6,632 matches
-
timpul și răbdarea să-l mai „lucrez” câteva luni! Dar destinul meu este de a-mi termina lucrările în grabă, deși pierd un timp considerabil pentru a le pregăti. Dacă voi mai scrie vreo carte de istorie a religiilor, voi răsturna proporția: două luni pentru documentare și doi ani pentru redactare!...) În prezent sunt acaparat de un lucru minor și îndrăzneț: prezentarea, în 30 de pagini dactilografiate, a literaturilor orale! (pentru Histoire de la Gallimard). Nu știu ce să spun, de fapt, și sper
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Roaită etc., cu biografiile lor prelucrate și unde pionierii aveau prilejul să-i cunoască printr-un veritabil ritual al eroilor mitizați, puși pe versuri și muzică. Mitul omului nou ne-a urmărit decenii, cu o veche rădăcină în credința creștină, răsturnat de ideologia de partid și transformat într-un fetiș. Omul nou, pentru care propaganda s-a luptat atîtea cincinale a-l transforma în realitate, am putea spune că el există și se manifestă abia astăzi, cînd ne aflăm în deplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
observați că evit să scriu liberă) această misiune au îndeplinit-o, între alții, poeții de partid și de stat. Despre Lenin, Nicolae Tăutu scria că-i "Un tătuc al oropsitului norod, Ce-a prins puternic viața în mîini, De-a răsturnat orînduirea celor hapsîni", iar Stalin este un laitmotiv pentru Agatha Bacovia: "Stalin rostește muncitorul harnic Stalin șoptește pruncilor femeia Cînd îl alintă seara la culcare Sau dimineața cînd i-a dus la creșă. Stalin învață micul pionier și utecistul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
perioadei de instaurare și consolidare a comunismului, aceștia au reprezentat, proporțional, majoritatea". Un luptător este Gheorghe Cojocariu (n. 1928), din Corgăuți-Pomîrla, dirijor. Împreună cu un văr, frați de-ai mamei și alții, se hotărăsc să se organizeze în scopul de a răsturna guvernul. Căutau arme, confecționau manifeste cu ajutorul unor ștampile săpate în lemn, cu textul: "Cetățeni, uniți-vă! În curînd vom scăpa de jugul comunist!" Semnate, unele, Mihai I, altele, generalul Dragalina etc. După primul an de studenție, la Conservatorul din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era reconfortantă. Aerul era pur, lumina nu-mi venea printre gratii și mă simțeam liber și neîngrădit ca într-un alt început de lume. Cîmpia înghețată, ce se întindea către interiorul insulei, cerul albastru, cu dantela lui translucidă de nori, răsturnat în oglinda limpede a bălții, sălciile scorburoase din lunca Dunării, cu sugestii de acuarelă, mă proiectau într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar le-au ieșit înainte. Negocierile au eșuat. Mai mult chiar: bîlbîiala avîntată a tovarășului de la Comitetul Central i-a scos din minți pe țărani. Insensibili la oratorie, în loc să aplaude, au prins să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup, înalții activiști de partid și de stat au priceput pe dată că nu e bine să te pui cu reacționarii și au luat-o la sănătoasa. A doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cristi era recunoscut pentru dicția sa impecabilă și felul în care controla și apăsa cuvintele, Jean pentru nenumăratele ieșiri din ritm amuzante și eternul fluie- rat al refrenelor, care nimănui nu-i ieșea mai bine. — Măi, fraților, dar s-a răsturnat căruța cu talent la Brăila ? râdea Pribeagu, care compunea versuri pentru amândoi, amintind și de celebrul Cavadia, dar și de alți nenumărați instrumentiști veniți tot din orașul de la malul Dunării, enu- merând și scriitori ca Nae Ionescu, Ilarie Voronca, Perpessicius
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și Fernic îl pipăie. — Aaaaa, ia mâna, Dumnezeule ! Nu suport ! — Cred că ți-ai rupt glezna când ai căzut, dar în rest pari bine. La brațe ești bine, capul ? — Totul e-n regulă, m-am aruncat chiar înainte să se răstoarne, dacă nu era mlaștina asta, cădeam în picioare, așa, mi s-a dus stângul cu totul și-am luat și-o bușitură zdravănă... Sachi unde-i ? — Nu știu. — Sachi ! strigă Cristi cât îl țin plămânii. Cum nu știi, du-te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trăit nu departe de Heidegger, la Freiburg, la Eugen Ionescu ce-și descoperă târziu, deconcertat, rădăcini evreiești, dar, În loc de a medita cu calm asupra lor se Înflăcărează, se hrănește, aș putea spune, nesățios din ura față de tatăl său Român și, răsturnând totul, dă o lecție magistrală avangardismului francez compunând câteva construcții dramatice cu sunet genial, Le roi se meurt sau Les chaises. Petru Dumitriu, un spirit „blestemat”, damnat, un uriaș talent, prins Între valțurile, Între teascurile istoriei și propria-i ambiție
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
personaje! - va fi marginalizată vechea artă, vechea și dificila știință a romanului. Experimentele de orice fel sunt interesante În artă până acolo unde Începe „exclusivismul”, partizanatul și uneori chiar fanatismul - tipic ultimelor valuri de suprarealism! -, care au ambiția de a răsturna criteriile și canoanele secolelor al XIX-lea și XX, un timp În care au apărut și s-au impus giganți ai artei romanului ce, probabil, nu vor putea fi egalați În curând. Așa cum un Michelangelo Buonarroti nu va putea fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care eram, se’nțelege, a transferat eroului meu, așa cum face un autor de ficțiune, unele dintre pulsiunile mele profunde; vindecându-mă, Într-un fel, dar și „mântuindu-le”, aceste „instinctivități”, aceste reflexe profunde, obiectivându-le, cum se spune, prin artă, „răsturnându-le” În oglinda fantastică și uneori incredibil de precisă, aș zice de vizionară - a artei. Autoritatea mi se părea atunci, În cele vreo două decenii cât a durat, nepermis de mult, „bolnăvicios” de mult, pubertatea, adolescența și post-adolescența mea, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
masa lor”, Dionysos, care se pare ne-a Împânzit și Îmbibat puternic modernitatea - după ce a supus medievalitatea de sute de ani, părând a lupta, În efigie măcar, cu imaginea unui zeu născut și mai târziu, Christul, culcat atrăgător pe cruce, răsturnând valorile Înainte de anti-christul numit Nietzsche. Da, alături de Eros - ce mie mi s-a impus În vreo cinci romane, sub titulatura lui Don Juan, după ce l-am „neglijat” decenii confundându-l cu pulsiuni trecătoare și blamabile! - apare, nu cu mult mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puține ori, un câmp extraordinar de fertil, dacă ai răbdare, acel tip special de răbdare psihică, morală de a „trăi În nedreptate”, putere pe care mulți oameni nu o au nici preț de cinci minute! - chiar dacă nu am dreptate să răstorn Întreg firmamentul În mine Însumi, propunându-mă și simțindu-mă - În unele, fericite, momente care se pot apropia, prin mecanica, dar și prin esența lor, de extaz sau de ceea ce unii, grăbiți, numesc nebunie! - centru și, poate, scop al Întregului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unicele lor mituri, pe eroii care cer sau pretind un alt destin. Deși, pentru noi, europenii moderni, acest cuvânt, după Napoleon care decreta că „politica este destinul”, dar, mai ales, după magnificul Faust II al lui Goethe ce Încearcă să răstoarne predestinarea oarbă grecească, oedipiană, În schițarea unui adevărat „liber arbitru”, intuit și de gîndirea iezuită, acel segment din existență În care e posibilă Lupta, cuvântul grav, dramatic și misterios - Destin - Începe să prindă alte valențe. Sigur, nu pentru toată lumea și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de mărturisiri, de témoignages există, de mărturii, Încât poți spune nu numai că diferă de la un ins la altul, dar chiar și la același care, prins În două vârste sau momente existențiale diferite, va pune altfel accentele, dacă nu va răsturna totul cu susul-În-jos, nu rareori spre propria sa uimire. Suntem prisme refractante, și nu oglinzi, ape neliniștite care răsfrâng oblicele raze ale luminii și, da, uneori nu știm dacă lumina vine de sus sau din adâncuri! Fraza celebră a dlui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
târziu - prea târziu, mult prea târziu! -, au Început „să viseze” alături de niște „proști” atipici, nu numai lipsiți de complexele firești ale oricărui ins cu o inteligență sub-medie, dar făcându-și din acest invizibil și unanim acceptat handicap psihic o armă, răsturnând valorile și, mai ales, profitând cu o viclenie energică, de tip sub-uman, instinctivă și lipsită de nuanțe, pentru a „apăsa” În ceilalți pe acele „leviere”, butoane ascunse, articulații ale nemulțumirii profunde și ne-exprimate față de rolul și statutul lor social
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „propagandistică” cu un grup de inși „inferiori”, ieșiți din păturile cele mai sărace, fără instrucție și Îmbibați, cu siguranță, de elemente de reacție și de gândire conservatoare. Și, pentru a „le trece” ideile sale care urmau nu numai să răstoarne Învățătura profeților și a Templului, dar chiar să fondeze un mit continental pentru două milenii, el, Ioșua, din spița lui David, „inventă” pilda, apropiată ca gen și ca modalitate pedagogică de imaginația fabulatorie populară. O formă de „didacticizare”, o numeam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al vieții bătrânilor și adulților „lași”. Sau, cum o decretau tinerii fasciști italieni cu o vorbă rămasă celebră, vivere pericolosamente!; să negi „drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de pace, un război sau altul, să „răstorni” acea ordine și așezare pe care ai găsit-o În societate când te-ai născut și de „erorile” sau chiar de „injustiția” căreia te-ai convins În anii Înflăcărați ai formării propriului caracter. Este, bineînțeles, disputa eternă Între „evoluție” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu-i așa, „deși avem puterea militară, polițienească și administrativă, lupta se ascute, iar dușmanul se arată mai fioros ca nicicând”. Și, ha-ha, cu atât mai „fioroși” cu cât se ascund, Încercând să ne intre În voie, vroind să ne răstoarne „pe dinlăuntru”, să ne submineze, cum se zice! Și atunci, nu-i așa, cu atât mai lăudabile „creațiile” unor tineri tovarăși-scriitori, precum Petru Dumitriu sau Titus Popovici, care „le rup masca de pe față acestor târâturi, chiaburi care Îndeamnă satul să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
petrolieră Ploiești. Cel mai violent dintre toate a fost bombardamentul american asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944: au fost distruse atunci 900 de case și au pierit aproape 3000 de oameni.<endnote id="19"/> La 23 august 1944, Antonescu este răsturnat printr-o lovitură de stat organizată de rege Împreună cu liderii partidelor politice, inclusiv comuniștii. A fost un moment de cotitură pentru România, ca și pentru evoluția războiului În sud-estul Europei (Germania a pierdut sprijinul armatei române, ca și petrolul și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
simțit pe moment bine, până când mi-am dat seama că eram complet îmbrăcat (nu era un semn bun) și nu-mi aminteam deloc cum adormisem aseară (idem), ceea ce a înmugurit într-un spasm de anxietate. Am sărit imediat din pat, răsturnând sticla de votcă cumpărată ieri - dar era goală (alt semn rău). Totuși, Ketel One sugera faptul că teama mea era rezultatul mahmurelii și nimic altceva - eram în siguranță, eram în viață, eram bine. Însă am avut o reacție mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Aimee, realizarea că era cu un bărbat - toate s-au întâmplat în câteva secunde, aproape simultan. Am făcut rapid stânga-mprejur și am pornit în urmărirea lor. Sarah făcea play-back pe Backstreet Boys când manevra mașinii aproape că a răsturnat-o. - Tati, unde mergem? - La mall, iubito. - Dar ăsta nu e drumul spre mall. - Stai liniștită și apreciază talentele de șofer ale tatălui tău. - Dar tati, unde mergem? - Sunt un pic curios, iubito. Conducea. Râdea. Eram exact în spatele lor, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna întinsă, am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-o parte, ochii lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un șoricel care fusese spintecat. Dar nu mai era nimeni altcineva în cameră și aproape că am leșinat de ușurare. Am înghițit din greu, dar când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doar ca să stau departe de casă, Miller mă condusese deja afară din hotel, unde ne aștepta un microbuz mult mai mare ca al lui și în momentul în care intram în mașină lumea mea - deja fugindu-mi de sub picioare - se răsturnă cu totul. Miller mi-a explicat la ce serveau diferitele aparate ale echipamentului lor, iar eu mă forțam să fiu atent, dar nu puteam decât să mă gândesc la faptul că mă întorceam în casa aceea. Vânătorii de stafii aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
domn Donald Kimball care vrea să stea de vorbă cu tine, zice ea iritată. - Cine? mă răstesc, distrat. Ea scoate atunci un oftat scurt și speriat și ca și cum ar întreba își coboară vocea: - Detectivul Donald Kimball...?! Da, camera s-a răsturnat brusc în momentul acela, și da, ideea mea despre lume s-a schimbat când numele Donald Kimball a apărut tipărit într-o carte. M-am forțat să nu fiu surprins, pentru că era vorba doar de narațiunea care se salva pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]