5,338 matches
-
și fără cuvântul "années" „ani”: "Elle avait presque la cinquantaine" „Avea aproape cincizeci de ani”. Pronumele personale franceze constituie un sistem din două serii. Dintr-una fac parte pronume numite disjuncte (față de verb), care sunt cuvinte accentuate, iar cealaltă cuprinde pronume numite conjuncte, care formează un singur cuvânt prozodic cu verbul, adică cu un singur accent, si sunt în majoritatea cazurilor neaccentuate. Cele conjuncte mai pot fi împărțite în alte două clase: pronume personale propriu-zise și pronume adverbiale. Cele disjuncte sunt
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
verb), care sunt cuvinte accentuate, iar cealaltă cuprinde pronume numite conjuncte, care formează un singur cuvânt prozodic cu verbul, adică cu un singur accent, si sunt în majoritatea cazurilor neaccentuate. Cele conjuncte mai pot fi împărțite în alte două clase: pronume personale propriu-zise și pronume adverbiale. Cele disjuncte sunt toate personale propriu-zise. Pronumele "je, me, te, le" și "la" au și forma cu elidare: "j’, m’, ț’, l’": "J’écris" „(Eu) scriu”, "Îl m’a vu" „M-a văzut”, "Je ț
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
accentuate, iar cealaltă cuprinde pronume numite conjuncte, care formează un singur cuvânt prozodic cu verbul, adică cu un singur accent, si sunt în majoritatea cazurilor neaccentuate. Cele conjuncte mai pot fi împărțite în alte două clase: pronume personale propriu-zise și pronume adverbiale. Cele disjuncte sunt toate personale propriu-zise. Pronumele "je, me, te, le" și "la" au și forma cu elidare: "j’, m’, ț’, l’": "J’écris" „(Eu) scriu”, "Îl m’a vu" „M-a văzut”, "Je ț’écoute" „Te ascult”, "Je
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
formează un singur cuvânt prozodic cu verbul, adică cu un singur accent, si sunt în majoritatea cazurilor neaccentuate. Cele conjuncte mai pot fi împărțite în alte două clase: pronume personale propriu-zise și pronume adverbiale. Cele disjuncte sunt toate personale propriu-zise. Pronumele "je, me, te, le" și "la" au și forma cu elidare: "j’, m’, ț’, l’": "J’écris" „(Eu) scriu”, "Îl m’a vu" „M-a văzut”, "Je ț’écoute" „Te ascult”, "Je l’ai entendu" „L-am auzit”. Formele conjuncte
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
se pot folosi numai lângă verb. Pe de altă parte, la modurile personale (în afara imperativului), verbul poate avea numai subiect exprimat și printr-un cuvânt aparte, de aceea, dacă acesta nu este un cuvant accentuat, atunci trebuie să fie un pronume conjunct. Dacă verbul este impersonal, și atunci are un subiect aparent exprimat printr-un pronume conjunct, care poate fi "îl" sau pronumele demonstrativ "ce" (vezi mai jos, în secțiunea respectivă): "Îl neige" „Ninge”. "Îl" apare și cu verbe impersonale sau
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
verbul poate avea numai subiect exprimat și printr-un cuvânt aparte, de aceea, dacă acesta nu este un cuvant accentuat, atunci trebuie să fie un pronume conjunct. Dacă verbul este impersonal, și atunci are un subiect aparent exprimat printr-un pronume conjunct, care poate fi "îl" sau pronumele demonstrativ "ce" (vezi mai jos, în secțiunea respectivă): "Îl neige" „Ninge”. "Îl" apare și cu verbe impersonale sau folosite că impersonale, când și subiectul real este exprimat prin cuvânt aparte: "Îl faut voir
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
printr-un cuvânt aparte, de aceea, dacă acesta nu este un cuvant accentuat, atunci trebuie să fie un pronume conjunct. Dacă verbul este impersonal, și atunci are un subiect aparent exprimat printr-un pronume conjunct, care poate fi "îl" sau pronumele demonstrativ "ce" (vezi mai jos, în secțiunea respectivă): "Îl neige" „Ninge”. "Îl" apare și cu verbe impersonale sau folosite că impersonale, când și subiectul real este exprimat prin cuvânt aparte: "Îl faut voir" „Trebuie văzut”, "Îl manque un boulon" „Lipsește
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
verbe impersonale sau folosite că impersonale, când și subiectul real este exprimat prin cuvânt aparte: "Îl faut voir" „Trebuie văzut”, "Îl manque un boulon" „Lipsește un șurub”. Acest "îl" este neutru din punctul de vedere al genului. Tot neutru este pronumele "le" cu funcție de complement direct în următoarele cazuri. În primele două poate fi echivalat cu pronumele românesc "o": Formele conjuncte "me, te, nous, vous" sunt folosite și că pronume reflexive, dar cel de persoana a treia nu figurează în tabelul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
faut voir" „Trebuie văzut”, "Îl manque un boulon" „Lipsește un șurub”. Acest "îl" este neutru din punctul de vedere al genului. Tot neutru este pronumele "le" cu funcție de complement direct în următoarele cazuri. În primele două poate fi echivalat cu pronumele românesc "o": Formele conjuncte "me, te, nous, vous" sunt folosite și că pronume reflexive, dar cel de persoana a treia nu figurează în tabelul de mai sus, căci este numai reflexiv. Este "se", echivalent și cu romanescul "se" (cu funcție de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
este neutru din punctul de vedere al genului. Tot neutru este pronumele "le" cu funcție de complement direct în următoarele cazuri. În primele două poate fi echivalat cu pronumele românesc "o": Formele conjuncte "me, te, nous, vous" sunt folosite și că pronume reflexive, dar cel de persoana a treia nu figurează în tabelul de mai sus, căci este numai reflexiv. Este "se", echivalent și cu romanescul "se" (cu funcție de complement direct) și cu "își" (complement indirect în dativ). Exemple: "Je me lave
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
văzut în oglindă?”, " Nous nous sommes écrit" „Ne-am scris (unul altuia)”, " Où vous vous êtes rencontrés ?" „Unde v-ați întâlnit?”, "Ils se șont envoyé des messages" „Și-au trimis mesaje”. În construcția de propoziție interogativa cu subiectul după predicat, pronumele personal subiect conjunct (în afara lui "je") devine accentuat, deoarece ajunge să fie ultima silaba a grupului verbal cuvânt prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă și, în acest caz, singurul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
personal subiect conjunct (în afara lui "je") devine accentuat, deoarece ajunge să fie ultima silaba a grupului verbal cuvânt prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele disjuncte corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
topica este tot inversă și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele disjuncte corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
și, în acest caz, singurul pronume sau ultimul dintre cele două posibile devine accentuat, ba chiar în locul formelor "me" și "te" se folosesc formele "moi", respectiv "țoi": "Fais-le !" „Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele disjuncte corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Fă-l!”, " Écoute-moi !" „Ascultă-mă!”, " Lève-toi !" „Scoală-te!”. Pronumele disjuncte corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de verb și în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
corespunzătoare unor pronume subiect conjuncte au forme diferite de ale celor din urmă ("moi", "țoi", "lui", "eux"), dar altele nu: "elle", "nous", "vous", "elles". Dintre acestea, "vous" este folosit că pronume de politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de verb și în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
politețe corespunzător și lui „dumneavoastră”, și lui „dumneata”. Pronumele disjuncte sunt aproape totdeauna detașate de verb și în general se folosesc cu scop de scoatere în evidență. În unele construcții de scoatere în evidență, partea de propoziție este exprimată prin pronume de două ori, cu forma să disjuncta și cu cea conjuncta. În cazul subiectului scos în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
în evidență, este posibilă și folosirea numai a formei disjuncte, care ajunge de această data direct înaintea verbului: Eux, ils ne voyagent pas" sau Eux ne voyagent pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct, tot cu scop de scoatere în evidență, dar detașat printr-o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
pas" „Ei nu călătoresc”. Și înaintea formei pozitive a imperativului se poate întâlni pronumele disjunct, tot cu scop de scoatere în evidență, dar detașat printr-o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai cu prepoziție și disjunct, dar nu totdeauna este scos în evidență. Pronumele cu prepoziție se pot referi numai la persoane, eventual la animale. După conjuncții se folosesc
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
o scurtă pauză în vorbire (cu virgulă în scris): "Țoi, reste ici !" „Tu rămâi aici!” Pronumele care exprimă altfel de complemente decât cel indirect de atribuire poate fi numai cu prepoziție și disjunct, dar nu totdeauna este scos în evidență. Pronumele cu prepoziție se pot referi numai la persoane, eventual la animale. După conjuncții se folosesc tot formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu am spart geamul, ci el”, "Ils șont plus
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
la animale. După conjuncții se folosesc tot formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu am spart geamul, ci el”, "Ils șont plus pauvres que nous „Ei sunt mai săraci decât noi”. Pronumelui reflexiv conjunct "se" îi corespunde pronumele disjunct "soi", folosit numai după prepoziții și conjuncții, și numai referitor la o persoană nedefinita, de exemplu în proverbe: "Chacun pour soi et Dieu pour tous" „Fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți”, " On
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
tot formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu am spart geamul, ci el”, "Ils șont plus pauvres que nous „Ei sunt mai săraci decât noi”. Pronumelui reflexiv conjunct "se" îi corespunde pronumele disjunct "soi", folosit numai după prepoziții și conjuncții, și numai referitor la o persoană nedefinita, de exemplu în proverbe: "Chacun pour soi et Dieu pour tous" „Fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți”, " On trouve toujours plus petit que soi
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
și numai referitor la o persoană nedefinita, de exemplu în proverbe: "Chacun pour soi et Dieu pour tous" „Fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți”, " On trouve toujours plus petit que soi" „Găsești totdeauna pe cineva mai mic decât tine”. Pronumele disjuncte pot fi întărite cu cuvântul "même(s)" atașat acestora (în scris cu cratima): "Elle le prepare elle-même" „Îl prepară ea însăși”. Și pentru întărirea persoanei posesorului se folosește pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
que soi" „Găsești totdeauna pe cineva mai mic decât tine”. Pronumele disjuncte pot fi întărite cu cuvântul "même(s)" atașat acestora (în scris cu cratima): "Elle le prepare elle-même" „Îl prepară ea însăși”. Și pentru întărirea persoanei posesorului se folosește pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à moi „Este casa mea”. Acest grup pronominal poate fi și sinonim al pronumelui posesiv. Cu verbul "être" este chiar preferat: "Cette voiture est la mienne = Cette voiture est à moi
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cu cratima): "Elle le prepare elle-même" „Îl prepară ea însăși”. Și pentru întărirea persoanei posesorului se folosește pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à moi „Este casa mea”. Acest grup pronominal poate fi și sinonim al pronumelui posesiv. Cu verbul "être" este chiar preferat: "Cette voiture est la mienne = Cette voiture est à moi „Mașină asta e a mea”. Locul pronumelor personale este prezentat în secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]