nici a zecea parte din ce-mi poate capul și obrăznicia. Am căutat să fiu sinceră. Sunt însă nemiloasă când vreau să mă distrez pe seama cuiva! Marian! Mă admiți așa
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
deodată, că-l dor piciorușele. Și ce mult mai avea de urcat până sus, pe coama muntelui! - Bunica, nu pot să mai merg, nu mai simt picioarele! zise Ionuț scâncind, căzând în iarbă. - Hai, puiul meu! Hai, mai încearcă un pic. Acuși ajungem acasă! - Nu, bunica, de-aici nu pot să mă mai mișc! Stau aici până dimineața! - Bine! Dacă zici tu că stai aici, eu urc încet acasă, că am sacoșele astea mari și grele cu hăinuțele tale. Apoi trimit
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
am sacoșele astea mari și grele cu hăinuțele tale. Apoi trimit pe bunicul tău să te caute, să te ia de-aici și să te aducă în spinare acasă. Bunica nu stătu de tocmeală, tot urca la deal câte un pic și se tot uita vicleană în urmă, să vadă ce face nepotul ei. Lui Ionuț nu-i venea a crede că bunica chiar îl lasă acolo. Dacă îl papă vreo dihanie, ceva, o vulpe, un lup!... Când se uită bunica
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
Umblă cu bine!... Ridic geamantanul de jos și dau să plec, în timp ce moșneagul se întoarcea la treaba lui. Dar nu făcusem decât câțiva pași, că își aminti ceva și reveni grăbit la gard, strigând în urma mea: - Hei, băiete!... Stai un pic!... Pun valiza jos și privesc în urmă: - Ce este? - Pân' la Observator îi drum mult și-i cam pe însărate, iar tu ai greu de dus. Zic, ar fi mai bine să 'mâi la noapte la cabana de lângă Casa Pădurarului
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
el până la grajd, apoi, văzând că bunicul nu mai are vreo altă treabă pe-afară, îi zise : - Bunicule, nu stai cu mine să-mi povestești despre stelele de pe cer ? - Hm, hm! făcu bunicul. Îți povestesc, copil drag. Dar stai un pic să mă duc în casă să-ți aduc o bundicică, să nu răcești, că se făcu cam răcoare afară. - Nu, bunicule ! Nu-i nevoie, nu răcesc ! - S-o crezi tu că mă iau după tine, dacă răcești, iar n-o să
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
nu ca multe alte păsări prigonite de pisici. Știind că în copacul acela este un cuib, Ionuț, ros de curiozitate, se duse pe furiș, să nu-l vadă bunica, ca să cerceteze cum arată un cuib de pasăre. Se urcă un pic pe trunchiul pomului, până ajunse cu ochii și nasul în dreptul scorburii și privi înăuntrul ei. Da, într-adevăr, acolo era un cuib. Ce interesant, un cuib mic, cât o palmă, căptușit gingaș cu fire de iarbă și pene. În mijlocul cuibului
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
grozav e! - Dar lasă melcul jos, poate are copilași undeva, care-l așteaptă și pe care trebuie să-i hrănească. Nu-l lua cu tine! - Dar ce mănâncă melcul ăsta ? - Ei, are destule. Mănâncă iarbă, frunze ! Bunica îl dojeni un pic pe Ionuț - de atâta umblat după melci și buruieni de tot felul, își murdări pantalonașii. Se apucă ea să le scuture de pământ și de cetină. Plecară mai departe. Când s-au afundat în pădure mai adâncă, mai întunecată, un
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]