KorAP: Find »[drukola/base=plâns & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...209 210 211 ...222 >

5,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369

părțile, de parcă veneau spre ei în același timp din adâncurile cerului și din măruntaiele pământului, Aurica scoase un țipăt scurt. Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut să tragă înapoi tot aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache înțelese că Aurica, așa încălecându-l, pe jumătate dezvelită, adormise cu capul culcat pe umărul lui. Îi ridică paltonul pe umeri și i-l strânse

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era singur. Apoi nu mai plânse deloc și atunci pricepu că pentru el, pe lângă propria singurătate, un dar la fel de prețios era singurătatea celorlalți. Nu trebuia să o caute

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
de Taină, picioarele ucenicilor. — Ce are scormonitul prin gunoaie cu Iisus ? ridică din sprâncene Papi, frământându-și între degete o șuviță din părul verde. Omul tău e nebun de legat. Stai să vedem, spuse Efrem Sirul, care veni cu ezitarea plânsurilor sale. — Nu poți cunoaște oamenii decât trecând prin starea de umilință, răspunse Cosmina, deși se vedea că ăsta nu era răspunsul ei. Se priviră câteva clipe, încurcați. Papi găsi, ca de obicei, soluția, răspunsul ei la situațiile neelucidate. Își dădu

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și o luă la fugă. În urmă se auzea râsul dement al doctorului fără de arginți. — S-ar putea crede că e un compliment, spuse Vocea. — Ce-i atât de măgulitor când cineva îți spune că, de fapt, nu exiști ? — Înseamnă

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
o pătrunse. Înfigându-se preocupat să o facă adânc și dureros, vorbele lui se schimbară în icnete, un fel de a se îmboldi, pentru a căpăta puteri noi. Ea strângea pătura în mâini, hohotind, fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse într-o parte, parcă în silă. Abia atunci, urmărindu-i privirile mute, îl văzu pe Coltuc. Golea se apropie de el. Prin nădragii descheiați, mădularul i se

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
arată-mi-l ! Aici ? indică cu degetul, tremurând, pe scaun. Aici ? mută degetul puțin mai încolo. Arată-mi- l, te rog... Știi că nu pot să ți-l arăt... spuse Coltuc. Pe Costică, îmbujorat după o sticlă de bere, îl podidi plânsul. — Piciorul meu, hohoti, piciorușul meu drag... Hai, spune-mi... Cum e îmbrăcat ? Cum e încălțat ? Îmi șade bine cu el ? — E... altfel, răspunse Coltuc, temându-se să nu-l dezamăgească. Uneori e mai mic și mai subțire, cum era când

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
mai putea fi, până una-alta, lecuit și că, printre frânturile spuse cu caznă, băiatul nu mai avea ce adăuga, Melania îi puse în față farfuria cu mâncare. El știa că, dacă avea s-o privească, fata o să izbucnească în plâns, de aceea mânca, așa, trudit, cu ochii în jos. Abia când ușa se deschise năprasnic, privirile li se întâlniră, cu o spaimă care nu mai lăsa loc lacrimilor. Ce caută ăsta acasă ? răcni Golea. Nici măcar nu s-a întunecat ! De ce

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
cap, întinzând orbește mâna după sticla rămasă în iarbă : Atâta, conchise Marchiza, cu aceeași duioșie, că la ăștia tre’ să stai cu ochii pe ei, să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
stai cu ochii pe ei, să nu se pișe în pantaloni și să nu se sufoce în bale, de-atâta plâns. Lui Isaia îi dădură lacrimile de emoție. Când săltă capul până ajunse cu fruntea între sânii Marchizei, îl podidi plânsul de-a binelea, iar mângâierile femeii nu făcură decât să i-l întețească. După ce adulmecă aerul cu botul lui lung, Calu spuse, pe limba lui : — S-a oprit vântu’... N-o să plouă la noapte. Apoi către Pârnaie : Auzi, ia fă

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
carne. Se proptiră amândouă, îmbrățișate, stâlpul, ușor înclinat, se înfipse în molozul proaspăt din vârful dealului. Magdalena îl cuprinse, plângând, cu ochii la cer, și rămase așa, până ce lacrimile îi secătuiră. Părea că murise, doar lemnul trăia, acoperit de broboanele plânsului ei. Calu apucă de pe jos un capăt de țeavă și o împunse, dar Magdalena nu dădu niciun semn. Umerii îi săltau totuși când și când, arătând că înlăuntrul ei câteva rotițe, chiar și cu zimții tociți, se învârteau încă. Ca

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Cucuteni. De fapt, drept să vă spun, am încercat. Mi-a zis și mama, dar degeaba. Mă uitam prin vitrinele de la lozuri, ca un câine la abator. M-am dus înapoi... Și-atunci de ce te plângi ? întrebă Maca, pentru care plânsul era un mod de-a nu putea fi tu însuți. — Uite de-aia, că n-am noroc și sunt silit să mă uit la alții cum și-l caută. Azi am avut o zi grea. Întâi a venit unul exact

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
te-a crescut și care și-ar da și viața pentru tine... Să-i spui tu una ca asta mamei tale... Se așeză la colțul mesei, cu fruntea în palme, ca și cum și-ar fi tras sufletul între două icnete de plâns. El se apropie și îi puse mâna pe braț. Ea își reveni brusc. — Nu-i frumos să te porți așa cu mama ta... Parcă te văd că-mi vii într-o zi cu una d-alea la ușă... Nu-ți

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
umilească, ai nevoie de cineva care să te asculte. Ca și ei... Să aibă răbdare cu tine... Ea continua să scâncească, dar se lăsase moale la pieptul lui, încât, atunci când îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și îl încolăci cu brațele și picioarele. Era o îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
nu a fost nevoie să se miște ca să se simtă palpitând unul în altul. Toate cercurile, ale brațelor, ale pulpelor, ale luminii, se strânseseră într-unul singur atunci când bărbatul trecu, vâscos și întretăiat, în femeie. Ea nu-și terminase încă plânsul, așa că mai rămaseră câteva clipe îmbrățișați, mărind cercurile și lăsând ca între ei să coboare un fel de liniște. Care era parcă a lumii întregi, căci lumea întreagă își ținea răsuflarea. Și, poate tocmai de aceea, revenirea la viață fu

Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

mea. Tata a fost taotai înainte să moară. Dacă familia mea n-ar avea mari datorii și dacă n-aș fi forțată să mă mărit cu retardatul meu văr Ping, eu nu aș... Trebuie să mă opresc, pentru că mă podidește plânsul. Nuharoo bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
cinci ani de către unchiul ei și oricine poate vedea cât e de tristă și de speriată. Marea Împărăteasă a trimis doctori să o examineze, iar aceștia au ajuns la concluzia că are mintea tulburată. Soo nu s-a oprit din plâns nici măcar după ce a fost aleasă în mod oficial. Eunucii au numit-o Salcia Plângătoare. Marea Împărăteasă a devenit preocupată de calitatea „ouălor“ pe care le va crea Soo. „Nu dați ouă de calitate, nu primiți titlul“, ne-a zis ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
de a mă vizita. Cele care nu se simt bine, își trimit eunucii cu și mai multe daruri. În camera mea, cadourile se strâng în grămezi până la tavan. Însă în spatele fețelor zâmbitoare zace invidia și gelozia: ochii umflați sunt dovada plânsului și a nopților de nesomn. Știu exact cum se simt celelalte concubine. Îmi aduc aminte propria-mi reacție față de sarcina doamnei Yun. Nu-i dorisem ghinionul, însă nici binele. Am fost ușurată în sinea mea când Nuharoo mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
am mai văzut niciodată un astfel de semn din naștere - e prea mare și prea întunecat. Trebuie să-mi consult de îndată astrologul. Întocându-se spre cadă, Nuharoo le admonestează pe slujinice: Nu încercați să-l opriți pe Tung Chih din plâns. Lăsați-l! Așa trebuie, să se simtă neconfortabil! Despre asta e vorba în această ceremonie. Cu cât plânge mai tare, cu atât sunt mai mari șansele să ajungă puternic. Mă forțez să plec de acolo, ca să nu o pocnesc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
câte un bici. Numeroși eunuci și servitori sunt în genunchi pe jos iar printre ei, în primul rând, se află doamna Yun. E într-o rochie din mătase roz și ne dăm seama ea este cea care suspină. Încetează cu plânsul, zice Hsien Feng. Cu rangul pe care îl deții, cum ai putut să te cobori într-atât? — Nu am făcut-o eu, Majestatea Voastră! Doamna Yun își lasă capul pe spate, pentru a-l privi în ochi. Am fost bucuroasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
scufund în disperare. Vestea morții lui Hsien Feng ar putea sosi în orice clipă, iar aceasta ar putea fi ultima mea șansă să fiu cu Tung Chih. Îmi îmbrățișez fiul atât de strâns, încât el se plânge că îl doare. Plânsul nu poate decât să vă facă să pierdeți mai mult timp, doamnă. An-te-hai se ridică de jos, unde stătuse în genunchi. Ochii lui, de obicei blânzi, au devenit duri. De ce nu fugi, An-te-hai? îi zic neliniștită. Ai fost bun cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
arată cu degetul în spatele lui. Puțin mai încolo, un bărbat călare întoarce capul. — Yung Lu! El descalecă și îngenunchează. Cât pe-aci să fiu fantomă! strig eu. Sau sunt deja? — Vorbiți, ca să aflu, Majestatea Voastră, zice Yung Lu. Izbucnesc în plâns. — Majestatea Voastră, murmură el, este vrerea Cerului că ați supraviețuit. Își șterge transpirația de pe frunte. Încerc să ies din șanț, dar genunchii mă trădează și mă prăbușesc. El mă apucă de braț, iar atingerea mâinii sale mă face să suspin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618

continuăm așa. Mă tem că va trebui să te concediez. —Dar, domnule, dacă aș putea măcar să... Îmi pare rău, Manuela, dar hotărârea mea e definitivă. Te plătesc pentru toată săptămâna, dar asta e tot. Am auzit un fâșâit și un plâns Înăbușit, apoi se lăsă tăcerea până când, după câteva minute, se trânti o ușă. Stomacul meu mi-a semnalat că nu va mai tolera mahmureala prea mult și am Început să mă uit cu disperare În toate direcțiile, ca să localizez baia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672

într-un loc retras, în loc să meargă în sala de mese), autoaprecieri negative și arousal fiziologic sporit (disconfort și acuze somatice). Bineînțeles, de multe ori, abilitățile sociale sunt reduse. De reținut La copiii mai mici, simptomele pot fi accesele de furie, plânsul, o atitudine glacială sau refuzul de a avea contacte sociale cu persoane nefamiliare. DSM-IV-TR menționează încă două condiții pentru punerea acestui diagnostic: 1) dovezi de interacțiune socială normală cu persoane apropiate și 2) teama pervasivă în relațiile cu copii de

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]