8,590 matches
-
spune povestea castelului ? Paul: - Povestea de la csatel s-a terminat, restul poveștii îl scriem noi acasă. Alina: - Mai avem o zi de mers până acasă. (O melodie stranie se aude,licuricii și spiridușii au apărut ). Alina: - Nu ne mai putem rătăci. Paul: - La drum ! Cortină de lumină. Poienița de la marginea de codru de unde au plecat cei trei *** Gigel ( se uită la ceas ): - Am ajuns cu o oră mai devreme. În aceste zile de aventură m-am gândit mereu la calculatorul meu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
rucsac pocnitorile) Sunt bune ! Paul: - Nu ! Nu ! Le păstrăm pentru revelion... Aventură cu pocnitori !... Aplauze copii ! Tu, Alina... Alina ( scoate din rucsac o pungă cu aptibilduri și figurine din ouăle Kinder ) Cu ajutorul lor am marcat drumul, să nu ne rătăcim la întoarcere... Paul: - O mare aventură cu pocnitori și aptibilduri ! Mă întreb, cum de-am reușit să ne întoarcem sănătoși acasă ? ( râsete ). Alina, Paul și Gigel: - La revedere copii ! La revedere ! Ne întâlnim din nou după vacanța mare ! Sfârșit STOP
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să fac, să înhaț un pui și să fug? Da, altă soluție nu- i. Vă arăt eu ce-i rockul! Deși îmi este o foame de lup, nu vreau s-o supăr pe Raluca. Când eram foarte mic, m-am rătăcit prin pădure. Pădurarul m-a adus aici, în gospodărie, iar Raluca m-a hrănit cu biberonul. M-a botezat Suru’. Raluca a plecat la școală iar eu am fugit în pădure. Oare o să mă recunoască ? Și, Moțatule, te prind eu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Tremurici. - Ei, de-amu a scăpat, zise Hortolomei, și, ușurat, se puse săși răsucească o țigară. Vestit cine știe de cine, din sat venea în goană stăpânul vacii. Sosi cu sufletul în palmă, tras la față și galben, cu ochii rătăciți într-un fel de abur : parcă visa. Savastița își boți fața a plâns, compătimindu-l : - Sărace, omule ! Iaca ai scăpat cu vita. - Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în trifoi ! Cucul cel
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
albastră, iar pe întuneric lumina datorită fosforului. Cupa fosforescentă, cu gura imensă înghițea orice ființă întâlnită în cale. Dedițelul de mare sau Degetul de mare prindea între tentaculele sale, pe oricine care îndrăznea să treacă în fața lui. Cei zece pitici rătăciți în lumea acvatică erau înspăimântați pe bună dreptate. Se impunea să se ascundă urgent, ca să nu fie găsiți de străjerii temuți ai Reginei întunericului. Alergau în toate direcțiile până să-și găsească un adăpost cât mai sigur. Piticul Sid s-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
încăperi, aparținând unor lumi iluzorii, trebuie pășit cu grijă în castele de sticlă, învăluite în ceață, pe insule necunoscute pline de verdeață, unde nimeni nu-l mănâncă pe celălalt. Această lume te face să înțelegi cuceririle unor inimi de regi rătăciți pe plaiurile îndepărtate de vânătoare, te vei pierde în soarele după amiezii pe țărmuri de mare, vei afla ascunse salturi profunde în lanțuri de argint ca să cobori vertiginos, până amețești de amplitudinea căderii într-un onirism studiat și creativ. Vei
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
drum a întrebat copilul de unde este și de ce este pe drumuri. Băiețelul i-a spus că îl cheamă Costică și că a plecat cu mai multe rude din Moldova, datorită secetei și foametei de acolo, dar pe drum s-a rătăcit de ei. S-a urcat într-un tren oarecare și a coborât acolo unde a văzut că ar putea fi un oraș mai mare, în speranța că va găsi ceva de mâncare. Bântuia zilnic pe străzile orașului și trăia din
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de la Künstlerhaus Bethanien. Dar lucrul cel mai important În momentul ăsta e că vineri seara va fi partenera mea. E doar o primă Întâlnire. N-o să ajungem nicăieri. N-are nici un rost să-i pomenesc de ciudățeniile mele, de cum am rătăcit prin labirint toți anii ăștia, izolat de privirile celorlalți. Și, În același timp de iubire. Fertilizarea Simultană se petrecuse În orele mici ale dimineții de 24 martie 1923, În dormitoare separate, dispuse vertical, după o seară petrecută la teatru. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Închizi Într-un labirint. ― Ce tot spui acolo? Zizmo zâmbi. ― Graviditatea. Era ca un labirint. Desdemona se tot Întorcea când Încolo, când Încoace, pe stânga, pe dreapta, Încercând să-și găsească o poziție comodă. Fără să se scoale din pat, rătăcea pe coridoarele Întunecate ale gravidității, pășind peste oasele femeilor care trecuseră pe acolo Înaintea ei. În primul rând mama ei, Euphrosyne (cu care, brusc, Începuse să semene), bunicile ei, străbunicile, și toate femeile dinaintea lor, mergând Înapoi prin preistorie până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
găsise odihna. După moarte, sufletele ortodocșilor nu se duc În zbor direct În rai. Preferă să mai poposească pe pământ și să-i inoportuneze pe cei rămași În viață. În cele patruzeci de zile care urmară, de câte ori bunica mea Își rătăcea cartea de vise sau mătăniile, dădea vina pe strigoiul lui Zizmo. Acesta bântuia casa, făcând laptele proaspăt să se prindă și furând săpunurile din baie. Când perioada de doliu se apropie de final, Desdemona și Sourmelina pregătiră kolyvo. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care nu se pregătea nici o mâncare, unde nimeni nu râdea și nici măcar nu vorbea, camere Întunecate, pline de chipuri istovite și câini hămesiți. Dintr-o asemenea verandă Îi vorbi În cele din urmă cineva. O femeie, slavă Domnului! ― Te-ai rătăcit? Desdemona arboră o expresie neutră, de statuie. ― Caut fabrică. Fabrică de mătase. ― Nu-s fabrici pe-aici. Dacă ar fi, ar fi Închise. Desdemona Îi Întinse adresa. Femeia o Îndrumă de cealaltă parte a străzii. ― Ai ajuns. Și, Întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Acum era zeflemitoare. Își atinsese scopul. Era cel care îi conducea pe toți. Câteva secunde fură îndeajuns pentru el să-i manipuleze pe ceilalți și să câștige sprijinul lor. PE VOI! amenințasem eu. Vocea mea tunase și ecourile sale încă rătăceau. Îi vroiam pe toți. Și-au dat seama că statu quo-ul se schimbase! Am simțit încercarea lor de a mă încarcera din nou, dar voința mea era prea puternică. Respinsesem barele reci ale singurătății și pustietății și mă năpustisem asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un incinerator ecologic și patru sau cinci camere de tortură. Și nu exagerez! Au fost folosite pe diferiți elevi, sub pretextul că nu păstrau liniștea sau nu-și făceau temele în mod repetat. Erau folosite într-un mod inuman. Am rătăcit câteva minute pe holurile întortocheate ale subsolului întrucâtva întunecat până când Vladimir a găsit camera ce se afla exact sub laboratorul de biologie. Am ezitat în fața ușii, spre mirarea lui Vladimir. Oare ce voi găsi înăuntru? Cum puteam ști? Deși mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nici o Întrebare, dar Maigret Își dădea seama că era atentă la cel mai mic gest la lui, la expresiile feței. Cu ziarul pe genunchi, privea, prin frunzișul aproape nemișcat, cerul de un albastru Întotdeauna la fel de pur, unde părea că se rătăcise un norișor de un alb strălucitor. La Paris, se plîngea uneori că nu dispăruseră unele senzații, cărora le păstrase o amintire nostalgică: o pală de aer Încălzit de soare pe obraz, jocul luminii printre frunze sau scîrțîitul pietrișului sub pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
notarii locuiesc de obicei În casa unde se află și biroul lor. — Și ce să-l Întreb? — Dacă a plătit prin cec sau prin virament bancar. — Trebuie să le spun oamenilor ăstora să nu mai bată cît timp telefonez. Maigret rătăci prin baie și bucătărie, fără să se gîndească la ceva anume. — Ce-ai aflat? Ați ghicit? — Ce? — Că a plătit cu banii jos. A fost singura dată cînd notarului nostru i s-a Întîmplat una ca asta, așa că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mișcau, doar fotografii alergau În mijlocul drumului. — Asta e tot? Întrebă Maigret, Întorcînd capul. — Nu mai e altă familie, nici prieteni... — Chiriașii? — Maleski are oră la medic la zece și doamna Vireveau ședință de mesaj. Străbătură două-trei străzi cunoscute comisarului, pentru că rătăcise pe ele la Întîmplare. Își umplu pipa, apoi privi casele, mirîndu-se că ajunsese În fața gării. Cimitirul nu era departe, de cealaltă parte a liniei ferate. Și era pustiu. Mașina mortuară merse pînă la capătul aleilor carosabile. Astfel, erau doar patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
zică? Îi este peste putință să înțeleagă un astfel de obicei. De parcă și-ar dori ca mortul să coboare în Hades cu o suită după el. Zâmbește fără voie. Cine știe? Or tremura de frică, nu cumva să i se rătăcească sufletul și să se întoarcă înapoi să le strice socotelile tocmai când se pregătesc să-și împartă moștenirea. Ajunși în dreptul lojei imperiale, gladiatorii se întorc cu fața către principe și, cu mâna întinsă în semn de omagiu, îi adresează aclamația
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă cauți la sfârșit. — Stai! Unde te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-am spus doar. Nu mă lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și grija părinților, când nu e oarbă și ador mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci. Cei vizați cotcodăcesc indignați pe limba lor. Grămăticul îl cheamă cu degetul pe Neron: — Ia povestește-i tu tatălui tău pe unde a rătăcit Ulise. Băiatul se desprinde nehotărât de grup. — Hai, cutează, îl îndeamnă profesorul, dând din cap încu rajator. Către Germanicus: — Viitorul orator trebuie să se obișnuiască încă de tânăr să nu se teamă de oameni. Nero îi ignoră cu dispreț remarca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că totul e nesigur pe lumea asta. Se vede treaba că nu înțelege nimic din ce spune, pentru că nimic din toate astea nu se regăsește la Homer. Ți-a plăcut? se interesează onctuos profesorul. — De ce-l întrebi pe unde a rătăcit Ulise, în loc să-l faci pe el să nu mai rătăcească? i o întoarce morocănos tatăl. Nu catadicsește să bage în seamă figura deziluzionată și jignită a grecului. Strigă după copii: — Nero! Livilla! Drusus! Iute la altar! Bate nerăbdător din picior
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că nu înțelege nimic din ce spune, pentru că nimic din toate astea nu se regăsește la Homer. Ți-a plăcut? se interesează onctuos profesorul. — De ce-l întrebi pe unde a rătăcit Ulise, în loc să-l faci pe el să nu mai rătăcească? i o întoarce morocănos tatăl. Nu catadicsește să bage în seamă figura deziluzionată și jignită a grecului. Strigă după copii: — Nero! Livilla! Drusus! Iute la altar! Bate nerăbdător din picior: — Acum! Își ia fiul cel mare pe după umăr și-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
posibile fără succesele noastre militare. Paterculus încuviințează impresionat de expresivitatea metafo rei: puterea și gloria Romei ca izvor de prosperitate generală față în față cu fertilitatea umană și agricolă a întregului Pământ, aflat acum sub conducerea principelui... Un micuț camillus, rătăcit de grup, se încurcă printre picioarele lor. — Loc, loc, strigă înecându-se în plâns. În acest moment apare grupul de flamines. În fruntea lor pă șește cu demnitate dialul, slujitorul lui Jupiter, urmat îndeaproape de flaminii lui Marte și Quirinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu sunt idioată, dar frunzărind cartea, îmi dau seama că sunt sute de lucruri pe care nu le știu, mii de site-uri pe care mi-ar plăcea să le vizitez. Da, asta e ultima carte. E timpul să plec. Rătăcesc spre casă și-i înmânez cele trei cărți fetei care stă acolo, care e prost îmbrăcată și pare plictisită. Încerc să-i întâlnesc privirea ca să-i ofer un zâmbet prietenos, dar nu e interesată, nici măcar nu se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sală ca oricare alta. Taxa de înscriere e de 150 de lire, iar după înscriere, abonamentul e de 45 de lire pe lună. Adică mulți bani, tocmai pentru a ține departe persoane ca Jemima. E bine că Jemima n-a rătăcit prin zonă înainte să se înscrie, pentru că dacă ar fi văzut ce fel de persoane frecventează sala, ar fi fugit afară cât ai zice pește. Ar fi văzut atunci oamenii frumoși strălucind pe benzile de alergat, cu o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de-abia îl știu - în ciuda faptului că am fost cât de intimi pot doi oameni să fie - nu e o experiență pe care s-o pot suporta chiar acum. Mă frec cu degetele sub ochi, sperând să iau orice pată rătăcită de rimela sau dermatograf, și-i zâmbesc lui Brad într-un mod pe care sper să-l găsească sexy. ― Și ce-ai chef să facem în dimineața asta? spune el, iar eu mă gândesc la respirația mea de dimineață și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]