5,519 matches
-
în plasticizarea noțiunilor și structurilor abstracte din spațiul politic; îmbinarea formelor lexicale vechi cu exprimări neologice care fac obiectul unei glosări constante în corpul articolelor. Jurnalistul selectează și adaptează mijloacele de expresie la problematica abordată, urmărind efecte particulare la nivelul receptării. Preocupat de normarea și modernizarea limbii literare, Eminescu mărturisește țelul de a impune o limbă literară clară, asigurând în același timp continuitatea cu limba textelor vechi românești. "Maimuțărelile lingvistice" ale colegilor de breaslă devin ținta ironiilor jurnalistului, care nu ezită
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
generează acestea asupra celorlalte cinci coordonate ale procesului de semnificare. Analiza a evidențiat, și de această dată, că fiecare ipostază în parte modelează selecția mijloacelor de exprimare, imprimă textelor direcții tematice particulare, manifestă finalități specifice, generând efecte distincte la nivelul receptării. În vreme ce ipostaza analistului politic imprimă textelor o componentă reflexivă accentuată, evidențiind refuzul înregimentării politice a gazetarului, ipostaza specialistului imprimă articolelor o dimensiune pozitivistă pregnantă, implicând recursul la surse de autoritate în domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fi a unei dări de samă de orice natură"524. Istoricul este interesat de exactitatea evenimentelor prezentate, iar detenta temporală permite jurnalistului raportarea la modele și timpuri istorice revolute, într-un permanent traseu trecut prezent viitor. Manifestând preocupări constante pentru receptarea adecvată a mesajului jurnalistic, Eminescu susține, de la tribuna publicațiilor la care scrie, adevărate prelecțiuni populare pe teme de istorie, economie, politică, demografie ș.a. Dascălul își sprijină demersul pe cultivarea cu obstinație a unei logici a exemplului, menită să îmblânzească caracterul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a rubricii intitulate "Revista presei străine" influențează semantica editorialelor semnate de Eminescu în Timpul, favorizând lectura contrastivă a concepțiilor și atitudinilor politice ale gazetarilor. În acest sens, o semiotică vizuală a paginii de ziar poate oferi informații prețioase privind diferențele de receptare a textelor. Sub aspectul semanticii intensionale, respectiv al semanticii extensionale, publicistica eminesciană marchează o schimbare de paradigmă în discursul jurnalistic al vremii, atât sub raportul cantității și calității conținuturilor comunicate, cât, mai ales, sub raportul explicitării și resemantizării referentului evenimențial
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de manifestare a relației jurnalist-cititor în publicistica eminesciană și mutațiile pe care le înregistrează aceasta de-a lungul celor patru etape de activitate. În acest sens, specificul relației jurnalist-cititor modelează mijloacele de exprimare utilizate, generând efecte variate la nivel de receptare: avertizare, confesiune, infirmare, dezvăluire, evaluare, revoltă ș.a. Astfel, dacă perioada debutului jurnalistic și a activității desfășurate la Curierul de Iași sunt guvernate de intențiile informative ale jurnalistului, odată cu intrarea în redacția Timpului se face simțită conștiința valorii performative a scrisului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
beletristice și a publicisticii relevă o serie de teme și mijloace de expresie comune. În esență, atât creația poetică, cât și publicistica reprezintă moduri de manifestare a geniului eminescian, reflectând atitudini fundamentale față de lume și de semeni și contribuind la receptarea in integrum a personalității creatoare a lui Eminescu. Fără ca ipostazele jurnalistului și poetului să se suprapună în totalitate, dinamica celor două permite înțelegerea spiritului eminescian, cu formele lui vii, cu modulațiile histrionice, cu incongruențele și liniile de continuitate specifice, pentru că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a interpreților și a eludării contextului referențial al epocii. În aceste condiții, întoarcerea la textul eminescian, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, cu instrumentarul pe care ni-l pune la dispoziție știința modernă și cu asumarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicistic. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca scop decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului și nu aplicarea unor grile procustiene de lectură. O viziune integratoare asupra
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din Suceava, Suceava. Ioan, Petru, (1995), Educație și creație în perspectiva unei logici "situaționale", Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București. Ioan, Petru, (2002), Modelul hexadic în politologie, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași. Ioan, Petru, (2004), "Eminescu în perspectiva unui model al receptării", în Petru Ioan, Resemnificări, vol. II, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași. Iorga, Nicolae, (1999), Istoria presei românești, Muzeul Literaturii Române, București. Irimia, Dumitru, (1979), Limbajul poetic eminescian, Editura Junimea, Iași. Irimia, Dumitru, (1986), Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
București. Plett, Heinrich F., (1983), Știința textului și analiza de text, traducere de Speranța Stănescu, Editura Univers, București. Pop, Lia, Ioan Laza, (2004), Discurs politic și comunicare, 2 vol., Editura Universității din Oradea, Oradea. Popa, Mircea, (1999), Mihai Eminescu. Contextul receptării, Editura Timpul, Reșița. Popovici, D., (1989), Studii literare, VI, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Putnam, Hilary, (1975), Langage and reality, 2 vol., C.U.P., Paris. Rad, Ilie, (2008), Incursiuni în istoria presei românești, Editura Accent, Cluj-Napoca. Rad, Ilie (coord.), (2009), Limba
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1990, p. 3. 175 Doru Scărlătescu, "Poezie și politică", în Cronica, nr. 13, 1990, p. 8. 4 Mihai Eminescu, Opere X. Publicistica, Ediția Perpessicius, Editura Academiei, București, 1989, p. 46. 176 Doru Scărlătescu, op. cit., p. 8. 177 Comentarii ample privind receptarea critică a operei eminesciene întâlnim la D. Popovici, Studii literare, vol. VI, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. 178 Analizând ideile vehiculate de creația eminesciană, Alex. Grama afirmă că pesimismul, ireligiozitatea și amoralismul acesteia constituie un adevărat pericol pentru tânăra generație. Afirmațiile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnul. O nouă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, pp. 217-229. 426 D. Maingueneau, L'analyse du discours, Hachette, Paris, 1991, p. 107. 427 Hermann Parret, "Les stratégies pragmatiques", în Communication, 1981, p. 32. 428 Mircea Popa, Mihai Eminescu. Contextul receptării, Editura Timpul, Reșița, 1999, p. 63. 429 Daniela Rovența-Frumușani, Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, Editura Tritonic, București, 2004, p. 115. 430 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 180. 431 Mihai Eminescu, Opere XII, p. 253
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
AUREL CODOBAN Prefață LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Prolegomene 62 91 17 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Limbajul politic spațiu al construcției identității și legitimării LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Dimensiuni ale analizei semiotice a limbajului politic 92 67 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Publicistica eminesciană în orizontul receptării 128 173 99 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Semioza limbajului politic eminescian 174 137 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Analiza semiotică a limbajului politic eminescian 220 261 187 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Analiza contrastivă: Timpul, Românul, România liberă și Pressa 240 239 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Stancu, „omul multilateral dezvoltat”), sunt de un interes mult mai redus. V. este și autorul unor studii de istorie, teorie și stilistică a presei: Mesajul militant al presei române (1979), O istorie a presei românești (2000), Stilistica presei. Introducere în receptarea discursului mediatic (2003), iar ca editor a îngrijit antologia Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească (1981), precum și texte ale Sofiei Nădejde, de care s-a ocupat într-o lucrare documentată, și ale lui Raicu Ionescu-Rion. SCRIERI: Sofia Nădejde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
Nădejde, București, 1972; Mesajul militant al presei române, București, 1979; Aici e Pământul!, București, 1984; În Alma Mater și în viață, Cluj-Napoca, 1990; O istorie a presei românești, pref. Dan Berindei, București, 2000; Jurnalism contemporan, București, 2002; Stilistica presei. Introducere în receptarea discursului mediatic, București, 2003. Ediții, antologii: Sofia Nădejde, Din chinurile vieții, introd. edit., București, 1968, Scrieri, introd. edit., Iași, 1978; Raicu Ionescu-Rion, Arta revoluționară, introd. edit., București, 1972; Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească, pref. edit., București, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
în orice "paradigmă" sau construct teoretic ne-am situa cercetarea; lectura proprie asupra trecutului lăsând "urme" (în sensul derridarian al termenului) în articularea specifică a viziunii propuse. De asemenea, implicațiile asupra conceptelor de spațiu și timp24 și schimbările percepute în receptarea lor de la o epocă la alta formează un domeniu important în interiorul căruia se poate identifica o serie de chei ale înțelegerii unei perioade. În orice caz, deși deschiderile implicate de o receptare istorică a termenului postmodernism sunt relevante, chiar dacă par
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de spațiu și timp24 și schimbările percepute în receptarea lor de la o epocă la alta formează un domeniu important în interiorul căruia se poate identifica o serie de chei ale înțelegerii unei perioade. În orice caz, deși deschiderile implicate de o receptare istorică a termenului postmodernism sunt relevante, chiar dacă par, la o primă analiză, a situa fenomenul doar în relație cu epoca precedentă, nu toți criticii postmodernismului s-au implicat într-un asemenea demers. Astfel, dacă Fredric Jameson subliniază că, în utilizarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în cultura română de postmodernism atestă preocuparea pentru acest curent, în special în artă, critică literară și filosofie. Numărul tematic al revistei Caiete critice 79 din 1986 a fost celebru în epocă și a rămas o referință necesară pentru înțelegerea receptării și interpretării postmodernismului în România. Dacă în prima secțiune a acestuia, un număr însemnat de autori români puneau în discuție conceptul de postmodernism în literatură, muzică, filosofie, arhitectură, istorie, partea a doua conținea traduceri ale unor texte esențiale ce aparțineau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-le dedicate cursuri universitare, lucrări românești de interpretare și critică, polemici în revistele de cultură, precum și o mai largă difuzare a textelor de bază ale postmodernismului prin intermediul traducerilor, astfel încât se poate vorbi cel puțin de conturarea unei istorii proprii în ceea ce privește receptarea fenomenului postmodern și hermeneutica aferentă acesteia. Cât despre conturarea unei "tradiții", anii ce vor urma vor da seama, probabil, și de acest lucru. Rămâne de văzut, de asemenea, ce terminologie va fi general acceptată la noi dintre cele propuse: fracturism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezent continuu și într-o simultaneitate mondială. Anthony Giddens discută despre o ruptură a spațiului de timp o dată cu apariția modernității, în timp ce David Harvey adâncește tema compresiei spațiu-timp ce este regăsită și în criza reprezentării dezvăluită de literatură și artă. Criza receptării spațiului și a timpului a fost accentuată și de o serie de invenții cum ar fi telefonul sau telegraful, care relativizau și fragmentau aceste două coordonate, conducând, implicit, la anihilarea spațiului prin timp. În mod contrar, Fr. Jameson atribuie trecerea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
creator, opera postmodernă nu mai este manifestarea unei asemenea instanțe, care fie se dorește să fi "dispărut" din scena discursivă, fie este prezentă într-o multitudine de euri disparate sau "false". Dacă modernii asumă faptul că intenția creatorului este cheia receptării și decriptării operei, postmodernii cultivă impersonalitatea, considerând că activitatea creatoare ține doar de asumarea unor procese mecanice și roluri sociale. Artistul modern, de pildă, se vrea a fi o personalitate unitară ce se ghidează după valori ca unicitatea, permanența, în timp ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scenă dintr-o expoziție hiperrealistă de la Beaubourg, unde expunerea unor manechine absolut realist realizate, așezate într-o poziție comună, refuză orice privire și orice tip de hermeneutică. Spectatorul este contrariat el încearcă să vadă ceva, să instituie o grilă de receptare, dar totul este inutil, căci totul este deja acolo, în instantaneitatea și nuditatea sa. O imagine în care privirea este negată devine imposibilă, receptorul nu poate privi, ci doar verifica existența și obiectivitatea lucrurilor, perfecțiunea simulacrului, care creează fascinație. Pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a limbajului etc. A treia serie de opoziții este desemnată de cuplul discurs text, astfel încât discursul este conceput drept includerea unui text în contextul său, context înțeles și de Jean-Michel Adam ca reprezentând setul de condiții de producere și de receptare ale discursului. A patra poziționare este dată de discurs versus enunț, care vine în continuarea celei precedente, și care pare a se constitui într-o caracteristică a demersului analizei discursului în Franța. În acest sens este citat Guespin, care consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriitura; aceasta din urmă este un text văzut ca producere sau, în termeni barthesieni, un mod diferit de țesere a unui text, în funcție de substratul profund al unei epoci, curent sau moment istoric. Fiecare epocă impune o anumită grilă hermeneutică de receptare și interpretare a unor stări și evenimente, iar ea se regăsește în operele literare și filosofice la nivelul profund al scriiturii. În acest sens putem înțelege, pe de o parte, scriitura la Roland Barthes ca pe un "act de solidaritate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a situației limbajului și a rolului lingvisticii; el este reabilitat complet atunci când, în Critică și adevăr, se susține că totul este scriitură, mai ales când sensul unei opere este plural, iar autorul nu face decât să reliefeze posibilele ipostaze ale receptării și înțelegerii. A scrie nu înseamnă neapărat a comunica, dacă ne gândim că autorul, pentru Barthes, este instanța căreia i se refuză "ultima replică". În aceeași măsură, însă, autorul este un infidel, pentru că nu oferă înțelesuri deja fixate, ci un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec de atitudinea de devalorizare a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor diferenței și nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]