5,690 matches
-
funcționează și în cazul antisemitismului (membrii unui grup identificabil, care au succes, stârnesc invidia, ura și devin țapi ispășitori) sau anumiți lideri africani care se disculpă pentru patruzeci de ani de declin, invocând colonialismul. Este posibil să îți învingi propriile prejudecăți? Scena se petrecea într-un orășel român și ne-a fost povestită de un prieten. Aștepta singur autobuzul și brusc s-a trezit înconjurat de patru-cinci țigani cu figuri prea puțin amabile care, rânjind, i-au cerut să tragă un
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
țigara sa. În mod vizibil, încercau să îl umilească (ei înșiși fiind umiliți în alte circumstanțe). Prietenul a avut destul sânge-rece încât să caute pachetul în bu-zunar și să le ofere o țigară fiecăruia. Tensiunea a dispărut in-stantaneu. O dublă prejudecată a fost desființată: cea a țiganilor despre disprețul "albilor" și cea a "albilor" despre violența țiganilor. Întotdeauna este periculos să emitem judecăți colective. "Digestia lentă" a istoriei poate alimenta și falsele judecăți. Unul din motivele urii islamiștilor față de occidentali sunt
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ceea ce li se spunea, ceea ce li se arăta. Dictatura, poliția politică, deportările, lagărele de concentrare, lipsurile erau trecute sub tăcere. Am enumerat câțiva factori importanți care deformează judecățile, separându-le de adevăr. În viață, acțiunea lor se conjugă. Ideologia, interesele, prejudecățile, temperamentele, caracterul fuzionează în doze variabile Manevrele Atunci când oamenii discută și dau dovadă de talent, ei nu dăunează adevărului; din contra, contribuie la plăcerea celor care asistă. Dar dacă se folosesc de metode care se îndepărtează de argumentele destinate să
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
culturală, 34 P Pace, 67, 123, 142, 151, 153, 173-174, 227, 230 Permisivitate, 122, 129-130, 136, 141 Piață, 115, 150, 171, 230 Pluralism, 28, 99, 151, 161, 164 Postmodernitate, 143, 175 Povești de viață, 60, 82, 84 Pozitivism, 44, 47 Prejudecăți, 88, 103, 168, 226-228 Prietenie, 123, 140, 154, 185, 200 Probleme sociale, 53, 203 Producători de sens, 128 Producători de valori, 22, 119-120, 174, 176-177 Progres, 19, 29, 35, 49, 118, 123, 134, 141-142, 150, 160, 164-167, 171, 176, 210
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
vocii, intonația vorbirii, sclipirea ochilor, miros, mișcări. Atmosfericul ni se prezintă ca o emanație care radiază din individ și se recunoaște în personalitatea acestuia (H. Tellenbach). Atmosfericul este și cel care generează sentimente de simpatie sau de simpatie, intuiție sau prejudecată, atracție sau respingere, în cazul întâlnirii a două persoane. Ambianța atmosferică comună apare ca un tip de rezonanță a raporturilor interumane, simultan din ambele direcții, de la o persoană la alta. În cazurile patologice, ambianța atmosferică este modificată. Cele două persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a actualității”. Poate fi reținută ca elocventă pentru critica practicată de S. următoarea profesiune de credință: „Dacă nu rezultă din necesitatea de a înțelege și de a interpreta, dacă nu rezultă din urgența unei mărturisiri și dacă nu încalcă anumite prejudecăți, critica literară riscă să devină un act intelectual ratat. [...] Fără sentimentul unei confidențe, fără ambiția deconspirării unui secret, care poate să țină de viața intimă a unei opere sau de penumbrele biografiei unui autor ori de zona defecțiunilor de logică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
întîmplător al posibilelor și imposibilelor proprii protagoniștilor: cînd ele se modifică, se răstoarnă, realitatea se schimbă, se bifurcă. Fiecare om este posibilul negării umanului. A vorbi despre posibilele și imposibilele oamenilor e un alt mod de a vorbi despre credințele, prejudecățile, speranțele, dorințele, imperativele morale, tabu-urile, visele, temerile lor... Ideea de posibile-imposibile traversează toți acești termeni, limbajul în întregime. Seria noastră de studii repune în discuție cîteva evidențe liniștitoare, în special pentru omul modern: ideea de individ, existența "eului profund
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
din zi și-o petrec într-o lenevie aproape totală, se joacă, vorbesc, dorm îndelung. Cronometrînd activitățile indienilor Yanomani (populație din Amazonia venezueleană), Jacques Lizot 57 arată că media timpului dedicat muncilor zilnice nu depășește, în cazul adulților, trei ore. Prejudecata omului alb "civilizat" ar fi, prin urmare, confirmată: niște leneși, niște trîntori indienii ăștia! Cuvîntul "muncă" și opusul său, "lene", aparțin limbajului nostru, al omului modern. Cum am putea, însă, să le numim altfel? Lucrările lui Marshall Sahlins 58 (care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
călugărul își închipuie că, scuturat de fanatism și de viziunea sa dominatoare, creștinismul s-a impus mai întîi în Orient, înainte de a se răspîndi în Europa. Filosoful denunță prin acest exercițiu ceea ce el însuși numește fanatism, cultul Istoriei transformat în prejudecată a necesității, iluzia faptului împlinit, nevoia de a arăta un respect profund față de realitate, faptul de a se prosterna în fața prezentului. Se ridică împotriva istoricilor realității, expresie prin care pot fi desemnați astăzi specialiștii în uman, în general. Renouvier recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
greșit să crezi că scopul fizicii este de a afla cum e construită natura. Fizica se preocupă doar de ceea ce putem spune despre natură." Altă reacție notorie aparține lui Wolfang Pauli: "Este probabil ca, la ora actuală, orice fizician fără prejudecăți să considere că demonstrat faptul că cuantele de lumină au tot atîta (la fel de puțină) realitate fizică cît au și electronii." Refuzînd în mod explicit ideea de realitate fizică, Werner Heisenberg susține că particulele sunt forme matematice create de spiritul uman
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ar fi el, posibilul meu, imposibilul meu include o serie de posibile și imposibile pe care eu le atribui altora. Ea pune în joc în aceeași măsură trecutul, prezentul și viitorul meu. Posibilele noastre, imposibile noastre sunt lumea noastră. Evidențele, prejudecățile, presupunerile, preconceptele noastre: ele preced cunoașterea, judecata, reflecția, conștiința, limbajul. "Lumea se află tot timpul deja acolo, înaintea reflecției", amintește Edmund Husserl 174. Transmitem, împărtășim posibile și imposibile fără să ne dăm seama, fără să ne vorbim. Ele sunt aerul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de grote), ci și de vechimea lor. Pentru că nu e deloc vorba de desene stîngace; tipul acesta de artă e la fel de rafinată, în orice caz la fel de magistral executată, ca tot ce s-a realizat de atunci și pînă astăzi. Toate prejudecățile asupra caracterului "primitiv" al "oamenilor din caverne" au fost pe loc spulberate. Răspunsul la întrebarea care ne preocupă ni se oferă, deci, într-o sublimă expresie, la Combarelles, Lascaux, Chauvet, în Franța sau la Altamira, în Spania. Să remarcăm un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Europa, s-a crezut chiar că limbile populare, cu mobilitatea și cu segmentarea lor, sînt de fapt aspecte corupte, decăzute ale limbilor literare, interesul pentru crearea unor limbi de cultură (naționale) corespunzătoare limbilor vernaculare reușind cu greu să înlăture această prejudecată. Ca atare, lucrările apărute ca urmare a interesului pentru limbă au fost de cultivare a limbii: gramatici, retorici, dicționare etc. Pe de o parte, asemenea lucrări urmăresc să dea limbii o formă determinată, iar, pe de altă parte, ele urmăresc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un enunț a cărui aserțiune infirmă atare expectație. În mod analog poate fi estimată distanța inferențială în cazul implicaturilor conversaționale generalizate. Un enunț de tipul E nu numai frumoasă, ci și foarte deșteaptă este acceptat firesc, fără raționamente suplimentare, în virtutea prejudecății foarte răspândite că frumusețea se asociază rareori cu inteligența - în timp ce în: (2) Blanchett nu a apărut însă numai în pelicule premiate și lăudate de critici, ci și în producții cu încasări record precum seria "Stăpânul inelelor" ("Tv Mania", 29.IV
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
eterogen de semnificații . Intuiția este deci neclară, și întrucât ne putem face iluzii asupra resorturilor deciziilor noastre, întrucât putem să considerăm alegerea noastră liberă, chiar atunci când ea a fost dictată constrângător de modelele culturale , de criteriile sociale de valorizare, de prejudecăți sau pasiuni , de fenomene de alienare , ea nu este nici probantă. Intuiția libertății pune problemă, dar nu se rezolvă . A trebuit să se desfășoare un îndelung efort de meditație filosofică pentru ca însăși problema să fie formulată pertinent și să constituie
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
analizată la locul cuvenit. Libertatea este definită deci, din această perspectivă, ca facultatea de a decide fără a fi determinat de nici un mobil sau motiv. Ea presupune deci un act voluntar de dominare a impulsurilor și a pasiunilor, eliberarea de prejudecăți și iluzii, de orice solicitări constrângătoare asupra eului, care putea să privilegieze un mobil de acțiune, față de altul. Nu indiferența involuntară sau patologică (schizofrenică), ci indiferența deliberată, voluntară este indiciul unei asemenea libertăți, care are drept corolar pentru Bossuet refuzul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
este necesitatea înțeleasă”. Libertatea nu mai apare acum ca o facultate originară, aparținând în mod egal tuturor oamenilor, ci ca un privilegiu a aceluia care s-a eliberat de constrângeri exterioare și de servituți interioare ( ignoranță, pasiune oarbă, impulsuri instinctive, prejudecăți) putând realiza nestânjenit, deci liber, tendința conștientă către înfăptuirea scopurilor asumate. Dar , întrucât aceste scopuri nu reprezintă rezultatul capriciului subiectivist sau bunului plac al omului, ci apar din condiții obiective ale vieții omul, libertatea de acțiune în realizarea scopurilor - nestânjenită
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
pleca de la premisa exostenței unui stat fundamentat pe istorie, pe tradiție și obiceiuri specifice. Ordinea politică devenea astfel o expresie a acestor valori, având nevoie de ele pentru a se putea legitima. În acest context, a apelat la conceptul de prejudecată, în sensul de noțiune valorică ce trebuie să existe în fiecare societate și care se reflectă în simbolurile, comportamentelor și instituțiile statului. Aceste prejudecăți făceau ca virtuțile omului să devină un mod de viață. În afara statului nu poate exista nici
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
nevoie de ele pentru a se putea legitima. În acest context, a apelat la conceptul de prejudecată, în sensul de noțiune valorică ce trebuie să existe în fiecare societate și care se reflectă în simbolurile, comportamentelor și instituțiile statului. Aceste prejudecăți făceau ca virtuțile omului să devină un mod de viață. În afara statului nu poate exista nici libertate și nici drepturi. Doar statul, ca reprezentare a ordinii valorice moștenite, poate garanta libertatea oamenilor. Scopul statului este, în opinia lui Burke, de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cazuri, exemple sau puncte de vedere care nimicesc din nou toate generalizările filozofice deja dobândite. Ne instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
naturii“ stau tot propoziții, chiar dacă propoziții diferite de cele ale științelor naturii. În multe lucrări de comentariu și exegeză consacrate Tractatus-ului abundă exprimări semnificative din acest punct de vedere, ca „teorie a imaginii“ sau „doctrina a ceea ce se arată“. Doar prejudecata, pe care am ajuns să nu o mai recunoaștem drept o prejudecată, că orice contribuție filozofică trebuie să fie de natură teoretică poate să explice cum au putut cititori exersați să treacă peste afirmații atât de lipsite de echivoc ca
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
În multe lucrări de comentariu și exegeză consacrate Tractatus-ului abundă exprimări semnificative din acest punct de vedere, ca „teorie a imaginii“ sau „doctrina a ceea ce se arată“. Doar prejudecata, pe care am ajuns să nu o mai recunoaștem drept o prejudecată, că orice contribuție filozofică trebuie să fie de natură teoretică poate să explice cum au putut cititori exersați să treacă peste afirmații atât de lipsite de echivoc ca cele din 4.112: „Filozofia nu este o doctrină, ci o activitate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai pregătit să se apropie cu o anumită înțelegere de ceea ce a încercat să facă Wittgenstein în ultimele două decenii ale vieții sale. Și aceasta deoarece va fi într-o poziție mai bună pentru a se sustrage influenței a două prejudecăți care blochează din capul locului posibilitatea unei bune lecturi a textelor reprezentative pentru filozofia lui mai târzie. Prima dintre ele este presupunerea că ceea ce ar distinge, în primul rând, gândirea lui Wittgenstein ar fi fost aversiunea lui față de metafizică sau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
general, pentru eliminarea violenței în relațiile dintre oameni, pentru creșterea toleranței, pentru statornicirea unei noi morale a căsătoriei și a relațiilor dintre sexe, ar putea fi promovate prin relaxarea influenței pe care o exercită asupra minții oamenilor multe convenții și prejudecăți tradiționale. Acest mod de a gândi explică de ce Russell a susținut de-a lungul întregii sale vieți că libertatea de gândire și expresie, care face posibilă discuția publică, precum și sistemul politic democratic, care permite afirmarea voinței cetățenilor în conducerea treburilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Ea face apel la mândria sa și nu la portofelul său. Ea promite, mai ales sacrificii și nu liniște. Deasupra acestei frontiere se întind domenii neexplorate ale științei și ale spațiului, probleme nerezolvate ale păcii și ale războiului, ignoranța și prejudecățile existente...” Popeye Marinarul între desene animate și realitate Cine nu știe celebrul serial de desene animate Popeye Marinarul<footnote Popeye Marinarul este un personaj celebru de benzi desenate și de desen animat, care a debutat în revista de benzi desenate
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]