14,398 matches
-
de aceștia și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate care nu apar însă în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem că aceste două scrieri reprezintă doar apendice ale unei opere vaste, pierdute, în care erau combătuți severienii; așa cum spune Richard, aceasta trebuie să fi ocupat întregul prim volum al vechii ediții a operelor lui Leontie din care a ajuns până la noi doar al doilea cu cele două apendice și tratatul Contra nestorienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I, 178). Cele două opere ale lui Isidor despre care vorbește Sever de Antiohia și care sunt menționate și în epistolar (Contra grecilor, II, 137, 228; Scurt discurs despre inexistența destinului: III, 253), sunt probabil tot scrisori, prima neidentificată sau pierdută, iar a doua identică poate cu III, 154 (către sofistul Harpocrates). În seria alfabetică a apoftegmelor se găsesc șase sentințe ale lui Isidor extrase din scrisorile sale. Bibliografie. Epistolarul în PG 78. Studii: A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a doua (12-19) respinge acuzațiile aduse lui Ioan într-o scriere - menționată în capitolul 13 ca syngramma - a lui Teofil din Alexandria (care a fost principalul artizan al distrugerii acestuia și a condus sinodul de la Quercia din 403), probabil pamfletul pierdut al lui Teofil din care s-au păstrat fragmente la Facudus din Hermiane în Apărarea celor Trei Capitole. Episcopul declară că a urmărit personal toate fazele procesului intentat lui Ioan și că posedă informații din sursă directă despre activitatea acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și de alt gen, în timp ce prologul acestei versiuni e dependent de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret din Cyr, așadar nu poate fi scris înainte de 444-445. Din 1941, e cunoscută și o versiune georgiană, dependentă de un text sirian pierdut, mult diferită de cea greacă și refăcută, fără îndoială, probabil pentru a constitui un sprijin pentru pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. În prezent, se presupune că originalul acestei Vieți ar fi fost compus în siriană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
închipuim că acest important grup de tratate s-a pierdut în întregime în timp ce operele celelalte constituie o tradiție unitară, transmisă dintotdeuna ca un corpus compact. Așadar, e foarte posibil să avem de-a face cu o ficțiune. Aceste șapte (!) tratate pierdute ar asigura, judecând după trimiterile prezente în celelalte, acoperirea unor teme teologice dezvoltate puțin sau deloc în operele existente și le-ar îngloba așadar pe acestea într-un proiect teologic „total”. Am avea astfel un fel de fals „la pătrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
eminescian, poemul dădea indicii despre fantasmele ce-l vizitau pe necunoscutul autor și de preferința lui pentru modul baladei - cu totul altul decât baladescul pedestru al versificatorilor epocii. Volumul Balade documenta îndeajuns apartenența poetului la generația lirică a războiului, „generația pierdută”, pornită în căutarea unei poezii și poetici menite să scoată lirismul românesc din criza ermetizantă și anemiantă postbarbiană și a „poeziei pure”. Fără a face parte din grupul poeților de la Cercul Literar din Sibiu, G. i se ralia, adăugând baladescului
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
actualității ori ale istoriei noastre politico-culturale, și-a câștigat statutul de interlocutor cu autoritate al unor specialiști ai istoriei ideologiilor și mentalităților (istorici, sociologi ș.a.), consolidându-și reputația de polemist incorigibil și pluridirecțional. A publicat - sub titlul O altă scrisoare pierdută (2002) - o piesă de teatru, într-un fel „continuarea” capodoperei lui I.L. Caragiale (de unde sunt preluate personaje, locul acțiunii etc.), situația imaginată fiind una în care, după moartea deputatului ales, Agamemnon Dandanache, urmează să aibă loc noi alegeri. SCRIERI: Simple
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
una, București, 1997; Întâlniri, București, 1997; În istorie, în politică, în literatură, București, 1997; Reveniri, restituiri, revizuiri, București, 1999; Pro libertate, București, 1999; Confesiuni împotrivă, București, 2000; Alte întâlniri, București, 2000; În treacăt, văzând, reflectând, Târgoviște, 2001; O altă scrisoare pierdută, București, 2002; Consemnări în curs și la fine, Târgoviște, 2002; Alte reveniri, restituiri, revizuiri, București, 2003; Tot pentru libertate, București, 2003. Ediții: V. A. Urechiă, Scrieri literare, pref. edit., București, 1976; Pompiliu Eliade, Ce este literatura?, pref. edit., Cluj-Napoca, 1978
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
1985) transcriu obiceiuri, ritualuri străvechi asociate ludicului folcloric. Condica în versuri (1987) evocă personalități istorice și locuri ce păstrează obiceiuri vechi. Versurile lui G. încearcă să reactiveze o mentalitate tradițională marcată de existența unor forțe misterioase, trecutul nu reprezintă paradisul pierdut, ci obârșia, începutul absolut, în care spațiu și timp, cosmos și logos se dovedesc indisociabile, iar această lume supraviețuiește în vatra satului. Motivul regresiunii nu se confundă cu un paseism melancolic și languros, lirica fiind marcată de tensiuni dionisiace convertite
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
har: „Simt dumnezeirea-n fagul crud,/ O aud pe ape, o aud. Dibuitoare mâna s-atingă pe aproape/ Pe Dumnezeu, mireasmă plutind pe flori, pe ape...” - Dorință. Pentru eul liric, vara este o copilă, iar sosirea toamnei echivalează cu iubirea pierdută. Deși la nivelul acestor versuri de început nu se poate vorbi de o temă a iubirii deplin conturată, aceasta fiind subordonată peisajului, se observă totuși câteva încercări izolate de autonomizare, ce se vor configura târziu, în Poemele verii, din 1964
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
1940]; A. J. Cronin, Gran Canaria, București, [1939], Citadela, I-II, București, [1939], Sub stele, I-II, București, [1940], Castelul pălărierului, I-II, București, [1941], Trei dragoste, București, [1941], Cheile împărăției, București, [1947], Copil străin, Timișoara, 1993; James Hilton, Orizont pierdut, București, [1939], Umbre, București, [1943], Adio, domnule Chips, București, 1992; Bernhard Kellermann, Tunelul, București, [1942]; Lloyd C. Douglas, Obstacole, București, [1943], Parada, București, [1945], Cămașa lui Christos, București, [1946], Obsesia, București, [1946]; Edna Ferber, Vandalii, I-II, București, [1944]; Mazo
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Populația Basarabiei pe naționalități după izvoarele oficiale rusești (în colaborare cu P. Cazacu) (1920), Autoadministrația și Zemstva (1920), Basarabia (1926) ș.a., G. își încearcă puterile și în literatură, cu câteva traduceri în limba rusă din nuvelistica lui Al. Vlahuță (Valetul, Pierdut, Inconsolabilii) și Carmen Sylva (Călugărița, Robii), publicate în cotidianul „Bassarabeț” din Chișinău (1898). Aflându-se pe fronturile primului război mondial din partea Crucii Roșii, scrie amintirile Flămânzii, Fragment, Abisul, Rătăciri (Episod de război: Rușii la Grozești), Moș Vrânceanu, Subt impresia focului
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
grup milita pentru o privatizare limitată în industrie, considerând că mai importantă este restructurarea și înnoirea tehnologică în economie, gestionarea rațională și strategică a resurselor și recâștigarea unor noi piețe internaționale pentru produsele românești, care să le înlocuiască pe cele pierdute ca urmare a consecințelor politice ale revoluției anticomuniste. În măsura în care urma să se facă o privatizare, acest grup susținea distribuirea gratuită sau în condiții avantajoase a proprietății către muncitorii și managementul companiilor, aproximativ ceea ce ulterior a devenit MEBO. De asemenea, acest
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
literar, preferând în comentariu imaginea amplă, proiecția deschisă. Mai totdeauna el își alege personalități și direcții cu substanțial aport înnoitor în epoci de dramatică efervescență culturală. Expresionismul în literatură și artă (1969), Cubismul (1972), Pop Art (1975), Istoria unei generații pierdute: expresioniștii (1980) ș.a. sunt exegeze ale unor manifestări de șoc, ce violentează vechile estetici, afirmând poetici noi, născute din atitudini negatoare față de realitate, aria preocupându-l și în Dicționarul avangardelor (2003). O demonstrație aplicată, cu suporturi teoretice pertinente, va conține
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
XX, București, 1974; Pop Art, București, 1975; Pictura lui Ion Pacea, București, 1976; Literatura americană. Dicționar cronologic, București, 1977; Marile canioane, București, 1977; Michaela Eleutheriade, București, 1978; Pictura lui Ion Gheorghiu, București, 1979; Constelația gemenilor, București, 1979; Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Brâncuși, București, 1981; Ion Sălișteanu, București, 1981; Vasile Celmare, București, 1982; Aventura imaginii, București, 1982; Eugen Popa, București, 1983; Grafica lui William Blake, București, 1983; Brăduț Covaliu, București, 1984; Gh. Șaru, București, 1984; Realitate, mit, simbol: un
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
H. publică acest unic op, Cartea dimineții, după care părăsește spațiul literar în favoarea muzicii. Lirica sa este o reacție antisămănătoristă. Citadină prin excelență, poeta are un alt fel de receptare a universului rural, după care tânjește, ca și după copilăria pierdută. Satul reprezintă pentru H., la fel ca pentru feți-frumoșii din basme, un adevărat izvor de apă vie, de redobândire a purității și prospețimii. Cultura fortifică, dă un alt înțeles legăturii cu natura, peisajul fiind animat de apariția „fetei de primăvară
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
simfonic, București, 1994; Inscripții pe un vas de lut, pref. Dan Zamfirescu, București, 1994; În șfichiul ironiei, București, 1996; L’Homme interiéur, Paris, 1997; ed. (Chipul omului dinlăuntru), București, 1999; Apocalipsiada, București, 1999; Peripețiile lui Țumpi, Chișinău, 2000; Fiul cel pierdut, București, 2000; Banul, București, 2000; Îmi bate inima la Bug, Chișinău, 2000; Roada anilor tineri, Chișinău, 2000; Evanghelia exilului, București, 2001; Mai tare ca moartea, București, 2002; L’Église persécutée, Lausanne, 2002; Apărând adevărul, București, 2002. Repere bibliografice: Vasile Posteucă
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
criptic-fantomatică uneori, adversă în solitudinea ei rece, primordială. Pe scurt, e o natură de o vitalitate depresivă, surprinsă în imagini de o expresivitate abruptă, sticloasă. Ostilității acestei lumi, poetul îi substituie spațiul citadin, în al cărui confort își regăsește intimitatea pierdută. Orașul nu constituie însă „conținutul” ca atare al poeziei, ci un mediu difuz, parcă hipnotic, care afirmă disponibilitatea autorului pentru straniu, pentru absurdul grațios sau fantasticul cotidian. Este o aparență fantomatică, abstrasă în spațiul cvasioniric al poemelor. Imaginarul, preponderent nocturn
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
femeie întemnițată în adolescență”, proiecție nostalgic idealizată: „Dormi, doamna mea, și nu te teme / Te voi duce spre glorie deși / Drumul trece pururi prin moarte” (Nu mă apăr). Dorința de abandonare a lumii reale și de regăsire a unui univers pierdut se transpune în căutarea Larosului, țară imaginară, mitică, edenică, unde ideea de puritate se va îngemăna cu simbolurile morții: „Se sinucid frunzele, tăindu-și venele / Simți? / E ca înaintea unei mari lupte” (Toamnă). Poemul Fără ură construiește un „scenariu” în
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
din 1953), iar din 1968 ca profesor la Universitatea din Bratislava. Traducerile sale din literatura română, receptate atent în mediul literar slovac, au selectat din scrierile lui I.L. Caragiale (Momente și schițe, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută), Mihail Sadoveanu (Povestiri. Hanu Ancuței) și Zaharia Stancu (Desculț), având parte de o primire „foarte favorabilă, elogioasă” (Libusa Vajdová). În schimb, traducerea din Amintiri din copilărie de Ion Creangă nu a convins cititorul slovac că se află în fața unui mare
HUŠKOVÁ-FLAJŠHANSOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287473_a_288802]
-
cu neputință de ajuns la concluzii definitive asupra umanității și a lumii în general. Atunci când se hotărăște să scrie ea însăși, H. se îndreaptă spre proză. În volumul Bastarzii (1979; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române), reține atenția prima povestire, Călăuza pierdută, cea mai izbutită, atât din perspectiva construcției, cât și a „subiectului” propriu-zis. Narațiunea încearcă să pună în pagină „aventura conștiinței” tatălui, care se deschide în clipa când el „începe să caute neliniștit ceva, nu știa ce anume, ceva nedefinit, pierdut
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
majoritate membri ai Biroului Politic și ai Comitetului Central al ȘED. În paralel, „un comitet de onoare”, alcătuit din intelectuali de partid, cunoscuți pentru activitatea lor științifică sau artistică, era constituit cu intenția de a acorda o reparație simbolică onoarei pierdute a partidului. DEZMEMBRAREA VECHILOR STRUCTURI. Criză profundă pe care o traversa partidul În toamna lui 1989 se manifestă prin ștergerea fostelor raporturi ierarhice, liberă inițiativa a anumitor grupuri În interiorul partidului și prin luările de poziție critice față nu doar de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
evocă episodul căderii fostului regim că pe un moment de profundă suferință, de ruptură internă și de mare zăpăceala. Ceea ce explică Între altele de ce au fost atât de numeroși cei care preferau să se facă uitați, să-și facă urmele pierdute. Joachim L. a trait evenimentele din toamnă lui 1989 În mod dramatic, Îmbolnăvindu-se. Pentru el s-a prăbușit o Întreagă lume: nu doar școală, dar și partidul pentru care se angajase cu consecventă. N-a mai avut nici o activitate
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
i le pricinuiește inițierea prematură într-o viață aspră. L. nu transferă această experiență copleșitoare într-o evocare sentimental-patetică, ci într-o confesiune tensionată, într-un discurs liric dinamic, în care irup antiteza și imagismul metaforic. Copilăria nu este paradisul pierdut, ci vârsta „viselor haotice”, a „nopților zbuciumate ori calme”, a „feților-frumoși cu stele [...] în creștet” și a „dracilor blajini”, a „tristeților sensibile” și a „uriașelor bucurii”, o lume „compusă din lumini și umbre”. „Moartea căprioarei” și distrugerea „liliacului timpuriu” sunt
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
natural, iar ideile pedagogice se revendică de la filantropism, prin J. H. Campe, urmașul lui Johann Basedow. L. a fost unul dintre primii adepți la noi ai filosofiei lui Immanuel Kant, după care a redactat cursuri de filosofie, logică și metafizică, pierdute însă. Ideile lui se reflectă cel mai bine în discursuri. Cuvânt al lui G. Lazăr, la înscăunarea mitropolitului Dionisie (1819) pleacă de la o antiteză, în tradiția oratorică a Școlii Ardelene, între gloria strămoșilor romani și decăderea prezentului, făcând apel la
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]