5,484 matches
-
din liniște în deplină tulburare a vitalismului de viața. Nu mai trăiesc pentru a trăi, ci pentru a nu muri, proiectând, întru supraviețuire, nimicirea în aura altora, postulați drept inamici. Victime nesfârșite acompaniate de incalculabile distrugeri îmi asistă teribilul drum. Plânsul pentru ceilalți devine plângere pentru mine ce mă aflu abia acum, după spusa bibilică, în văile plângerii. Nu mai sunt decât o entitate golită de abisul conștiinței ce lupt, ghidat artificial spre un indefinit crepuscular, mereu așezat propagandistic în fața mea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe "cea mai dulce, mai frumoasă și mai scumpă din femei", și compoziția cea mai acceptabilă e o parafrazare a lui Arvers: Secreta mea durere se va-ngropa cu mine Și nimeni nu va plânge la capu-mi arzător Un plâns de vecinic doliu, de vecinice suspine, Căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor Zădarnică, pierdută ca și cum n-ar fi fost! RADU IONESCU Dimpotrivă, Radu Ionescu (1832-1873) a lăsat niște remarcabile uneori Cânturi intime, de un romantism negru delirant, ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-o baladă și-ntr-alta atmosfera fabuloasă, ca și la Eminescu, ca spre a sugera universalitatea fenomenelor. Ținuta grupurilor totuși, vorbirea lor, e țărănească. În legănarea mulțimilor, în trecerea mecanică de la o atitudine la alta, de la deznădejdea cu bocete la plânsul înfundat și comuna resemnare, în toată această demonstrație de ceasornic arhaic care merge inexorabil, exterior și interior, stă vraja acestor poeme, al căror ultim sens liric este: inutilitatea reacțiunilor personale în fața rotației lumii. Strofele ingenioase, frazele apăsate și sentențioase slujesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
linișor Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind Și bat pământul tropotind În tact ușor. Și popi, șirag, cădelnițând, Ceteau ectenii de comând - Și clopote, și plâns și vai Și-oștenii-n șir, și pas de cai Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rând. Și clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Și-adînc din bubuitul frânt Al bulgărilor de pământ Vorbea un glas, un cântec
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mai mult un poet de carnet fugitiv, Ion Vinea și-a schimbat des maniera. Îl surprindem fantazând neacademic, ca Jean Cocteau, din materiale găsite, petrecând cu mici calambururi de imagini, ștergîndu-și în pur hazard pensulele. Temperamental e un elegiac cu plânsul smălțuit și mătăsos ca al japonezilor: O tristeță întîrzie în mine ca și toamna care întîrzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă n-a descins pe pământ. Cântecul trist, cântecul cel mai trist vine din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sărutat, și i-a zis: - Niță, mamă, te duci frumos și sănătos: să-ți ajute Dumnezeu și Maica Domnului să-mi vii înapoi tot așa! Și cât era de cuminte bătrânica, nu s-a mai putut stăpâni... a biruit-o plânsul. De multe ori a dat el să plece, și ea l-a ținut să-l mai mângâie încă..." etc.1 Ce departe suntem de toate personajele și întîmplările din Momente! Ce lume deosebită aici! Desigur, Caragiale nu idealizează pe țărani
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să mămânce cu lăcomie, dar cu mare greu l-a terminat de mâncat. Unchiul l-a tăiat și pe al doilea și copilul a prins a mânca din ce în ce mai puțin și mai îngândurat. La un moment dat copilul a izbucnit în plâns: „Nene, nu mai poci, da’, să nu mă bați”. Na mai mâncat și nici n-a fost forțat să mănânce. Unchiul i-a pus în poala cămășuicii pe celălat pepene netăia și i-a spus să-l mănânce acasă atunci când
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
văzut că nuiaua coboară asupra mea, de frică, m-am scăpat pe mine și am început a plânge cu sughițuri de nu m-am mai putut opri. După un timp, am fost dat afară din clasă pentru că tulburam liniștea cu plânsul meu plin de sughițuri. Am ajuns acasă tot plângând, părinții s-au supărat rău. Ei au fost convinși că eu nu eram vinovat. Am avut sughițuri și visuri urăte, cu speriatul în somn câteva nopți, dar la școală nu m-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
plecat din oraș la ora 9 dimineața, iar la ora 4 (am ajuns acasă la părinți. La câte nu m-am gândit în cele 7 ore de singurătate. Cu cât mă apropiam de casă, cu atât mai tare mă prindea plânsul. Pășeam ca un învins pe locurile pe care mi făurisem cele mai frumoase planuri de viață. Povara acestor idealuri strivite o duceam către izvorul lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
trebui să-ți fie rușine să pui așa întrebări simple, zise și grifonul. [...] Eu am făcut Clasicele, cu un crab bătrân. - Eu nu m-am dus niciodată la orele lui, zise Țestoasa oftând, dar am auzit că preda Râsul și Plânsul. - Da, așa era, zise și Grifonul oftând la rândul lui. Și amândouă animalele, copleșite de amintiri, își acoperiră fața cu labele. - Dar câte teme aveați pe zi? întrebă Alice, grăbită să schimbe subiectul. - În prima zi zece ore, a doua
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
suspin al lui și-n aceste cuvinte sinteza întregei lui vieți, și poate c-o ultimă străfulgerare de conștiință a străbătut în clipa aceea lanțul tuturor suferințelor lui, din copilărie și până în ceasul în care se afla. M a podidit plânsul și-am plecat. De-atunci nu l-am mai putut vedea...” (Curentul Eminescu, 1892; în Al. Vlahuță, Opere alese, Ediție critică de Valeriu Râpeanu, Vol.II, p.383 384) Luată în sine, această amintire este emoționantă, și abia dacă observi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
literatura românească și scoțând în relief marele său talent, care s-a manifestat în grupul „Convorbirilor literare”. în fața Universității a luat cuvântul Grigore Ventura prim-redactor al „Adeverului”, în numele presei. La poarta cimitirului, Ștefan C. Mihăilescu, abia putându-și stăpâni plânsul, se adresă elevilor școalei de institutori: - Băieți, al vostru a fost Eminescu; datoria e să-l luați voi, pe umerii voștri, să-l duceți la mormânt. Iar în fața mormântului deschis, abia putu rosti, înecat în lacrămi, o scurtă cuvântare Dr.
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spună tovarășilor de tavernă că avea credință în Cornelius Agrippa, necromantul - acestea au ieșit la iveală într-un mod care nu se poate să nu fie recunoscut. Din timpul copilăriei sale fuseseră simptome în acest sens - repetatele sale izbucniri în plîns, paroxismele bruște în care i se manifesta pasiunea, reveriile sale îndelungi cînd privea în gol la oameni fără să pară că îi vede, frecventele bombăneli cu voce tare. Dar pînă acum, totuși, aceste urme nu depășiseră limitele a ceea ce putea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
nemuritoare, moartea întru Hristos pentru Cruce și Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea pământească. Morții noștri, pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea pământească. Morții noștri, pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Mormântul tău e numai înviere, Prin tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată, Dalta de foc înfiptă în credință... Mormântul tău e viața noastră toată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pulover și o haină bleumarine? Toată lumea e atentă. Nimeni nu poate preciza... ... și pantaloni de golf?... E Trandafir, Trandafir. Copilul meu!... se aude din celălalt capăt al gropii. Și tatăl martirului, vine îndată la capătul fiului său. Un hohot de plâns îi îneacă glasul. Alte hohote îi întovărășesc durerea. Toată lumea era o lacrimă, un suspin... Cum de mai pot plânge acești oameni?... De unde mai au puterea? Valiza Căpitanului Iată, acum, s-a dat de o valiză... O valiză? Ce căuta?... Au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei bătrâne. Vârsta și durerea le-au miscșorat pașii și redus mișcările...Abia mai pot merge, abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
abia mai pot glăsui, plânsul lor este ca o sfâșiere... E sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi de veghe... Ionel Trandafir Iată, la capătul din miază-noapte e recunoscut Ionel Trandafir. Se găsește și un prosop îmbibat în sânge... Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele?... Este adus
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa sfintelor dureri Să o trec precum părinții. POSTFAȚĂ Între marii osândiți și pătimitori ai neamului nostru: părintele Justin Pârvu, monahul Atanasie Ștefănescu, monahul Paulin Clapon, Gheorghe Jijie, Traian Popescu, Gheorghe Dragoman, Nicolae
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
comportamentul persoanei. Comportamentele pe care omul le utilizează pentru satisfacerea trebuințelor nu sunt înăscute, ci învățate și variază larg de la o persoană la alta. Spre exemplu, copilul mic învață că adoptând un anumit comportament va obține ceea ce dorește. Dacă prin plâns va capta atenția părinților pentru îndeplinirea unei trebuințe, va repeta această strategie de fiecare dată. Crescând, își va lărgi gama de mijloace „de convingere” și va specula dragostea și grija părinților, care, dacă satisfac necondiționat solicitările copilului, îl pot transforma
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Kakuttha și se îndreaptă spre Kuśīnagara, capitala tribului Malla, situată la sud-est de Kapilavastu. După o călătorie istovitoare, Buddha se simte epuizat fizic și Ănanda îi pregătește un culcuș sub un tufiș de săla. Discipolul preferat izbucnește în hohote de plâns, dar muribundul, cu o privire liniștită, îl consolează, așa cum făcuse și Socrate înainte de moarte cu discipolii săi: „Destul, Ănanda; încetează să te chinui și să jelești. Nu-ți spuneam eu că suntem despărțiți, separați, rupți de tot ce ne e
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și gazete și le așază pe tribună, apoi își trage batista și-și șterge cu eleganță avocățească fruntea. Este emoționat, tușește și luptă ostentativ cu emoția care pare a-l birui. Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților!... (plânsul îl îneacă.) Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al țării sale
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]