10,156 matches
-
pe linia Cuvântului, și spre dreapta, pe linia Trupului. Matta este Cuvânt; Soulages este Trup. Iar această bifurcare spune povestea artei occidentale. Ale cărei avataruri se suprapun peste liniile de separație seculare ale marii dezbateri despre Întrupare. Între cei care pictează ceea ce știu și cei care pictează ceea ce simt, figurarea a cunoscut aceleași erezii opuse ca și Biserica. Există monofiziții, care maximizează Dumnezeul din Isus, Spiritul din Forme. Asta duce la o artă de distanțare, în care exuberanța vizuală se pierde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe linia Trupului. Matta este Cuvânt; Soulages este Trup. Iar această bifurcare spune povestea artei occidentale. Ale cărei avataruri se suprapun peste liniile de separație seculare ale marii dezbateri despre Întrupare. Între cei care pictează ceea ce știu și cei care pictează ceea ce simt, figurarea a cunoscut aceleași erezii opuse ca și Biserica. Există monofiziții, care maximizează Dumnezeul din Isus, Spiritul din Forme. Asta duce la o artă de distanțare, în care exuberanța vizuală se pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cunoscut aceleași erezii opuse ca și Biserica. Există monofiziții, care maximizează Dumnezeul din Isus, Spiritul din Forme. Asta duce la o artă de distanțare, în care exuberanța vizuală se pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul, minimalul, conceptualul. Nu mâna pictează, ci mintea: viziune interioară. Obiect: funcționarea gândirii. Există nestorienii, care maximizează Omul din Isus și Materia în Forme. Asta dă o artă de incarnare, cu prioritate pentru valorile tactile, efectele de pastă, gestualitate, orientată spre natură și lumină. Retina comandă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
metaforele focului, înainte de termodinamică? De ce explozia punctului de vedere la cubiști presimte iminenta dispariție a subiectului fondator în științele umane? De ce futurismul este un fascism avant la lettre? Și de ce vedem profilându-se al Doilea Război Mondial în orașele întunecoase pictate de Max Ernst înainte de 1939? De ce istoria artei are, în revelarea sensibilităților fiecărei epoci, un avans față de istoria ideilor și chiar a evenimentelor? De ce e mai bine să mergi într-un muzeu de artă contemporană decât într-o bibliotecă publică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
doilea, marginal, într-un text devenit celebru. Comentând Cucerirea ubicuității și pornind de la ceea ce radioul adusese muzicii, Valéry a anunțat domnia micului ecran, încă din 1934. El descrie ziua apropiată când un Tițian aflat la Madrid ar veni "să se picteze pe peretele camerei noastre la fel de puternic și de înșelător ca atunci când ascultăm acolo o simfonie". Propunea chiar un nume pentru societățile de televiziune, care din păcate n-a fost reținut: "societate pentru distribuirea realității sensibile la domiciliu". Aștepta mult de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
selecție darwinistă pe dos. "Rezultatul este o nouă selecție, o selecție în fața aparatelor, din care ies învingători vedeta și dictatorul" (W. Benjamin). În mod curios, germanul progresist vedea în negru viitorul fericit al erei mass-mediatice pe care francezul "reacționar" îl picta democratic în roz. Diferență de stil: unul declina, celălalt analiza. Diferență de alcătuire, de temperament între două mari spirite: Benjamin se marginalizează și se sinucide, Malraux se mediatizează și devine ministru. Vocația eșecului nu-i e dată oricui. Cu toată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
orgoliul occidental și dualist. În China clasică, idealul pictorului sau al caligrafului era să intre și să-i facă pe alții să intre în comuniune cu cosmosul. Să comunice invizibilul suflu creator al lumii nimic mai puțin. Actul de a picta era un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu erau prea mulți. Căci transmiterea efectivă a lui qi (dinamismul materiei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Arte-Frumoase primește din nou cursuri de desen, nu de grafism; cursuri de istorie a artei, nu de cultură generală; cursuri de sculptură, nu de volum, căci astfel se numeau ultimele noastre rubrici de amnezie. E liniștitor că gestul de a picta, cu mijloace materiale la fel de restrânse, nu s-a schimbat fundamental din vremea peșterilor ornate. Ocrurile roșii, manganul răzuit, pensulele din păr de vânat sunt în continuare prezente, chiar dacă pânzele netede au înlocuit pereții inegali... Gravurile pe cupru se disting de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la Stagirit decât cu titlu de ilustrare sau analogie. Dar pentru el și confrații lui miza majoră nu este imaginea, pictată sau sculptată, ci limbajul. În această cultură și această limbă, în care graphein înseamnă și a scrie și a picta, punerea în cuvinte a imaginilor conferă mai mult prestigiu decât punerea în imagini a cuvintelor. "Un critic de artă al Antichității"* ca Filostrat, sofistul grec din secolul al III-lea roman, excelează în ekphrasis, descrierea frescelor. A descrie înseamnă pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pliniu, de exemplu, avea respect numai pentru tabulae (tablouri de șevalet), toate dispărute, și, susținând că datoria pictorului este față de Zei și Cetate, condamna drept necetățenești și triviale picturile murale din casele particulare. Hemiciclul de la École de Beaux-Artes din Paris, pictat de Delaroche în 1941, prezintă gloria îngenuncheată în fața lui Ictinos, Fidias și Apelles, arhitectul, pictorul și sculptorul. Cei trei, înconjurați de geniile Renașterii, tronează pe un altar de marmură, în culmea onorurilor. A fost una dintre compozițiile picturale celebre ale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o stare haotică a universului. Ca și cum deplasarea "punctului" în acomodarea privirii ne-ar elibera de vraja domiciliului, desfășurând deodată sub ochii noștri un câmp, până atunci nevăzut, de splendori și curiozități. Ignobilul a fost înnobilat fiind socotit demn să fie pictat, "pitoresc". Nou dreptunghi de vizibilitate izolat ici printr-o fereastră (în fereastra care era deja tabloul albertian), dincolo printr-o "istorie a artei", altă fereastră decupată în istoria generală a oamenilor. În ambianța iudeo-creștină, a califica drept "frumoase" ori "sublime
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la Veneția, patria vedutelor, a apărut paesetto (Furtuna lui Giorgione ar justifica de una singură neologismul italian), în Europa de Nord, în Flandra, a avut loc declarația de independență, formală și tematică. Contemporan cu Dürer (marele călător care împingea îndrăzneala până la a picta în acuarelă și guașă trecători alpine, heleșteie, râuri), Joachim Patinir (1475-1524), născut la Anvers, trece oficial drept inventatorul specialității landskap. Nu existau peisaje în pictura paleolitică, plină de animale, nici în decorațiunile egiptene, pline de bărci și papirusuri. Aproape deloc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de la înălțimea Idealului, ar fi ironizat această rustică superficialitate septentrională: "Pictura lor reprezintă doar trențe, ziduri, câmpuri verzi, desișuri de arbori, fluvii și poduri, cărora li se spun peisaje, populate de numeroase figuri. Toate acestea, chiar de par frumoase, sunt pictate de fapt fără o idee precisă sau artă adevărată, fără simetrie și proporție, fără grija de a alege și fără dezinvoltură, și, în fine, fără substanță și vigoare"*. Peisajul a însemnat o conversie, dar în jos, de la text la pământ
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca gen independent, eliberat de contextul sacru (donatorul medieval de pe panoul retablului) se naște în aceeași perioadă. Van Eyck ne oferă o vedere a orașului Liège pe fundalul Madonei cancelarului Rolin și în interiorul din Soții Arnolfini. Inovație grăitoare: cel care pictează peisaje se pictează și pe sine68. În imageria primitivă, în epoca "idolului", creatorul imaginii nu apărea (acesta fiind chiar un criteriu). De la Paolo Uccello la Rembrandt, trecând prin Dürer, Giorgione, Botticelli și Rubens, cercetarea interiorului pare să progreseze odată cu investigarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
eliberat de contextul sacru (donatorul medieval de pe panoul retablului) se naște în aceeași perioadă. Van Eyck ne oferă o vedere a orașului Liège pe fundalul Madonei cancelarului Rolin și în interiorul din Soții Arnolfini. Inovație grăitoare: cel care pictează peisaje se pictează și pe sine68. În imageria primitivă, în epoca "idolului", creatorul imaginii nu apărea (acesta fiind chiar un criteriu). De la Paolo Uccello la Rembrandt, trecând prin Dürer, Giorgione, Botticelli și Rubens, cercetarea interiorului pare să progreseze odată cu investigarea exteriorului. Subiectivarea privirii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că aceste "catastrofe" plastice de la începutul secolului, printr-o repetată și foarte clasică anticipare a evenimențialului de către figurativ, prefigurează decepțiile ecologiste de la sfârșitul lui (pictorii având mereu, cum am văzut, un avans față de scriitori și sociologi). Odinioară, munții au fost pictați înainte să fie descriși (și escaladați, în secolul al XVIII-lea, fiindcă îi descria Rousseau). Și, așa cum Augustin Berque vorbește de "tranziția peisagistică", moment intermediar între "societățile ținuturilor" și "societățile peisajelor", ne-ar plăcea, pe urmele lui, să evocăm creația
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-i rămâne credinciosului când imaginile sacre nu mai pot să-l mântuiască. La suprafață, imaginea nu a avut niciodată un succes atât de mare ca în Renaștere; ea este peste tot; în biserici, palate și chiar pe stradă, căci se pictează până și fațadele, "transferând locuinței autoritatea formelor plastice" (Chastel). Epoca artei, în Italia mai ales, care a fost metropola ei, merge până la a trata arhitectura ca suport pentru imagini (astăzi, arhitectul îl tratează pe pictor ca pe cineva care să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tipografică a paginii de gardă din cartea tipărită. În așteptarea noțiunii de proprietate, cea de personalitate intelectuală și artistică decurge din noile practici de apropriere a "produselor spiritului". Isabella d'Este, 1501, despre Leonardo da Vinci: Dacă ar consimți să picteze o pânză pentru cabinetul nostru, i-am lăsa alegerea subiectului și a orei". În Franța, statutul evaluatorului, ofițer ministerial, este fixat printr-un edict al lui Henric al II-lea (1556). S-a trecut de la imagerie la artă atunci când pictorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
l-a împiedicat, din fericire, să găsească sursa pentru Guernica într-o belinogramă publicată pe prima pagină din Ce soir. Aparatul foto, care-i permite amatorului să nu privească lucrul pe care-l înregistrează, l-a forțat pe pictor să picteze mai bine. La fel cum cinematograful, peste o sută de ani, va obliga teatrul să se cunoască mai bine pe sine și deci să se epureze; așa cum televizualul constrânge imaginea fixă la mai puțin realism și mai mult estetism, tripodul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-lea. Să spunem că procesul de hibridare a obiectului de artă continuă avantajând produsul în raport cu opera și printr-o cooperare accentuată între industriași, ingineri, cercetători și plasticieni. Fiecare nou material sau suport a generat o inovație artistică și s-a pictat altfel în ulei decât în tempera, pe pânză decât pe hârtie, pe hârtie decât pe ipsos. Nu e așadar absurd să așteptăm din partea ecranului de calculator un stil și un gen proprii. Există deja Futuroscopul, iar candidații la succesiunea lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
O imagine vie prezintă o curioasă înrudire cu individualitatea. E o surpriză care dăinuie. Inertul și algoritmele sunt de esență repetabilă, ca tot ceea ce nu are ființă. Acestea trec. Dar două chipuri, fie ele și gemene (sau aceeași "natură moartă" pictată de doi pictori), nu vor fi niciodată exact asemănătoare, de aceea chipul omenesc este sacru. Nu ca imagine a lui Dumnezeu, ci ca imagine a nimic altceva, a niciunei alte imagini posibile. De aceea este un sacrilegiu și mai mare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de 7000 mărci de argint (74 kg aur), fiind refuzat de regele maghiar; bătălia a fost dată la Posada la 9-12 noiembrie 1330 (pe drumul de întoarcere de la Târgoviște), fiind câștigată de Basarab I; informații despre bătălie oferă lucrarea “Cronica pictată de la Viena” o Victoria lui Basarab I a consfințit independența Țării Românești care cuprindea: Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia, Basarabia. -În 1359, urmașul lui Basarab, Nicolae Alexandru o și-a luat titlul de „singur stăpânitor”; o a creat Mitropolia Țării
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
dar cum tatăl ei, ducele de Kent, era mai mare decît cei doi frați ai lui, pe de o parte, iar pe de altă parte "legea salică"1 nu se aplica în Marea Britanie, Victoria avînd precedență la tron. Prințesa Victoria, pictată prima oară cînd avea patru ani de Stephen P. Denning, a primit o educație "elementară" (cum o va descrie ea însăși), predominant germană†, în palatul Kensington, sub stricta supraveghere a mamei ei, ducesa de Kent, a duhovnicului ei spiritual, reverendul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
belgienilor (le roi des Belges)**. În primele ore ale zilei de 20 iunie 1837, la palatul Kensington, Victoria a fost informată de arhiepiscopul de Canterbury și de lordul-șambelan, lordul Conyngham, că regele William a decedat în timpul nopții. Scena a fost pictată din imaginație de Henry Tamworth Wells (Colecția Regală). În aceeași zi, Consiliul Privat, prezidat de primul ministru, lordul Melbourne (whig), o proclama regină. După 136 de ani de la urcarea pe tron a reginei Ana Stuart (v. vol. 2), Anglia, Scoția
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cultură lacunară (pe care o recunoștea ea însăși), avea cunoștințe destul de precare de franceză și de italiană, într-o epocă în care franceza era limba diplomației europene (să nu uităm că germana era pentru ea o limbă maternă), desena și picta pasabil acuarele, îi plăcea muzica (se pare că în copilărie luase lecții de canto cu Mendelssohn), dar nu o practica (spre deosebire de mama ei și de Alfred), nu avea nici un fel de alte aptitudini și doar se plimba cu un ponei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]