6,499 matches
-
burți. Am reparat pedala și alte cîteva probleme minore și am pornit din nou spre San Martín de los Andes, unde am ajuns exact Înainte de căderea serii. SAN MARTÍN DE LOS ANDES San Martín de los Andes Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară. San Martín e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
al anilor copilăriei sale la Catedrala “Sf. Iosif” din Bucurști, m-a înscris și pe mine pe tabelul celor 24 de pelerini, care de sfintele Sărbători ale Paștelui aveau să plece cu un autocar special la Sanctuarul Maicii Domnului de la poalele Pirineilor francezi. După această scurtă punere în temă în legătură cu pelerinajul și cu persoana mea, vreau să vă ofer un foarte succint jurnal de călătorie. Vineri, 17 aprilie 1992 La sediul “Caritas” de lângă parcul Libertății din București, un spațios și elegant
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
făcut-o într-un chip atât de meschin, atât de străin de orice simțământ de noblețe, încât m-am întrebat cum de am putut oare lua în serios un asemenea individ, cum de am putut ține la el?! Muntele La poale de munte am adăstat, Trecutul... n-a venit. Voi urca singur pentru a împlini înălțimile sorocite. (Mugurii muntelui erau în mine... și au încolțit... și m-au împins...) Cine mă iubește trebuie să-mi iubească înălțimile. Altfel rămâne jos împreună cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un regim de domiciliu forțat. Pentru un om ca domnul Noica, cel mai important filozof român în viață (pe vremea aceea eu nu știam de existența lui Cioran), având cercuri atât de largi de cunoștințe în capitală, modestul târgușor de la poalele munților era fără îndoială un adevărat loc de supliciu, mai cu seamă în lungile luni de iarnă, când era obligat să supraviețuiască dând lecții particulare la mai toate materiile, cu prețul derizoriu de cinci lei ora. Atunci, singura lui bucurie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mirifică a muntelui Mateiaș, ce se înălța verde și piramidal pe fundalul albastru al cerului, chiar în spatele uneia din cele patru ferestre ale turnului, am plecat dis-de dimineață cu Mihai și, ieșind pe jos prin capătul târgului, am ajuns până la poalele lui, iar apoi am urcat până pe gămălia vârfului său miniatural, dar deosebit de semeț. Iar altă dată am participat la o seară culturală la care se strânsese mai multă lume, iar doamna Mariana a servit chiar o vagă tratație, seară în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întuneric când am pornit din nou la drum. Mergeam în tăcere prin pădurea misterioasă, neîndrăznind parcă a-i tulbura liniștea... și numai când am ieșit la troița ce străjuia din vechime locul din care începe a se vedea orașul de la poale, și am zărit cerul siniliu ce se deschisese larg deasupra noastră, iar înspre apus, strălucind într-o nespusă splendoare, Luceafărul de dimineață, numai atunci ni s-au deschis sufletele și am simțit întreaga frumusețe a vieții, în ciuda vicisitudinilor ei de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rotunjimea vasului în partea exterioară, bălăngănindu-se suspendate și zdrențuite ori de câte ori se producea un curent de aer când vreo asistentă, sătulă până-n gât de rezistența acestor agonici care se încăpățânau să trăiască, traversa grăbită și indiferentă salonul, fâlfâindu-și revoltată poalele halatului într-un suprem și arogant dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă freca bine-bine toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca un halucinant joc de călușei. În distracția lor inconștientă și criminală, forțele atacatoare se înmulțeau, devenind tot mai agresive și posesive, în timp ce rezervele de energie vitală ale mamei se diminuau văzând cu ochii. În timp ce izbiturile de vânt îi fâlfâiau poalele paltonului vechi și peticit gata să-l sfâșie, deposedând-o și de acest precar mijloc de apărare împotriva frigului, alte lovituri iuți, încărcate cu milioane de măzărichi tăioase și dureroase, păleau rapid și diabolic partea de corp lipsită de protecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi de liliac uriaș, s-a retras în cămăruța lui, în timp ce tata, afară, îi turna din căldare apă cu cana mamei pe bustul gol, străduindu-se să îndepărteze, pe cât posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fizică!), de îndată ce părăseam clădirea universității și intram într-o lume care funcționa după reguli reale, dure, pragmatice, în totală contradicție cu ceea ce propovăduiește universitatea. Un fel de mănăstire de Ev Mediu, unde se experimentează gramatica aseptică a mântuirii, în timp ce, la poalele zidurilor, oamenii și porcii își dispută o bucată de pâine. 19 august 2000 Căldură tropicală. Imagine apocaliptică în centrul orașului București. Sunt așezat pe marginea ciobită a fântânii de la Arhitectură, din care țâșnește o umbră de apă. Termometrul electronic arată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
început apoi să cânte cântece auzite de mine, în șoaptă și pe ascuns de la tata și de la bătrânii din sat, cântece ținute, până la acea vreme, pe la temeliile și pe sub streșinile caselor. Și nechezau caii sutelor de călăreți care străjuiau la poalele pădurii și chemau tulnicele și se aprindeau și ardeau înalte torțe. Dar eu simțeam că un mare foc se aprindea atunci în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l ascultam pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, sorbindu-i fiecare cuvânt de tânăr
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la noi, plebea, care țopăiam pe Michael Jackson. Iar la un moment dat s-a luat curentul, nu se putea altfel, și am stat lângă sobă și am jucat „pe ea, pe ea“, dar fără pupături, numai cu așezat în poala ăluia cu care nimereai până la tura următoare. Noroc că nu m-a găsit Dragoș așa, că aveau ce-mi auzi urechile. Nu știu ce l-a apucat, dar, de când m-am mai înălțat și eu copăcel, a început să se simtă Fratele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
intre în biserică, fiindcă era „impură“. N-a pus la îndoială în nici un fel murdăria sa, i se părea normal să-i fie interzise locurile sfinte și cele publice în egală măsură. Îmi povestea toate acestea cu mâinile încrucișate în poală, așezată pe un colț de scaun. O fixam intens cu privirea, încercând să pătrund mecanismul acelui coșmar fiziologic. Devenind „impură“ la rândul meu, am început să desenez într-un caiet cu foi dictando ceea ce mi se întâmplase. Nu aveam prea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se vedea odată și odată în granițele ei firești, pentru care fiii satului, așa după cum vom vedea, și-au dat cu mult prisos obolul de sânge atunci când patria le-a cerut-o, firea oamenilor născuți, crescuți și trăitori aci la poale de Făgărași, suplețea minților lor sănătoase, profunde și totodată elastice, dragostea față de tot ceea ce e frumos, toate acestea și încă multe altele reprezintă premiza gestului de curaj al autorilor, de a se hotărî să pună mâna pe peană și să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
înalte din aria geografică în care se află amplasată comuna: - Vărful Negoiul (jud Sibiu) 2535 - Vârful Moldoveanul (jud. Argeș) 2544 Toate aceste înălțimi fac parte din Carpații meridionali, masivul Făgărașului. Comuna deci, e situată la umbra acestora, mai precis la poalele celor două coaste ce se desprind din acest masiv, anume «Bâlea» și «Doamnei», despărțite aproape în părți egale de apa cristalină a râului Bâlea care izvorăște din lacul cu acelaș nume, dar care-și va schimba denumirea, imediat ce intră-n
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acești zileri unul e numit Judele (primarul) comunei. Multe sate dela șes, de pe malul Oltului dispuneau de păduri și pășuni bogate la munte, pe care le utilizau, mânându-și acolo vitele și oile pe potecile ce treceau prin satele de sub poalele munților. Adeseori iobagii din acestea din urmă opreau turmele și ciurdelor celor dintâi, iscându-se între ei grave neînțelegeri, care degenerau în bătăi, cum s a întâmplat în 1720 între satele Ucea de Jos și Ucea de Sus, după cum declară
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
știa că se va izbăvi odată din starea sa neagră de ilot. El aștepta această izbăvire. Știa că trebuie să vină. Cu toată lipsa mijloacelor de informație, caracteristică evului în care trăiau, înaintașii noștri, așa izolați cum se aflau la poalele Bâlii, Laitei, Mierii, Smidei și în general a munților lor cu care făceau corp comun, nu erau străini de ceeace se întâmpla în lume, știau ce vânturi bat pe-afară. Oamenii satului cunoșteau că la 1784, un iobag de pe domeniul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Ungrovlahiei. a. La pagina 170: «Să se știe de când au bătut pe maghiari foarte bine și frumos. Scris-am eu Gh. Banciu din comunitatea Streza Cârțioșara». b. Fila 220.- «Românași de prin Carpați Hai mână cu mână dați, Hai sub poale de Carpați Să ne jurăm frați cu frați. Și-n veci să luptăm cu toți Contra la tâlhari și hoți Care ne fac supărare Pe-a progresului cărare. Constantin Folea 2 X-a 1908 c. Fila 271.- «Să se știe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
crăițari ferdela mai mult ca la alte comune fiindcă era foarte curată, nu avea corpuri străine în ia și era mai mare în bob. Asta o zic nu să-mi laud satul ci așa o fost adevărat. Noi cei de sub poalele munților foloseam ca animale la muncile câmpului, bivoli sau bivolițe căci aceștia se întrețineau mai ușor ca boii și caii. Foarte puține erau vite albe și cai în comună. Vreau să amintesc că din toamna lui 1918 de când ne-am
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
tot timpul ca de la munte. Alta în hotarul Mlăcii ie fântânița din Lazu Oprii, de la Mânăstire, dar când ie timpul mai secetos,seacă. Acum să trecem în hotarul Poienii, unde avem mai multe. Întâi fântânița din Lazul lui Scorobeț, de sub poala pădurii, mare și zidită cu piatră de boltașul Scorobeț, de asta îi și zice așa. Coborând mai jos dăm de Fântânița Purcarului, în graniță cu hotarul Arpașul de Sus. Din ia își ia curs Valea Neagră care merge până în Olt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ridicate cu opinteli la locul lor, copiii erau întinși imediat pe genunchii celor mari și puși să doarmă. În fiecare compartiment erau cel puțin doi-trei care sufereau fără excepție același tratament. Dănuț nu suporta să stea cu capul nici în poala mamei, nici în poala tatălui. Dar ce, parcă ei erau de înțeles ? - îl obligau să rămînă culcat și nu luau deloc în seamă nazurile lui. Ba, mai mult, cînd venea controlorul, îi ziceau să stea și chircit, pentru că ei cumpărau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
locul lor, copiii erau întinși imediat pe genunchii celor mari și puși să doarmă. În fiecare compartiment erau cel puțin doi-trei care sufereau fără excepție același tratament. Dănuț nu suporta să stea cu capul nici în poala mamei, nici în poala tatălui. Dar ce, parcă ei erau de înțeles ? - îl obligau să rămînă culcat și nu luau deloc în seamă nazurile lui. Ba, mai mult, cînd venea controlorul, îi ziceau să stea și chircit, pentru că ei cumpărau pentru el doar jumătate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era liber : bunica îi ținea o mînă între mîinile ei și, după ce i-o săruta îndelung, îl conducea în sufragerie ; îl punea pe canapea, se așeza lîngă el și, ținîndu-i în continuare mîna strîns, dar de data asta punîndu-i-o în poală, începea să-i istorisească pentru a nu știu cîta oară episoadele din viața zbuciumată pe care o dusese. Acesta era, de fapt, modul în care îl liniștea pe Daniel, pentru că, o dată povestea începută, băiatul asculta fermecat tot ce îi spunea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu și Labiș, a venit la Iași să-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Poate și "Fire de tort": dar despre asta nu sunt sigur, și nici nu m-aș putea informa îndată. Poezia aceasta nouă, fragedă, sănătoasă, care aducea cu ea un parfum de brad, o lumină clară de sat prăvălit pe o poală de deal, lângă o apă limpede, însemna (după Eminescu și eminesciani) o împrospătare. "Noi vrem pământ" era și un semn de înțelegere a problemelor actuale. Cu imnul acesta de revoltă Coșbuc pusese definitiv stăpânire pe inimele noastre. Iată însă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]