5,506 matches
-
doar foarte veche) deslușeam o literă. O altfel de literă decît vreuna din cele 28. Una? Un șir de litere, un altfel de alfabet. Nu-mi mai ajungea cel latin. După ce-am obținut slujba de librar, mă ascundeam după rafturi, așa cum mă ascundeam, acasă, după zidul de frunză și floare albastră și ciclamă, în cea mai vară-nevară a viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dacă ți s-ar lua cărțile, dacă n-ai mai viețui cum viețuiești, adică slovenind, slovenind. Pînă și de librăria ta te-ai despărțit nu ușor. Ți-e dor și acum de kilometrii pe care-i parcurgeai zilnic, pe lîngă rafturi." Contraatac stîngaci în acest Krigspiel, pentru că trebuie să recunosc: a arătat fisura din tubul scafandrului. Da, îmi idealizez singurătatea. Și da, aș fi cu adevărat aurolacă fără ficțiuni. A scrie e modul meu de-a simți că trăiesc, oricît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se cațără după ea, cu greu, dar o scapă din nefericire (păpușica e foarte mică) printre vrafurile de reviste care sunt peste tot... Îmi cere o lanternă și un băț ca să o aducă la suprafață, dintre hârtiile și revistele de după rafturi, adunate acolo de ani de zile... Degeaba - îi zic eu - n-ai s-o poți scoate pentru că e jos de tot, printre lucruri... O s-o găsim la primăvară, când facem ordine peste tot. Și până atunci ai s-o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
la dispoziția cititorilor călărășeni. în articol se subliniază unele aspecte privind stilul meu literar și mai ales ca mod de construcție și concepție a volumului respectiv. E un bun semnal pozitiv care îmi evidențiază scrisul. Consemnez acest articol astfel: Pe raftul bibliotecii Alexandru Mânăstireanu „Călător... prin vâltoarea vremii” vol. III, Editura Pim, Iași 2010 Recent, a apărut la Editura Pim din Iași cel de al treilea volum din ciclul „Călător prin vâltoarea vremii” cu subtitlul „în luptă cu timpul”, avându-l
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
împreună! Atenție, nu uitați până atunci de îngrijirea și a florilor din grădină. La anul 2011, - și în viitor - s-ar putea ca Mariana să vă aducă acasă și nepoții, și strănepoții, dar și străstrănepoții. Să vă umble oleacă prin rafturile cu cărți, cum făceam și noi odată la mai învățații din Priponeștii noștri de Tutova, când mergeam în vacanță la părinți sau bunici. Va fi sărbătoare amplificată, maestre,...iarăși în casa de la nr. 14, din strada Aurel Vlaicu, Bârlad. Știu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îngăduința dvs. centralizez rezultatele: Prin „depozitul legal” editura avea obligația să remită Bibliotecii Naționale un număr de exemplare din fiecare vol., urmând ca aceasta să trimită o parte din exemplare și Bibliotecii Academiei Române. La momentul actual ambele biblioteci au la raft doar vol. 2. (Nu ar fi exclus ca vol. 3 să fie în lucru/catalogare; dar în mod cert nu au nici un exemplar din vol. 1). Celelalte trei instituții (B.C.U.; B. Pedagogică și B. Metropolitană) nefiind aprovizionate conf. legii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în cauză ajunge în situația nedorită din trecutul lui. Zilele acestea am distribuit un număr de volume printre apropiații care n-au fost la lansare și am și văzut la o emisiune T.V.R. multe cărți de valoare frumos rânduite pe rafturi, fapt care m-a determinat să rămân peste noapte cu gândul la cărți, la valoarea lor dar și la munca de elaborare. Așa se face că într-un loc unde mă aflam au apărut stive de cărți rânduite după mărime
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu se mai gândea la o eventuală publicare - de ce să publici un roman din care țâșnesc personaje pentru a sta cu tine de vorbă, pentru a te muștrului sau pentru a-ți cere sfaturi? Un roman trebuie să stea pe raft sau pe noptieră, acolo este locul său, trebuie să se umple și de praf după ce l-ai citit, să zacă într-o suferință mută, un roman nu are voie să-și deschidă singur copertele și să lase în libertate personajele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor ratat, vroiai să faci alergări
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană. Cel puțin deocamdată, acum nu simt nicidecum nevoia să o iau de la capăt. Pătrunse în sufragerie și observă imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în doi timpi și trei mișcări că ești suspectul de serviciu ori nebun de legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc, poc!) cum bate cineva la ușă. Cu mandat de percheziție. Sertare trântite, cărți aruncate de pe rafturile bibliotecii, hârtii care zboară prin aer, ce aveți aici?, o debara, ușa deschisă, pledurile date la o parte, iată un geamantan, doriți să plecați undeva?, poate în Normalitate, hopa, ce de bani, de ce nu-i depuneți la bancă, nu știți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în pat. Acolo unde, trebuia să recunoască, își făcea treaba cu pasiune constantă și energie inepuizabilă... Râse în hohote și alergă la debara. Deschise ușa, așteptându-se să vadă un pled aruncat peste un geamantan cu bani. Nu văzu decât rafturi, conserve, un mop, simți mirosul de stătut și i se păru că niciodată nu mirosise ceva mai liniștitor. - O, Doamne, n-am luat-o razna... Sunt normal, normal, NORMAL! Strigătul îi provocă o plăcere aproape orgastică. Se repezi către bucătărie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
două sute de dolari per bucată, dar ce conta: noi i le tot Înmânam ce pe niște batiste. În ritmul În care le făcea praf, În mai puțin de doi ani Miranda avea să le termine. Aranjasem cutiile portocalii pe un raft, de unde puteam distribui eșarfele rapid, dar ele nu rămâneau niciodată acolo prea mult. În fiecare a treia sau a patra zi, ea se pregătea să ia prânzul pe undeva și suspina: „Ahn-dre-ah, dă-mi o eșarfă“. Mă consola gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dar, firește, acolo nu aveau busuioc, așa că a trebuit să iau nouă străzi la picior până am dat de un D’Agostino’s deschis. Și uite-așa am petrecut Încă patruzeci și cinci de minute. Ar trebui să cumpăr un raft Întreg de mirodenii și să umblu peste tot cu el În sacoșă. Dar dă-mi voie să-ți spun că a meritat din plin să fac aceste patruzeci și cinci de minute de muncă suplimentară! Gândește-te numai ce multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de pantaloni „Max“ sau de ultima pereche de pantaloni, imposibil-de-găsit, de la Sevens. A urmat pauza de prânz la douăsprezece, când coversația a Început să se Învârtă În jurul articolelor de Îmbrăcăminte, și s-a desfășurat, ca de obicei, de-a lungul rafturilor aliniate pe perete. În fiecare dimineață, Jeffy scotea rochiile, costumele de baie, pantalonii, cămășile, hainele, pantofii și tot ce i se ceruse ca posibil articol de Îmbrăcăminte pentru vreo paradă a modei. Înșiruia toate astea pe rafturile aliniate de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de-a lungul rafturilor aliniate pe perete. În fiecare dimineață, Jeffy scotea rochiile, costumele de baie, pantalonii, cămășile, hainele, pantofii și tot ce i se ceruse ca posibil articol de Îmbrăcăminte pentru vreo paradă a modei. Înșiruia toate astea pe rafturile aliniate de-a lungul peretelui de pe Întreg etajul, În așa fel Încât toți redactorii să găsească ce le trebuia fără a fi nevoiți să cotrobăie prin Dulap. Dulapul nu era, de fapt, un dulap. Aducea mai degrabă a mini-aulă universitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sutiene, slipuri, chiloți, cămășuțe și corsete. Îți trebuia cumva În ultima clipă un sutien cu căptușeală, din piele de leopard, marca La Perla? Caută În Dulap. Sau poate un dres culoarea pielii, sau o haină Dior stil aviator? În Dulap. Rafturile cu accesorii ocupau cei doi pereți mai Îndepărtați și cantitatea În sine de mărfuri - nu vorbim de prețurile lor - era incredibilă. Stilouri. Bijuterii. Așternuturi. Mănuși, manșoane și glugi de schi. Pijamale. Cape. Șaluri. Birotică. Flori de mătase. Pălării, așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de bowling, rucsacuri și poșetuțe cu bratelă scurtă, genți de umăr, unele enorme, altele miniaturale, poșete-plic și genți de voiaj, fiecare cu marca ei și având un preț mai mare decât ipoteca lunară a americanului de mijloc. Și mai erau rafturi peste rafturi cu haine - atât de Îndesate, Încât că era imposibil să umbli printre ele - care umpleau restul spațiului. Așa că, În timpul zilei, Jeffy se străduia să transforme Dulapul Într-un spațiu măcar pe jumătate utilizabil - În care fotomodelele (și asistenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rucsacuri și poșetuțe cu bratelă scurtă, genți de umăr, unele enorme, altele miniaturale, poșete-plic și genți de voiaj, fiecare cu marca ei și având un preț mai mare decât ipoteca lunară a americanului de mijloc. Și mai erau rafturi peste rafturi cu haine - atât de Îndesate, Încât că era imposibil să umbli printre ele - care umpleau restul spațiului. Așa că, În timpul zilei, Jeffy se străduia să transforme Dulapul Într-un spațiu măcar pe jumătate utilizabil - În care fotomodelele (și asistenții ca mineă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În timpul zilei, Jeffy se străduia să transforme Dulapul Într-un spațiu măcar pe jumătate utilizabil - În care fotomodelele (și asistenții ca mineă să poată proba diverse haine și să ajungă la pantofii sau gențile aflate În partea din spate - ducând rafturile pe hol. Încă nu văzusem nici un vizitator al etajul nostru - fie el redactor, sau prieten al cuiva, sau curier, sau stilist - care să nu se oprească și să nu se holbeze la rafturile Înșirate pe hol. Uneori lucrurile erau aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gențile aflate În partea din spate - ducând rafturile pe hol. Încă nu văzusem nici un vizitator al etajul nostru - fie el redactor, sau prieten al cuiva, sau curier, sau stilist - care să nu se oprească și să nu se holbeze la rafturile Înșirate pe hol. Uneori lucrurile erau aranjate În ordinea În care fuseseră utilizate la ședințele foto (Sydney, Santa Barbaraă, alteori pe sortimente de articole vestimentare (bikini, costume etcă, dar În mare parte păreau un amalgam de haine extrem de scumpe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
clipe, trăncăneala și cleveteala zilnică mi-o reaminteau la sigur. Doctorul Eisenberg zice că nu poți să slăbești cu adevărat decât dacă renunți și la fructe, să știi, a adăugat Jessica, intervenind În conversație În timp ce Înhăța o bluză de pe un raft cu haine Narcisco Rodriguez. Logodită de curând cu unul din cei mai tineri vicepreședinți ai firmei Goldman Sachs, Jessica Începuse să simtă presiunea exercitată de viitoarea nuntă, care avea să o propulseze rapid În vârful ierarhiei sociale. — Și are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu, și Emily. Însă numai una dintre noi Îl putea deschide pentru a adăuga un nou mesaj sau a privi lista. Așa că scoteam din când În când la imprimantă ultima variantă și o puneam pe un clipboard, aflat pe un raft deasupra biroului meu, iar pe cea anterioară o aruncam. Miranda examina hârtia la fiecare câteva minute pe tot parcursul zilei, așa că Emily și cu mine ne chinuiam să tastăm, să printăm și să afișăm lista cât mai repede posibil, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să cred că au Întârziat atâta cu ea. Vrei să‑ți aduc și ție ceva? — Vrei să‑mi aduci o Cola light? a Întrebat ea. — Sigur. Mă Întorc Într‑un minut, am zis eu și mi‑am croit drum printre rafturile de haine de pe hol spre liftul de serviciu, de unde o auzeam pe Jessica și James care fumau și se Întrebau cine va fi invitat diseară la petrecerea dată de Miranda la Met. Ahmed a reușit, În sfârșit, să Îmi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără doar și poate, cea mai elegantă, cea mai luxoasă cameră pe care o văzusem vreodată, cu perdele de brocart, cu covoare groase, de culoarea vaniliei, cu o cuvertură țesută peste patul imens și cu figurine aurii plasate discret pe rafturile și mesele de mahon. Numai un televizor cu ecran extra‑plat și un casetofon modern, argintiu, indicau faptul că Întreg apartamentul nu fusese creat și conceput stilistic În secolul trecut de către meseriași de mare artă care doreau să‑și demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]