5,266 matches
-
Merită notat faptul că, În aceeași perioadă, numărul spectatorilor din cinematografe scăzuse cu doar 77% În Polonia, 71% În Republica Cehă și 51% În Ungaria. În Slovenia nu se Înregistrase, practic, nici un regres. Aceste statistici sugerează o legătură directă Între prosperitate și dispoziția de a merge la cinema și confirmă explicația oferită de un sondaj de opinie din Bulgaria pentru declinul numărului de spectatori la cinema: după căderea comunismului, oferta cinematografică se Îmbunătățise... dar oamenii nu Își mai permiteau costul biletelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nostalgice sau ultranaționaliste la noul consens liberal. Cum era de așteptat, această problemă era acută În unele regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, unde ruptura și dislocarea erau totale, iar democrația nemaivăzută. Sărac lipit, nesigur și plin de resentimente față de noua prosperitate afișată ostentativ de o minoritate, electoratul vârstnic - și mai puțin vârstnic - din Rusia și Îndeosebi din Ucraina era o pradă ușoară pentru politicienii autoritari. Dacă inventarea constituțiilor-model și a partidelor democratice În țările postcomuniste se dovedise destul de facilă, crearea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mulți oameni Într-un sentiment de iubire, câtă vreme rămân În afară destui care să fie ținta agresivității celor dintâi. Sigmund Freud Cum se explică această curioasă combinație Între șomajul cronic a 11% din populație și sentimentul general de prosperitate relativă al celorlalți? Beatrice Webb (1925) Dispoziția scizionară a anilor ’90 nu se limita la țările din fostul bloc comunist. În Vest se manifesta aceeași dorință de eliberare din strânsoarea centralizării sau de a scăpa de grija concetățenilor nevoiași din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult În urmă, iar prăpastia nu putea fi acoperită decât prin transferuri masive de bani lichizi. În anii ’80, o nouă alianță politică, Liga Lombardă (devenită apoi Lega Nord), a Început să exploateze convingerea generală că „sudul” profitase destul de prosperitatea nordului. Umberto Bossi, fondatorul și liderul charismatic al acestei mișcări, propunea ca Roma să fie privată de prerogativele sale fiscale, nordul să se separe de rest și, În cele din urmă, Lombardia și zonele Învecinate să Își declare independența, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Edinburgh e, fără Îndoială, reprezentantul unei țări care se consideră o națiune distinctă (dacă nu chiar un stat). Naționalismul scoțian a fost avantajat atât de descoperirea Întâmplătoare a unor rezerve de petrol și gaz În Marea Nordului - care au adus prosperitate În Aberdeen și În nord-est -, cât și de politica regională a Comunității Europene, care le-a permis administratorilor și oamenilor de afaceri scoțieni să ocolească Londra, stabilind legături directe cu Bruxelles-ul. Dar Scoția, deși legată de Anglia prin Actul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care a suferit În anii ’90 o transformare socioeconomică fără precedent, nu mai semăna nici pe departe cu bătrâna „Eire” din plăsmuirile naționaliste. Într-un Dublin Întinerit și absorbit de noua sa ipostază de escortă multiculturală și paradis fiscal al prosperității europene postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve bizare dintr-o altă epocă. Dacă ne gândim la istoria anterioară a marilor state din vestul Europei, noua politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai puțin norocoase din Europa, unde naționaliștii au putut exploata cu succes susceptibilitățile comunitare, e că pentru majoritatea cetățenilor din Belgia modernă viața este liniștită și Îndestulată. E pace (dacă nu În țară, cel puțin cu alte țări) și aceeași prosperitate care a girat „miracolul flamand” a reușit să atenueze politica ranchiunei lingvistice. Această observație este la fel de valabilă În Catalonia și chiar În anumite părți din Scoția, unde argumentele cele mai radicale În favoarea independenței naționale s-au pleoștit treptat sub efectul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
indivizilor și a comunităților nu se compara cu ravagiile perioadei interbelice (consecințele psihologice sunt cu totul altceva). Dar costurile sociale ale dereglărilor economice din ultimii ani ai secolului XX erau aparte prin faptul că se manifestau Într-o perioadă de prosperitate. Privatizarea și liberalizarea piețelor financiare aduseseră o mare prosperitate, dar numai pentru câțiva; În anumite locuri - Londra sau Barcelona, de exemplu -, consecințele ei erau izbitoare. Distanțele se reduceau și viteza de comunicare creștea (datorită calculatoarelor și media electronice), iar informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioadei interbelice (consecințele psihologice sunt cu totul altceva). Dar costurile sociale ale dereglărilor economice din ultimii ani ai secolului XX erau aparte prin faptul că se manifestau Într-o perioadă de prosperitate. Privatizarea și liberalizarea piețelor financiare aduseseră o mare prosperitate, dar numai pentru câțiva; În anumite locuri - Londra sau Barcelona, de exemplu -, consecințele ei erau izbitoare. Distanțele se reduceau și viteza de comunicare creștea (datorită calculatoarelor și media electronice), iar informațiile despre viața altora erau imediat accesibile pe scară largă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locuri - Londra sau Barcelona, de exemplu -, consecințele ei erau izbitoare. Distanțele se reduceau și viteza de comunicare creștea (datorită calculatoarelor și media electronice), iar informațiile despre viața altora erau imediat accesibile pe scară largă. Contrastul strident dintre bogăție și sărăcie, prosperitate și nesiguranța zilei de mâine, bunăstarea privată și mizeria publică a alimentat un scepticism tot mai accentuat În Europa față de mult trâmbițatele virtuți ale piețelor libere și globalizării fără opreliști - aceasta chiar În timp ce mulți europeni erau ei Înșiși beneficiarii indirecți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care ratele creșterii economice s-au stabilizat la un nivel comparabil, În mare, cu cel de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nu era o realizare neglijabilă, dar nici nu Însemna, cum crezuseră plini de speranță contemporanii, Începutul unei ere de prosperitate perpetuă. Mai mult, renașterea economică s-a produs nu În ciuda Războiului Rece, ci din cauza lui. Precum amenințarea otomană altădată, umbra imperiului sovietic a redus ca dimensiuni Europa, dar i-a impus, În zona pe care o cruțase, o unitate benefică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viața sub comunism, Își aminteau nu numai slujbele garantate, chiriile ieftine și străzile sigure, ci și decorul cenușiu de talente irosite și speranțe zădărnicite. De ambele părți ale Cortinei, nu se putea recupera mare lucru din ruinele secolului XX. Pacea, prosperitatea și siguranța, desigur; dar convingerile optimiste din alte vremuri dispăruseră pentru totdeauna. Înainte de a se sinucide, În 1942, romancierul și criticul vienez Stefan Zweig evoca nostalgic Europa de dinainte de 1914, exprimându-și „mila pentru cei care nu au fost tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Austria și Bavaria au În comun, mai mult decât catolicismul sud-german, și un decor alpin; În ultimii ani, amândouă s-au transformat În economii terțiare bazate pe tehnologie, nu pe muncă brută, care asigură salarii ridicate, Întrecând În productivitate și prosperitate regiunile cu industrii mai vechi dinspre nord. Ca și Catalonia, Lombardia, Emilia-Romagna, regiunile franceze Ron-Alpi și Île-de-France, sudul Germaniei și Austria (cărora li se adaugă Elveția, Luxemburgul și părți din Flandra belgiană) constituie o zonă comună de privilegiu economic european
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În multe țări europene. Nu e nevoie să fii nemaipomenit de Înalt sau vânjos - dimpotrivă -, iar jocul nu este periculos. Fotbalul profesionist fusese multă vreme o alternativă slab remunerată pentru tinerii din orașele industriale; acum el era o scurtătură spre prosperitatea suburbană și multe alte minunății. În plus, oricât de faimoși și talentați ar fi fost, fotbaliștii făceau parte dintr-o echipă. Ei nu puteau fi metamorfozați peste noapte, precum ciclistul francez Raymond Poulidor, etern perdant, În simbolul eforturilor zadarnice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai frecvent) cu forța, aceste comunități au fost grupate În state. După experiențele din 1914-1945, europenii de pretutindeni au simțit o nevoie imperioasă de a avea un stat: politica și agendele sociale ale anilor ’40 reflectă această anxietate. Însă, odată cu prosperitatea economică, pacea socială și stabilitatea internațională, această nevoie s-a evaporat treptat. În locul ei s-a instalat suspiciunea față de intruziunile autorităților publice: oamenii Își doreau acum autonomie individuală și libertatea inițiativei private. Mai mult, În era superputerilor, destinul Europei era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
transstatală) este cel care plătește pensiile, acordă ajutoare de șomaj și asigură educația copiilor, el va continua să dețină monopolul unui anumit tip de legitimitate politică. De-a lungul secolului XX, statul-națiune din Europa și-a asumat responsabilități considerabile cu privire la prosperitatea, siguranța și bunăstarea cetățenilor. În ultimii ani a abandonat rolul de cenzor moral și o parte din inițiativa economică (nu toată). Restul rămâne intact. Legitimitatea depinde și de teritoriu. Uniunea Europeană, după cum au remarcat mulți, este o creatură absolut originală: este
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
beneficiat de avantajul de a fi alipită Vestului și, totodată, descrisă drept „prima victimă” a nebuniei naziste. În ultimii ani ai comunismului, ea era privită drept poarta spre libertate, drept locul ce le amintea statelor devenite sateliții Moscovei de propria prosperitate, libertate și demnitate. Viena reprezintă o proiecție a Europei chiar prin imaginea celor două gări ale sale: cocheta Westbahnhof leagă Austria de eleganta lume apuseană, pe când Südbahnhof pare mai degrabă un avanpost al Estului, o stație delabrată, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evrei 733-734; harta 647; mișcare separatistă 646-651; motivele supraviețuirii 650; musulmani 676; naționaliști flamanzi 648; naționalizări postbelice 337; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 668; partide comuniste 93; Partidul Creștin Social 245; pedepsirea colaboraționiștilor 55; pillars 245; producția de cărbune 646; prosperitate 650-651; război lingvistic 648; regiunea flamandă 646, 648; regiuni 648; scandalul Dassault-Agusta 681; separatism național 646-651; social-democrați 343-344; Société Nationale d’Investissement 509; valoni 648 Bell, Daniel 439 Belloc, Hilaire 206 Bìlohradský, Václav 453 Bender, Peter 560 Benelux, țările; partide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de către mișcarea „Septembrie Negru” 435; Bi-zona 125; centru al Europei 696-697; cheie a viitorului Europei 103; comunismul În perioada postbelică 67-68; Consiliul Economic al Bi-zonei 125; contribuția la NATO 227; decalaje economice regionale 690; decizii postbelice 123; devotament pentru construirea prosperității 255-256; distrugere materială 30; divizarea 113, 127, 226; evrei În 737-739; Germania de Est - vezi Germania de Est; Germania de Vest - vezi Germania de Vest; harta Germaniei și Austriei după al doilea război mondial 64; intelectuali 194; membră NATO 587
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Etapele managementului resurselor umane sunt prezentate, și ele, în diverse feluri. O tipologie interesantă este următoarea<footnote Manolescu, Aurel, Lefter, Viorel, Deaconu, Alecxandrina (editori), Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, 2007, p. 44. footnote>: etapa empirică; etapa bunăstării sau a prosperității; administrarea personalului; managementul personalului - faza de dezvoltare; managementul personalului - faza matură; managementul resurselor umane - prima fază; managementul resurselor umane - a doua fază. Conform acestei etapizări am putea vorbi de<footnote Ibidem, pp. 43-49. footnote>: etapa bunăstării sau prosperității - este etapa
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sau a prosperității; administrarea personalului; managementul personalului - faza de dezvoltare; managementul personalului - faza matură; managementul resurselor umane - prima fază; managementul resurselor umane - a doua fază. Conform acestei etapizări am putea vorbi de<footnote Ibidem, pp. 43-49. footnote>: etapa bunăstării sau prosperității - este etapa în care se acordă o atenție deosebită problemelor socio-umane de viață ale salariaților; etapa administrării personalului - se referă la dezvoltarea funcțiunii de personal legate de „Școala Relațiilor Umane” (E. Mayo), care aduce în discuție aspectele psihologice ale muncii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
persistentă a acestor comunități este cauzată frecvent de procesul de restructurare a economiei de piață (restrângerea dramatică a extracției minereurilor, siderurgiei, zonele uni-industriale intrate în criză), dar și de incapacitatea economiei de piață de a antrena într-un proces de prosperitate anumite comunități sărace, izolate geografic și social-cultural. În ultimul timp se înregistrează și inițiative de complementare a deficitelor sau a eșecurilor serviciilor publice. Un exemplu este apariția unor asociații de vecinătate pentru a suplimenta asigurarea securității. Aceste sisteme au un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
statul este un actor important implicat în furnizarea bunăstării. Acest lucru este cauzat de slaba utilizare în cadrul societății a unor mecanisme alternative cum ar fi familia, comunitatea, organizațiile nonguvernamentale, sindicatele, precum și de slabele performanțe economice, economia nefiind capabilă să asigure prosperitatea pentru toți cetățenii. Însă nu se poate vorbi de un consens în ceea ce privește gradul de intervenție a statului în diverse domenii ale furnizării bunăstării. Conform opiniei dominante, statul trebuie să intervină în controlul prețurilor, reducerea șomajului și construirea de locuințe. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
neighborhoods on residents”, în Hans-Jürgen Andreß (coord.), Empirical Poverty in a Comparative Perspective (pp. 77-99), Ashgate, Aldershot. Fukuyama, Francis, 1995, Trust: The Social Values and the Creation of Prosperity, Free Press, New York [ed. rom: Trust (încredere). Virtuțile sociale și crearea prosperității, traducere de Marius Conceatu, Editura Antet, București, 2003]. Gambeta, Diego, 1988, Trust: Making and Breaking Cooperative Relations, Blackwell Limited, Oxford. Granovetter, Mark, 1973, „The Strength of Weak Ties”, American Journal of Sociology, vol. 78, pp. 1360-1380. Grootaert, Christiaan, 1998, „Social
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de sănătate și educație, și nu numai. Conform definițiilor Organizației Mondiale a Sănătății adoptate în ultimii 30 de ani sănătatea unui om nu ar trebui să se rezume doar la o lipsă a bolii, ci și la o stare de prosperitate fizică, mentală și socială. Prin această definire modernă, sănătatea individului este strâns legată de conceptul de calitate a vieții mai mult ca niciodată. Pornind de la această viziune, în țările dezvoltate oferta de servicii de sănătate este combinată cu succes în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]