8,125 matches
-
prea lentă, însă zona Temple Bar se afla acolo, cu toate cluburile și barurile pe care și le amintea atât de bine din anii adolescenței, când ea și celelalte fete de la mănăstire beau votcă precum niște marinari ruși. Însă părea pustie în seara asta, nu erau acolo decât ea și câțiva pierde-vară care se plimbau fără rost pe strada Dame. Pufni gândindu-se la asta. Patetic, într-adevăr, o femeie în toată firea holbându-se la un ecran, în toiul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
timp să vadă ce era dedesubt. Uite una! spuse Uri, arătând jos, în stânga ecranului. Cu mișcări stângace, Maggie se întoarse și se apropie cât de tare putu, plutind pe deasupra a ceea ce părea o schiță de desen animat a unei insule pustii. Era rotundă, cu un singur steag înfipt în nisipul galben: anunța orarul pentru un cenaclu săptămânal de poezie. Maggie apăsă săgeata sus. Erau mai multe insule pe lac, unele din ele folosite ca locuri de întâlnire pentru evenimente virtuale - Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tot corpul, chiar și în acele locuri ascunse. Tânjea după o baie lungă, într-o cadă fierbinte, și un somn adânc. Dar nu era pregătită pentru asta acum: gândurile nu o lăsau să se odihnească. Dădu peste un parc, aproape pustiu și cu o înfățișare destul de jalnică. Spațiile verzi erau neîngrijite pe margini, iar picioarele de metal care susțineau foișorul umbrit din mijloc fuseseră lăsate să ruginească. Maggie observă că până și pietrele de pavaj, și băncile erau făcute din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imediat. Așa că îi spusese lui Nour să vină în singurul loc din hotel pe care oaspeții îl foloseau foarte rar. Dacă mai era altcineva prin preajmă, în afară de fiul lui Nour, atunci știau sigur că fuseseră urmăriți. Într-adevăr, piscina era pustie, înconjurată de câteva scaune nefolosite. Chiar când vremea era bună, nimeni nu făcea plajă cu adevărat în Ierusalim. Nu într-un asemenea oraș. Era o singură persoană acolo. Când îl văzu pe Uri apropiindu-se, urmat la un pas sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Începu să bată cu degetele în materialul dur de deasupra torpedoului, îndemnând șoferul să meargă mai repede. Când Maggie îl întrebă ce s-a întâmplat, răspunse cu un singur cuvânt: — Sabat. Opriră într-o parcare, una care era îngrijorător de pustie. Uri se strădui să iasă cât mai repede din mașină, șontâcăind până la casa de bilete care era formată din niște geamuri, toate închise. Până când Maggie și Mustafa îl ajunseră din urmă, Uri gesticula deja disperat către un paznic de la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ziua de azi nu poți să ai încredere în nimeni, scumpule. — Am dat buzna afară din toaletă cât am putut de repede, nedorindu-mi altceva decât să scap din locul acela îngrozitor. Am înghețat tun, firește, stând în fața campusului universitar pustiu și încercând să opresc un taxi. Am găsit în cele din urmă unul dispus să mă ducă la New Orleans pentru patruzeci de dolari și șoferul a fost destul de altruist ca să-mi împrumute haina lui. Până să ajungem aici, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ochelarii de soare. Ai vreo recomandație? — Mi-a dat un pulițist una. A zis c-aș face bine să mă pun cu fundu’ pe treabă și să câștig un ban, răspunse Jones și trase un jet de fum în barul pustiu. — Îmi pare rău. N-angajez pe nimeni care a avut de furcă cu poliția. Nu într-o slujbă ca asta. Tre’ să-mi păzesc investițiile. — Nu po’ zice c-am avut de furcă, da po’ zice c-o să se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâmpla. Gândindu-se la fericirea pe care i-o adusese asocierea sa cu Levy Pants, domnul Gonzalez trecu o cârpă de praf pe deasupra mesei lui de scris, așa cum făcea în fiecare dimineață, cât timp biroul mai era încă rece și pustiu, iar șobolanii de pe chei se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea să se ridice răgeau unele la altele, iar glasul adânc al sirenelor de ceață răsunau printre fișierele ruginite din birou. Alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
naiba era asta? Nu realizase niciodată că statul California era atât de mare. Trecuse prin câteva orașe, dar la trei dimineața totul era închis, inclusiv stațiile de benzină. Iar apoi ajunsese din nou într-un peisaj de țară întunecat și pustiu. Ar fi trebuit să ia o hartă cu el. Stan era epuizat, iritat și avea nevoie să oprească și să doarmă. Dar blestemata de pasăre începea să țipe, de câte ori oprea mașina. Gerard tăcuse în ultima oră, dar acum, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
una, zise el și inspiră adânc. Știe Robbins ce naiba e asta? — Cred că da. — Ți-a spus și ție? — Nu. — Minți. — Nu mi-a spus, Jack. — Iisuse. Limuzina gonea prin noapte. Watson se uita pe fereastră, respirând greu. Clinica era pustie, la ora aceea. Fred Robbins, treizeci și cinci de ani și frumos ca un star de cinema, îl aștepta pe Watson împreună cu doi doctori mai tineri, într-o cameră de examinare mare. Robbins pregătise cutii luminate, cu radiografii, electroforeză și rezultate RMN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
apropie un pescăruș. — Nu trebuie să-i aștepți să apară, a zâmbit Asya. Aruncă o bucată În aer și imediat un pescăruș o va prinde. Armanoush a făcut așa cum i s-a spus. Un pescăruș s-a ivit din cerul pustiu și a Înhățat fulgerător tratația. — Mor de curiozitate să aflu mai multe despre el și totuși, În adâncul meu, nu vreau să-l Întâlnesc niciodată. Când te Întâlnești cu cineva magia dispare. N-aș suporta să se Întâmple și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui, Yervant Își amintea de pisoiul acela cu desăvârșire singur pe strada pustie și Întunecoasă. Chiar și În Sivas, În micul sat de catolici armeni din Pirkinik, unde au plecat după aceea să se refugieze alături de bunicul și bunica, doar ca să fie expulzați Într-o noapte de soldații care intraseră În casă; chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ulei care semnalează În biserici prezența Sfîntului Sacrament. Erau Întotdeauna acolo vreo zece siluete feminine senzuale, neavînd aparent nimic de făcut, care Își disputau plăcerea de a dansa cu mine de Îndată ce Îmi făceam apariția. Am văzut mereu locul acela aproape pustiu. Presupun că noaptea era plin ochi. Dansam cu una, cu alta, cu o a treia, ele se lipeau de mine și-mi pipăiau zona intimă pînă ce mă hotăram s-o aleg pe una din ele și să mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
întreg, guguștiucul care a stat cu mine pînă a învățat să zboare și a trebuit să plece, lăsîndu-mi o întristare adîncă ce ușor te obișnuiești cu orice ființă care îți aduce un plus de afecțiune!... Priveam în depărtare la strada pustie pe care se spulberau rotocoale de zăpadă și, spre norocul meu, mașina a venit dar a trecut pe lîngă noi în viteză, fără să oprească. Am început să rîd, deși toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în schimb simțindu-mă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vitrina farmaciei lui Friedlander și constată cu uimire că acestea erau sticle simple umplute cu lichid colorat și luminate din spate. Inconștient, își întoarse înspre intrarea în care îl văzuse pe vagabond și fu uimit să vadă că aceasta era pustie. § Hotelul Adrianopole era o structură joasă de lemn așezată strașnic la marginea lui Bolshoi Propsect, o arătare compactă sub cerul fără niciun nor. Pe alocuri, bârnele erau pline de funingine ca și cum cineva încercase să îi dea foc. Înăuntru era întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita cât de fascinată fusese de râul șerpuitor de taxiuri galbene care Își croiau drum printre zgârie-nori, la o oră la care Bucureștiul era deja pustiu. Se afla pentru prima oară Într-o clădire atât de Înaltă, și nu era decât etajul al 18-lea. Totul era mai mare, complet diferit de ceea ce văzuse În Europa. Până și ziarul de pe masă avea mai multe pagini decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Del Rey. Hoinăriră o vreme, Încercând să găsească un loc pe măsura așteptărilor, apoi se hotărâră să intre Într-un restaurant cu nume atrăgător, Blue Beach. — Pare un loc mișto, se Încumetă Diane. Kitty se uită În jur. Locul părea pustiu; nu regăsea gloata din New York. Era ciudat. Impersonal. Dar Îi plăcea. Orice era altfel decât New Yorkul era bun. Ajunsese să-i cunoască toate ungherele atât de bine, Încât se săturase de tot și toate. Intrară În restaurant și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
s-a Întâmplat? Întrebă Kitty. — Trebuie să merg la toaletă. Comandă-mi și mie, te rog, o Margarita cu gheață și cu sare, zise Diane și dispăru. Kitty rămase singură la masă, uitându-se către port. Plaja era goală, parcarea pustie, restaurantul părea și el părăsit, nu mai era decât o masă ocupată, În afară de a lor. Un bărbat și o femeie, Îmbrăcați În haine deschise la culoare, erau profund angajați Într-o discuție superficială despre mașini. Auzea doar frânturi din conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de fapt, pe Desert Rose la San Francisco. Probabil că-l urmărea acolo. Iar Kitty era acoperirea ei. — Auzi, Charlie chiar te-a invitat la San Francisco? Întrebă Kitty precaută, pe când se plimbau pe Ocean Avenue, de-a lungul plajei pustii. Spre suprinderea ei, Desert Rose zâmbi cu toată gura, un zâmbet victorios, și dădu aprobator din cap. Kitty se simți ușurată: „Bine măcar că m-am Înșelat!“. Însă Desert Rose spuse: — Nu. — Nu? repetă Kitty, ca un ecou. Apoi Înțelese. Limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty. — Da. Tu? — Eu sunt americancă de bunăvoie. Când eram mică, sub regimul comunist, mă uitam la filmele americane. Acolo era vară În fiecare zi, toți oamenii erau frumoși, senini și civilizați. Îmi imaginam că America era Încă un ținut pustiu, unde oamenii nu aveau nici un fel de griji, unde totul era plăcut și ușor. Desert Rose dădu din cap și râse. — Cred că toată treaba asta cu visul american e de rahat. — Da, dar tu ești visul american, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iluminându-i gândurile În cele mai nebănuite feluri. Da? zâmbi el. — Firește. După ce se Îmbrăcară, luă un aparat foto și un trepied și le fixă pe terasa de jos. Programă aparatul să fotografieze automat și Își făcură poze pe plaja pustie, cu oceanul Învolburat În spate. Briza era destul de puternică, cerul era acoperit, soarele se ascunsese după nori. Nu se putea spune că era o zi frumoasă, dar pentru Kitty era una dintre cele mai splendide zile din viața ei. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de identificare, nu este monitorizată electronic, dar felina Louis se află acum În arest la domiciliu. Mai multe familii din vecinătate au depus plângere la Curtea Supremă Împotriva proprietarului felinei. Kitty zâmbi, ieși din restaurant și se Îndreptă spre plaja pustie. Golful era calm la răsărit. Dinspre ocean venea o briză proaspătă. Altădată poate i-ar fi fost frig, acum doar Îi Înviora obrajii și Îi răvășea părul. Soarele strălucea, anunțând o zi frumoasă. Își scoase sandalele și se plimbă desculță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dar nu ești liber... Când se trezi, Kitty văzu o dungă roșiatică deasupra râului. Se uită la ceasul de pe perete: era 5:20 dimineața. Matthew era, probabil, În drum spre aeroport. Parcă Îi vedea limuzina gonind spre JFK1, pe autostrada pustie. Pe bancheta din spate, Matthew Își cerceta Blackberry-ul, citea programările și mesajele, Îl băga Înapoi În buzunar, se cufunda adânc În scaunul lui mare, negru, de piele și privea soarele roșiatic ce scălda În lumina lui orizontul, sub un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se gândi olarul. Și nu doar că vor să fie pe primele locuri, dar vor și să se spună și să se observe, murmură. Cu excepția celor doi gardieni care controlau, câte unul la fiecare capăt, intrarea și ieșirea, subterana era pustie. Așa se întâmpla întotdeauna, șoferii lăsau vehiculul în rând când soseau și urcau în stradă, la cafea. Se înșală dacă își imaginează c-o să rămân aici, spuse Cipriano Algor cu glas tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma urmei, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gunoiul de mâine grămădit peste gunoiul de azi, aici ar fi suficienți și ochii obișnuiți ca să convingă și sufletul cel mai mulțumit să pună la îndoială norocul în care presupunea că se scaldă. După Centura Industrială, pe șosea, pe terenurile pustii ocupate de barăci, se vede un camion ars. Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi de lăzi, împrăștiate și înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura arsese odată cu camionul, ori au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]