6,037 matches
-
să fi avut raporturi sexuale în mașinile lor, la fel și Armstrong, Warhol, Raquel Welch... Îmi cerea să-mi spun părerea despre alegerile acestora în ceea ce privea modelul și anul de producție al vehiculului, despre pozițiile și zonele lor erogene preferate, despre autostrăzile americane și cele europene pe care parcurgeau în mintea lui, cu trupurile consolidate de sexualitățile lor fără limite, de iubirea, tandrețea și erotismul lor. Monroe masturbându-se, sau Oswald, să spunem - cu dreapta sau cu stânga, tu ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
inevitabile căreia mă opusesem cândva, ca și când mi-aș fi văzut propria fiică în primele etape ale unei aventuri amoroase promițătoare. Deseori stăteam pe marginea înverzită a terasamentului de lângă rampa vestică de coborâre a podului rutier, știind că aceea era zona preferată a lui Vaughan, și-l priveam cum pornește în trombă după Catherine atunci când ea trecea pe acolo la ora de vârf a serii. Mașina lui Vaughan devenea din ce în ce mai afectată. Partea dreaptă a barei de protecție și portierele erau presărate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Steinberg. Cea mai completă și mai atentă prezentare monografică a revistei îi aparține, din nou, lui Leon Baconsky; acesta subliniază predilecția tinerilor redactori pentru Rémy de Gourmont: „Eseurile și Măștile lui Rémy de Gourmont constituie unele din lecturile (și modelele) preferate ale majorității tinerilor adepți ai «curentului nou»”, dar și pentru filozofia lui Bergson sau J.M. Guyau, despre care scriu comentarii prolix-metaforizante („H. Bergson și arta“, nr. 1, pp. 7-9, „Cetind «Versurile unui filozof»”, nr. 2). Referințe utile și la Dorina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Tudor Arghezi din 8 noiembrie 1915 publica următoarea notă: „Colaboratorul nostru, d. Ion Vinea, care a scos revista Chemarea, ne atrage atenția asupra unei protestări apărute în Tribuna a unui domn cu numele Eugeniu Revent, probabil pseudonimul tonicului său preferat. Se pare că acest confrate regional a scos cîndva, și d-sa, o revistă, Chemarea Bacăului, care-l determină să se considere, cel puțin cronologic, mai chemat decît scriitorii din București, sau singurul chemat. Să lămurim pe d-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spiritualitate isvorîtă dintr-o pronunțată prefacere socială. Teatrul rus nu poate fi priceput decît prin cunoașterea adîncă a schimbărei făcută în concepția slavă de revoluția din urmă”, urmat de o ilustrare a antinaturalismului și antipsihologismului promovat de Wachitangow și Meyerhold, preferați discret lui Tairoff care „transpune ideea modernă pe piese vechi”. Potrivit lui Maxy, „Actorul lui Meyerhold e cetățeanul ager. (...) Preamărind individul, Meyerhold pregătește spiritul colectiv al masei — iubitor de forță și surpriză — și îi speculează sentimentele creînd primul teatru născut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
torturantă în posibilitatea realei comunicări” și determinisme de genul: „Asumîndu-și tragedia, Urmuz a ajuns la sinucidere, criza culturală declanșînd, în cazul său, una existențială”. Este evidențiată modernitatea centrării pe „text” și pe evitarea sugestiei în favoarea numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată celei denotative, vizarea permanentă a textului fiind simptomul cel mai clar de modernitate”, însă e speculată abuziv intenționalitatea auctorială („efectul grotesc scontat de autor”). „Morala fabulei urmuziene” — consideră Mircea Scarlat — stă în „renunțarea la semnificatul tradițional”. Mai puțin convingătoare sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el, în gând. Simțea că sufletul lui este undeva, alături de al ei și îi aude toate gândurile și durerea din ele. În camera unde se afla sicriul, într-un colț, pe banda unui magnetofon se auzea în surdină melodia lor preferată, „Romanță fără ecou”, versurile lui Ion Minulescu, cântată de formația Mondial... “Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... " Își amintea prima lor întâlnire, primul sărut, prima
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ea luă buchetul, admirându-l și pregătindu-se ca să-i mulțumească, se trezi și sărutată pe buze. - Îți plac? Am fost și le-am cules de dimineață, sunt cu rouă pe ele! - Îmi plac foarte mult, mulțumesc, sunt florile mele preferate, spuse cu ochii aplecați. Nu putea să-i spună că și George avea acest obicei, de a-i aduce flori de câmp. - Ia loc. Tocmai vorbeam cu domnul primar despre cererea de divorț pe care vreau s-o fac fiindcă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să sforăie puternic. Dacă pisoiul toarce la cineva în brațe înseamnă că simte protecția prieteniei. Nu mai avea nicio replică : - Îl oprim! Îl va chema Tamba! Decizia fusese luată și botezat ad-hoc. Tocmai pe timpul acela rula la TV serialul preferat Tarzan și printre personajele iubite de mulți era maimuțica Tamba, însă motanul fiind fermecat n-a avut nicio reacție de împotrivire sau obiecție la auzul poreclei feminine și a adoptat acest supranume imediat. El va fi prietenul și confidentul lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
încerca s-o înveselească. Ea surâdea și preda mai departe, ce necazuri avea nu a aflat niciodată probabil îi făcea bine să evadeze în labirintul formulelor. La sfârșitul orei era femeia puternică pe care o știa, diriginta! A fost materia preferată a lui Victor, considerat pe drept chimistul clasei. În ultima perioadă, Stani s-a mutat în bancă cu Vasilică, iar Kemi cu Magi să nu strice tandemul. Diriginta nu le-a spus nimic nu mai ținea cont de toate amănuntele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fie stăpân pe viața elevului, pe soarta lui, chiar mai mult decât părinții cărora dorește să li se substituie. Într-o seară Ică, umblând bezmetic pe străzi se întâlnește întâmplător cu Doina. Era 8 seara, oră relativ târzie, însă ora preferată a motanilor care ies la vânat șia pisicilor ce s-au săturat de bucătăreală. Toamna îi îmbie pe tineri, așa că hotărăsc să meargă la plimbare. Doina l-a prins de braț și au plecat pe străzile liniștite din jurul teatrului și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
comuna Niculițel, județul Tulcea. Absolvent al Liceului Pedagogic, Tulcea, promoția 2001, secția Limbi moderne, în prezent este muncitor în cadrul unei companii multinaționale din orașul Tulcea. A studiat instrumente muzicale precum mandolina, acordeonul, chitara și pianul între anii 1990-2000. Printre cărțile preferate se numără „Mizerabilii” de Victor Hugo, „Lumina ce se stinge” de Mircea Eliade și „Poesii” de Mihai Eminescu. Pasiunile sale sunt istoria, muzica clasică, muzica pop, literatura și domeniile science-fiction. A început să scrie la vârsta de 13 ani jurnale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile cele mai serioase la năzdrăvănii juvenile și din amfiteatre ori săli de seminar, în salonul zugrăvit și dichisit de la Carul cu Bere, localul său preferat. Desigur, s-ar fi dus și la Capșa, dacă i-ar fi dat mâna. Era și un mare afemeiat și, chiar din primele săptămâni el reuși performanța de a-și face două iubite deodată una de la facultatea lor, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-o zi de sâmbătă, adică nu dorm până târziu. Mi se pare o pierdere de timp. În zilele mele libere mă plimb prin pădure. M-am ridicat din pat, am mâncat micul dejun, m-am îmbrăcat în hainele mele preferate, adică blugi negri și o cămașă lungă în carouri, albastră și desigur bocanci. Mi-am împletit părul, m-am dat cu puțin luciu de buze și am plecat să găsesc o nouă aventură. Cu toate că nu am niciun drept asupra pădurii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a spus că se numește Cindy și că are șaisprezece ani. Imediat s-a sunat, așa că m am scuzat și m-am ridicat repede de la masă, fugind spre clasă. Aveam spaniola și nu-mi permiteam să întârzii la ora mea preferată. Eram obișnuită cu insultele la adresa mea, însă de data aceasta colegul meu, Tom, întrecuse limitele. Nu puteam să admit ca o persoană oarecare să-mi insulte familia, dar ca de obicei, l-am tratat cu indiferență, întorcându-i spatele și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care ei au rupt periodic câteva minute din timpul lor. Prea puțin contează cum. Cât despre timpul liber, știu doar că nu le lipsea. Zis și făcut. Două vorbe cu vecina ca să le ude florile, un telefon la Ionică, nepotul preferat al doamnei Kely, ca să le hrănească și să plimbe câinele și numeroasa familie se pregătește de plecare, mai puțin Violetta. Elevă pasionată de istorie și lectură, fata a preferat să rămână în oraș, la bunica ei, pentru a putea participa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Îmi plăcea să merg desculță prin apa rece ce străbătea pădurea, iar pietrele tăioase care mă puneau la încercare mă făceau mai puternică. Mă afundam în iarba necosită și-mi pierdeam ochii către cer. Norii luau diferite forme și jocul preferat devenea un joc al imaginației. Doamne, câte găseam: animale, prințese, balauri, flori, palate și multe altele! Praful drumurilor de la țară străbătut de căruțe încărcate cu fân trase de cai și uneori trase de vaci leneșe mă mai trezeau la realitate
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fac, fața fără expresie a lui Sami, verișoara lui Alex, îmi apărea în fața ochilor și odată cu ea amintirile amare, care mă dureau, pe care le regret, reveneau, mă consumau. A venit „ziua cea mare”. M-am îmbrăcat cu rochița mea preferată, o rochiță albă din mătase care îmi venea mănușă. Părul l-am lăsat desfăcut. Țepușa am pus-o într-un buzunar al rochiței. Am mai tras o privire în apartamentul meu, apoi am plecat la cafenea. Am ajuns cu un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
păr din cap. Într-una din zile, feciorii îi erau plecați la școala, iar Mărioara a dat fuga la piață pentru a cumpăra ceva de-ale gurii. Vroia să le pregătească o surpriză feciorilor și să le gătească mâncare lor preferată. Nu mare i-a fost mirarea când a dat bot în bot cu consăteanul ei și dușmanul de moarte al tuturor caprelor de prin împrejurime, badea Vasile, cumătrul lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea, la fel de frumoase ca nopțile târzii la țară, din copilărie, când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare pentru a asculta cele mai uimitoare dintre povești. Stăteam de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
generațiilor ce aveau să vină. Găsise, iată, răspunsul la frămîntările sale. Fără să stea pe gînduri, își chemase supușii la luptă. Erau mulți, puternici și pregătiți. Iar el, conducătorul, înainta fără ezitare, exemplu de dîrzenie și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să pîndească. Fusese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
își finalizează ideea: — Arăți exact ca mama ta. Stop cadru - oare Lucille chiar a spus ceea ce trebuia? În mod absolut șocant, Lucille - o femeie al cărei meniu este constituit, de cele mai multe ori, din propriul picior - mi-a făcut complimentul meu preferat, un compliment despre care știu că, venind de la ea, înseamnă cea mai înaltă formă de laudă. Lucille a idolatrizat-o întotdeauna pe mama, încă de pe vremea când erau colege de cameră la Vassar. Mă simt invadată de un sentiment copleșitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un bărbat care încă îi mai compune scrisori de dragoste spontane, care și-a luat un an liber, între liceu și facultatea de drept, ca să învețe să gătească franțuzește, care-i aduce în fiecare vineri un buchet de violete (florile preferate ale lui Bea). Unde mai pui că prietena mea are o carieră înfloritoare de designer de interioare - meseria creativă pe care a iubit-o dintotdeauna și care i-a oferit un program extrem de flexibil. Da. Dacă n-aș iubi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Vivian orice propunere de carte în care femeia era persecutată, iar bărbatul era de vină - asta fiindcă știau sigur că Vivian avea să-i sprijine pe autori 100 %. Dacă mai adăugai și ceva sex nebunesc, atunci obțineai formula ei preferată. — Sună bine, Candace, am încurajat-o eu. De ce nu începi să notezi exact poveștile pe care vrei să le incluzi - evident, o să vrem să ne axăm pe detaliile suculente pe care nu le-ai inclus în celelalte cărți ale tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de slabă? Apoi Mimi s-a întors către Luke și l-a ciupit zdravăn de obraz. Mi-am dat seama că pe Luke îl duruse, dar, cu toate astea, el a continuat să surâdă curajos, îndurând chinul. Cei doi clienți preferați ai mei! Au venit împreună! A, Mimi e așa de fericită! a chicotit ea, conducându-ne la masă. Decorul din restaurantul lui Mimi era, în totalitate, clișeistic - fețe de masă în pătrețele roșii, lumânări lăcrimânde înfipte în sticle vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]