7,041 matches
-
este, în același timp, remarcabil de ușor de montat și demontat, ambele operații putându-se efectua cu ușurință doar cu ajutorul cheilor aflate în trusa oricărei biciclete. La începutul anilor 1930, datorită ascensiunii inevitabile a nazismului la putere în Germania, se refugiază la Londra. Alături de Walter Gropius, Breuer este angajat de Jack Pritchard la compania Isokon. Astfel, cei doi vor fi printre inițiatorii introducerii în Marea Britanie a designului modern promovat cu atâta forță și succes de către mișcarea artistică Bauhaus. Din această perioadă
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]
-
cu săgeți” din Ungaria, Kishon și-a terminat studiile în istoria artei și a desfășurat o activitate publicistică și literară sub pseudonimul maghiar Ferenc Kishont. Frustrat de lipsa de libertate din noua societate comunistă, în 1949, Ferenc Kishont s-a refugiat din Ungaria și a ajuns în Israel unde, la imigrare, un funcționar al Agenției Evreiești i-a ebraizat numele în Efraim Kishon. („Ferenc? Nu există așa un nume”, a exclamat funcționarul, potrivit amintirilor lui Kishon, și a hotărât să scrie
Ephraim Kishon () [Corola-website/Science/300030_a_301359]
-
o familie de învățători modești, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă. Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci dușman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Brașov. În 1953, susține examenul de admitere la facultate și este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunță după un an și jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne
Stela Popescu () [Corola-website/Science/300124_a_301453]
-
poziția pe care o ocupau. Agenții SMERȘ erau de asemenea trimiși în misiuni externe pentru găsirea și asasinarea trădătorilor, a agenților dubli și a altor persoane. SMERȘ a fost folosit pentru vânarea așa-zișilor "inamicilor poporului" care reușiseră să se refugieze din Uniunea Sovietică. La sfârșitul războiului, SMERȘ a primit sarcina găsirii lui Adolf Hitler și capturarea lui în viață, dacă era posibil, sau recuperarea cadavrului. Agenții SMERȘ au descoperit cadavrul parțial incinerat al lui Hitler lângă Führerbunker și au efectuat
SMERȘ () [Corola-website/Science/300189_a_301518]
-
la arhiva NKVD-MVD-KGB și la corespondența între Stalin și miniștrii săi, îndeobște Kruglov, între iulie 1940 și decembrie 1953, un număr de 332.500 de persoane au fost deportate din teritoriul anexat de URSS în 1940: români, ruși albi (antibolșevici), refugiați care fugiseră din URSS, minorități religioase, dintre care 47.000 mai erau incă în viață, în locurile de deportare, în 1954. Aceasta reprezintă o medie de 90 de persoane pe zi sau 2700 pe lună, dar practic deportările se efectuau
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
după lupte grele, desfășurate la mare distanță de oraș . Temându-se de ocupația evreiască ,și în speranța victoriei și a unei întoarceri după scurt timp , marea majoritate a arabilor din Yaffa - peste 60 000 de suflete - și-au părăsit casele,refugiindu-se mai ales în Fâșia Gaza ,în Liban, în zonele aflate sub controlul Legiunii Arabe ,apoi și în restul lumii arabe ,iar unele familii înstărite, mai ales creștine, -în America de Nord și de Sud. În timpul și în urma războiului din anii 1948-1949
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
de mici dimensiuni (doar trei dintre ele având peste 15 metri lungime) situate în partea superioară a abruptului. Potrivit unei legende locale, denumirea de "Piatra Secuiului" provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor. Rimetea se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buru, la 25 km de Cheile Turzii și la 28 km de Turda. Localitatea este conectată la rețeaua
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
Alba să le mijlocească eliberarea. La stăruințele acestuia, 24 din prizonieri au fost eliberați, iar doi deținuți: Gal Vasile și Kiss Grigore care s-au făcut vinovați de cruzimi deosebit de grave au fost executați la Alba Iulia. Cei eliberați se refugiază în grabă la Teiuș și apoi la Aiud. În luna martie 1849, are loc la Geomal o aprigă confruntare între răsculații tribunului Fodor și o companie de „honvezi”. După ce românii ies învingători, inamicii sunt alungați până în „Drumul Țării”. Învingătorul Fodor
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
de luptă, Mircea s-a retras. Cronica bizantino-bulgară relatează un alt deznodământ: văzând râul însângerat de mulțimea cadavrelor Baiazid s-a înspăimântat și a fugit. Victoria alianței valaho-ungare nu a fost una decisivă, Mircea cel Bătrân fiind nevoit să se refugieze în Transilvania și să recunoască suzeranitatea otomană. În 1876 istoricul ceh Konstantin Jireček propunea pentru bătălia de la Rovine data de 10 octombrie 1394 după o mențiune găsită în cronicile sârbești publicate de Pavel Jozef Šafárik în 1851. Cu un an
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
sublinierea unor biografi, începe a se accentua sentimentul dramei din viețile oamenilor și meleagurile natale. Hrănit în iluziile gloriei apuse și dezamăgit de viața mizeră a Sudului - nici situația familiei sale nu era din cele mai strălucite - tânărul Faulkner se refugiază în scrierea unor versuri romantice sau ermetice. Preia postul de diriginte al oficiului poștal al universirății din Oxford, publică o culegere de versuri "The marble Faun" ("Faunul de marmură"), 1924, și apoi pleacă la New Orleans. Aici face cunoștință cu
William Faulkner () [Corola-website/Science/301542_a_302871]
-
episcopul Csáki și l-au ucis. Șpanul Bathory a reușit să fugă și să-l cheme în ajutor pe voievodul Ioan Zapolya al Transilvaniei. A urmat atacul nereușit de la 15 iulie 1514 al armatei țărănești asupra Cetății Timișoara unde se refugiaseră marea nobilime, și apoi, la porunca lui Ioan Zapolya Gheorghe Doja a fost prins, torturat în mod barbar și executat prin așezare pe un „tron” înroșit în foc (20 iulie 1514). Un rol important în ultima fază a răscoalei l-
Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/301548_a_302877]
-
subliniat că de acum încolo sunt pe cont propriu. Războiul din Croația s-a încheiat în august 1995, cănd operațiunile armate întreprinse au răsturnat Republică Sârbă Krajina. Aproape toată populația de origine sârbă a fost alungata în cadrul acestui proces, aceasta refugiindu-se în Bosnia sau Șerbia. O lună mai tarziu, sârbii bosniaci au fost aduși în pragul colapsului militar de către forțele NATO în urmă operațiunilor aeriene și ofensivei de la sol. Încă o dată, sute de mii de sârbi au luat calea exodului
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
colaboratori”. Cu toate ca raspunsul sârbilor a fost destul de restrâns, la mijlocul anului 1999, sute de oameni au murit și 100.000 de albanezi din Kosovo au rămas fără case. Conflictul a culminat în 1999, când peste jumătate din populația albaneză s-a refugiat și câteva sute au murit. După încheierea conflictului, majoritatea populației sârbe din Kosovo și Romă, s-a refugiat în Șerbia, temându-se sau experimentând persecutarea albanezilor care căutau răzbunarea, adăugându-se mării populații care era deja refugiata. Între timp, Milošević
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
000 de albanezi din Kosovo au rămas fără case. Conflictul a culminat în 1999, când peste jumătate din populația albaneză s-a refugiat și câteva sute au murit. După încheierea conflictului, majoritatea populației sârbe din Kosovo și Romă, s-a refugiat în Șerbia, temându-se sau experimentând persecutarea albanezilor care căutau răzbunarea, adăugându-se mării populații care era deja refugiata. Între timp, Milošević nu a mai fost cosiderat drept unul dintre stâlpii păcii. Pe data de 27 mai 1999 el a
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
ierneze în zonele joase deja devastate din Campania, dar Fabius s-a asigurat că toate trecătorile din Campania au fost blocate. Pentru a evita acest lucru, Hannibal i-a înșelat pe romani făcându-i să creadă că armata cartagineză se refugia prin pădure. Când romanii au pătruns în pădure, armata lui Hannibal a ocupat trecerea. Fabius a fost la distanță izbitoare, dar în acest caz, precauția a lucrat împotriva lui. Mirosind o stratagemă (pe bună dreptate), el s-a menținut. Hannibal
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
î.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace. Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 î.Hr. să se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde încurajează ostilitatea împotriva romanilor. La începutul războiului lui Antiochos al III-lea împotriva Romei (192 î.Hr.), Hannibal susține, fără succes, ideea purtării luptelor pe solul italic. După înfrângerea seleucidă
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
încurajează ostilitatea împotriva romanilor. La începutul războiului lui Antiochos al III-lea împotriva Romei (192 î.Hr.), Hannibal susține, fără succes, ideea purtării luptelor pe solul italic. După înfrângerea seleucidă de la Magnesia (190 î.Hr.), după o serie de pelegrinări, Hannibal se refugiază la curtea regelui Bitiniei, Prusias I. Conduce flota acestuia la victoria în războiul împotriva Pergamului (184 î.Hr.) dar, după înfrângerea Bitiniei, pentru a nu cădea în mâinile romanilor, care ceruseră predarea lui, se sinucide la Libyssa, în 183 î.Hr. Moare
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
Lăpușului are probabil un rol asigurator, domeniul feudal astfel constituit servind drept „sălaș” ("descensus") - un loc de refugiu în cazul unei pierderi a tronului. Teritoriile transilvane (inclusiv Lăpușul) rămân în posesia domnitorilor moldoveni până la Petru Rareș, care de altfel se refugiază la Ciceu între 1538-1541. În 1618, satul se găsește în proprietatea domnitorului transilvănean Sigismund Báthory. La 30 iulie 1661, principele Ioan Kemény, care tocmai declarase ieșirea principatului de sub suzeranitatea otomană, poposește aici cu un corp de armată. Este însă atacat
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
Virginia și Carolina de Nord s-au adunat în mare grabă, formând un detașament de miliția populară, formată din 900 de soldați. Detașamentul a zdrobit forțele lordului Dunmore la Great Bridge. Guvernatorul Virginiei a evacuat Norfolk, stabilindu-și baza și refugiindu-se pe un vas militar britanic. La 1 ianuarie 1776, a debarcat din nou pentru a-i pedepsi pe rebelii americani și a incendiat Norfolk. La 10 ianuarie 1776, Thomas Paine a publicat pamfletul "Common Sense", ce s-a dovedit
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
flota de război: zece vase de linie și 20 de frigate, câteva sute de corăbii de transport și 10 000 de marinară. Cel mai mare corp expediționar britanic era gata de atac. Lordul William Tryon, fostul guvernator regal din New York, refugiat pe un vas, ducea o corespondență secretă cu loialiștii din oraș pentru a pregăti un complot. David Matthews, primarul orașului, a organizat o rebeliune a loialiștilor ce trebuia să izbucnească odată cu atacul britanic. Washington și ceilalți generali trebuiau să fie
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
teritoriul actual al comunei funcționau două comune diferite, aparținătoare de plaiul Teleajen al județului Prahova. Comuna Măneciu-Ungureni cuprindea satele Gheaba, Făcăeni, Valea Largă, Chiciureni, Plăiețu și Teleajen (vechea denumire a satului Cheia), toate înființate de mocani transilvăneni din zona Săcele, refugiați peste graniță. Comuna avea 2022 de locuitori, o școală cu 51 de elevi (din care 5 fete), 36 de mori și pive pe râul Teleajen și pe diverși afluenți ai săi, precum și două biserici ortodoxe — una în Gheaba (fondată în
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
apropiat al lui Vlad Tepeș. „Această comunitate de creștini ortodocși a fost destul de greu încercată, pentru că, fiind în apropierea cetății domnești a lui Vlad Țepeș, de la Turnu, incursiunile turcilor treceau și pe aici. Bătrânii spun că cei de la curte se refugiau în satul care s-ar numi așa după numele Doamnei Stanca“, ne povestește pr. Vicențiu Dumitru, parohul de la Stăncești. Biserica înghițită de ape Biserica „Sf. Ap. Petru și Pavel“ a fost inundată și distrusă în două rânduri. Prima dată a
Stăncești, Prahova () [Corola-website/Science/301733_a_303062]
-
asasinat de generalii austrieci Castoldo și Pallavicini în castelul său de la Vințu de Jos. Nu se cunoaște exact rolul lui Kendeffy în atentatul împotriva domnului său, dar după aceste evenimente a fugit la Timișoara. De aici, din cauza primejdiei turcești, se refugiază la Cluj, unde aderă la ordinul monahal franciscan. După câțiva ani de peregrinări se îndreaptă în Ținutul Secuiesc. Potrivit unei legende, a sosit pe aceste meleaguri dinspre Gurghiu, mai precis dinspre Vârful Crucii, coborând de-a lungul Pârâului Pietrii, care
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
referire la „Costea, Stanciu și popa Vâlcu, foștii cnezi de Râușor, care împreună cu frații și fiii lor arătând cu nerușinare necredința lor față de Sfânta Coroană regească ... au pustiit și au devastat moșiile ținute și stăpânite de către ei în calitate de cnezi, apoi refugiindu-se pe ascuns în părțile Moldovei, uneltesc spre pustiirea și devastarea acestui regat”. Pe acest motiv „dreapta jumătate a întregului cnezat din moșia Râușor, precum și satul lor liber numit Șerel, aflătoare în districtul Hațeg” a fost confiscată de la acei rebeli
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
cum au fost "Gőrgény, Gergin, St. Emrich, Gergen, Geurgény, Girgn, Görgen, Villa sancti Emerici, Gurgiu-a-Sînt-Imbrului, Giurgiu Sânt Imbrului, Gurghií" respectiv "Gurdghiu". Unii lingviști și etnologi sugerează ca numele de Gurghiu e de origine pecenegă (populație de origine turcică semnalată ca refugiindu-se pe cursul superior al Văii Gurghiului și pe cea a aflentului său Isticeul în secolul al XIII-lea) și traducându-se prin "pădure de carpen".. Denumirea "villa sancti Emerici", în trad. "satul sfântului Emeric", se referă la vechiul patrociniu
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]