KorAP: Find »[drukola/base=poliție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...209 210 211 ...3882 >

97,040 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

la el și că au mai murit patru oameni când te-ai întors la serviciu și ai trecut pe lângă ei. Vârful hârtiei devine maroniu, iar Nash zice: — E clar că nu-i cine știe ce, dar e ceva mai mult decât știe poliția în clipa asta. Vârful se aprinde dintr-odată, cu o flacără mică, iar Nash zice: — Poate că restul o să-l lămurești tu la poliție. Flacăra crește; e suficient de multă lume de față ca să observe cineva până la urmă. Nash stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
iar Nash zice: — E clar că nu-i cine știe ce, dar e ceva mai mult decât știe poliția în clipa asta. Vârful se aprinde dintr-odată, cu o flacără mică, iar Nash zice: — Poate că restul o să-l lămurești tu la poliție. Flacăra crește; e suficient de multă lume de față ca să observe cineva până la urmă. Nash stă aici și aprinde un foc într-un bar; cineva o să cheme poliția. Și-i zic că a luat-o razna. Făclia se face tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mică, iar Nash zice: — Poate că restul o să-l lămurești tu la poliție. Flacăra crește; e suficient de multă lume de față ca să observe cineva până la urmă. Nash stă aici și aprinde un foc într-un bar; cineva o să cheme poliția. Și-i zic că a luat-o razna. Făclia se face tot mai mare. Barmanul se uită la noi, la torța lui Nash, care devine tot mai scurtă. Nash stă și se uită cum focul pe care-l ține în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
reiese din scripte, asta trebuie să se fi întâmplat acum vreo douăzeci de ani. — Nu trebuie să-ți mai spun ce s-a-ntâmplat, zice. Dar John a fost întotdeauna convins că s-a întâmplat din vina mea. În scriptele poliției sunt înregistrate șase apeluri referitoare la scandaluri în familia Boyle - parcela 175 din parcul de rulote Buena Noche - în săptămânile care au urmat morții lui Patrick Raymond Boyle, în vârstă de șase luni. În timp ce străbatem Wisconsin și Nebraska, Helen zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
la trei luni de la moartea din cauze necunoscute a copilului ei. — John se temea de microbi, așa că a ars toate lucrurile lui Patrick, zice. Am cumpărat cartea de poezii cu zece cenți. Îmi amintesc că era o zi splendidă. Scriptele poliției mai înregistrează trei scandaluri la parcela 175 din parcul Buena Noche. La o săptămână după sinuciderea Cynthiei Moore, John Boyle a fost găsit mort din cauze necunoscute. Din documente reiese că alcoolemia foarte mare ar fi putut provoca apneea în timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
găsit mort în apartamentul său de lux din Miami, zice vocea. Gustave Brennan, în vârstă de 39 de ani, este considerat capul unei rețele de trafic de cocaină al cărei profit anual se ridică la aproape trei miliarde de dolari. Poliția nu cunoaște cauza morții, însă intenționează să autopsieze cadavrul... Și Helen se uită la radio și zice: — Ați auzit? E absolut ridicol. Ia ascultați, zice, și dă radioul mai tare. — ...Brennan, zice vocea, care era apărat zi și noapte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
plastic pe care scrie „Symon“. Îi spun că multe vieți atârnă de găsirea acestei cărți. Iar el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
berea, și zice: — Ia citește-mi unde scrie în Biblie ceva care să pună lucrurile la locul lor. Întredeschid agenda legată în piele roșie a lui Helen și-mi arunc ochii înăuntru. Ia spune-mi cum să dovedesc eu la poliție că n-am omorât pe nimeni, zice individul. În agendă apare numele Renny O’Toole, la data de 2 iunie. Nu știu cine-o fi, dar e mort. La 10 septembrie e trecută Samara Umpirsi. Pe 17 august, Helen a vândut o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
unsă de muci și lacrimi, mă caut și-mi închid pagerul. Când o să găsim ceaslovul, dacă o fi vreo cale de a învia morții, poate că n-o să-l punem pe foc. Nu imediat. Capitolul 29 Procesul verbal întocmit de poliție nu zice cât de caldă am simțit-o pe soția mea, Gina, atunci când m-am trezit, în acea dimineață. Cât de moale și de caldă era, sub plapumă. Cum s-a întors pe spate, cu părul răsfirat pe pernă, atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
acum. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Aceea a fost ultima zi bună de care am avut parte. N-am știut adevărul decât când m-am întors acasă. Gina era în pat, în acceași poziție. Raportul poliției ar fi consemnat un raport sexual post-mortem. Mă gândesc la Nash. Katrin tăcea. Obrazul întors spre cearșaf era roșu-închis. Livor mortis. Hemoglobină oxigenată. N-am înțeles ce făcusem decât când m-am întors acasă. Aici, în parcare, învăluit în mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
piatră de ghicit trece pe lângă noi ca din praștie. Helen o urmărește cu privirea și zice: — Cred că Mona a pus mâna pe vraja de zburat. Pagerul îmi sună din nou. Același număr de la care mă sunase și ofițerul de poliție. Încă un mântuitor care mi-a luat urma. Indiferent câți oameni ar muri, nimic nu se schimbă. Îmi închid pagerul. Și, uitându-se la Mona cum țipă, Helen zice: — Vești proaste? Nimic important, zic. Cocoțată pe tocurile ei roz, Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Probabil că e de la anunțul nostru de nuntă, din cine știe ce ediție de sâmbătă de pe vremea aia. Declarația noastră publică de iubire, angajamentul nostru. Legământul nostru. Jurămintele. Străvechea putere a cuvintelor. Până la moarte. Dedesubt, anunțul zice: „Acest bărbat este căutat de poliție pentru lămuriri în legătură cu mai multe decese recente. Are 40 de ani, 1,78 metri înălțime, 80 de kilograme, păr castaniu și ochii verzi. Nu este înarmat, dar ar putea fi foarte periculos“. Bărbatul din fotografie este tânăr și inocent. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a murit. Niște stafii, amândoi. Sub fotografie scrie: „În acest moment se folosește de numele «Carl Streator». Poartă de obicei cravată albastră“. Și mai jos scrie: „Dacă aveți informații despre el, vă rugăm să sunați la 911 și să cereți poliția“. Să fi băgat Stridie anunțul, să-l fi băgat poliția, nu știu. Stând amândoi în picioare și uitându-ne la fotografie, Helen zice: — Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
moment se folosește de numele «Carl Streator». Poartă de obicei cravată albastră“. Și mai jos scrie: „Dacă aveți informații despre el, vă rugăm să sunați la 911 și să cereți poliția“. Să fi băgat Stridie anunțul, să-l fi băgat poliția, nu știu. Stând amândoi în picioare și uitându-ne la fotografie, Helen zice: — Soția ta era foarte drăguță. Și eu zic mda, era. Degetele lui Helen, costumul ei galben, biroul de epocă, sculptat și lăcuit, sunt pătate și mânjite peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Deschid televizorul. E o comedie alb-negru despre un om întors din morți sub chipul unui catâr. Trebuie să învețe ceva pe cineva, ca să-și poată salva sufletul. Spiritul unui om ocupând corpul unui catâr. Îmi sună din nou pagerul; de la poliție sunt, mântuitorii mei, care mă îmboldesc spre mântuire. Probabil că supraveghează cineva locul ăsta - ori poliția, ori administratorul. Pe jos, împrăștiate peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Trebuie să învețe ceva pe cineva, ca să-și poată salva sufletul. Spiritul unui om ocupând corpul unui catâr. Îmi sună din nou pagerul; de la poliție sunt, mântuitorii mei, care mă îmboldesc spre mântuire. Probabil că supraveghează cineva locul ăsta - ori poliția, ori administratorul. Pe jos, împrăștiate peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur, o clinică stomatologică e risipită în miliarde de bucăți. Și un hangar de avioane zdrobit. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tot nu obții ceva mai bun decât ceea ce-ți poți imagina. Eu întotdeauna am sperat la ceva mai bun de-atât. La radio se aude o explozie de cornuri franceze, țăcănitul unui telex și o voce bărbătească zice că poliția a găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un balon meteorologic de cristal, lumina preface în oglinzi pereții înalți. Lumina ne proiectează umbrele în spate, pe podeaua de lemn. Aceasta este sala de bal de o sută paruzeci de metri pătrați. Eu am rămas fără slujbă. Mă caută poliția. Apartamentul meu pute. Mi-a apărut poza în ziar pe o pagină întreagă. Toată ziua am stat ascuns în boscheții de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-a gândit. Are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din ce în ce mai ușor, iar eu îmi dau drumul, încetișor. Suntem înconjurați de clinchetul unui milion de stele aprinse; pesemne că așa se simte și Dumnezeu. Și asta este viața mea. Am nevoie de un loc unde să stau, zic. Mă caută poliția. Nu știu ce să fac mai departe. Întinzând mâna, Helen zice: — Uite! Și mă prind de ea. Și nu-i mai dă drumul. Și ne sărutăm. Și e bine. Și Helen zice: — Deocamdată poți să stai aici. Cu unghia roz, dă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
geam: — E închis. Nu sunt un client, strig. Stă la calculator și scrie ceva. La fiecare două taste se uită la monitor, apoi din nou la tastatură. Pe monitor, sus, cu litere mari, scrie „Curriculum Vitae“. Stația de interceptare a poliției transmite un cod 912. Scriind în continuare la calculator, Mona zice: — Nu știu ce mă reține să nu te reclam pentru vătămare corporală. Poate faptul că ține la mine și la Helen, îi zic. Și Mona zice: — Nu, nu-i vorba de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
omor. Vin în spatele ei ca să mă uit ce traduce. Și Helen trage o foaie de hârtie peste ceaslov, zicând: — Astăzi sunt cam ocupată. Așteaptă, cu un pix în mână. Cu mâna cealaltă, închide dicționarul. — Parcă trebuia să te ascunzi de poliție, zice. Sau să mergem la un film, zic. Și ea zice: — În weekendul ăsta nu. Ce-ar fi să iau bilete la un concert? zic. Și Helen dă din mână înspre mine și zice: — Fă ce vrei. Perfect, zic. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
te rog. Îi spun să-mi dea telefonul ei. Cenușiul încă se mai mișcă și se scurge în oglindă, și Helen își deschide geanta și-mi dă mobilul. Îi deschid clapa și formez 911. Și o voce de femeie zice: — Poliție, incendiu sau medicală? Și eu zic medicală. — Locația? întreabă vocea. Și-i dau adresa barului de pe Third Avenue în care mă întâlneam cu Nash, barul de lângă spital. — Ce gen de urgență medicală? Patruzeci de majorete profesioniste afectate de insolație. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice: — Ce-ai de gând? Tot ce mi-a mai rămas, poate singurul mod în care-mi mai pot găsi libertatea, este să fac lucrurile pe care nu vreau să le fac. Să-l opresc pe Nash. Să mărturisesc la poliție. Să-mi accept pedeapsa. Trebuie să mă răzvrătesc împotriva mea. În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
că nici nu-mi mai pot auzi gândurile. Ca și cum aș gândi vreodată. Ca și cum aș putea gândi vreodată. Sirenele mă umplu. Fratele cel Mare. Îmi ocupă mintea, precum o armată care ocupă un oraș. În timp ce stau și aștept să mă mântuie poliția. Ca să mă întoarcă la Dumnezeu și la umanitate, sirena se tânguie asurzitor. Și eu sunt bucuros. Capitolul 41 Acum suntem după ce poliția îmi citește drepturile. După ce-mi încătușează mâinile la spate și mă duc cu mașina la secție. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]