6,309 matches
-
-l trezesc la unsprezece. Toată lumea prost dispusă, Margareta a vomat azi-noapte. Petter a mânjit tot patul cu banane storcite. Malin toată ziua la echitație, refuză să aibă de a face cu noi ăștia "tâmpiții". Discuție de peste două ore cu Johan. Regretă (!) că a întârziat un pic (!). N-a făcut nimic deosebit, "a stat de vorbă cu o gașcă de prieteni". A uitat cât e ora. Nu i-a stat ceasul, l-a pus la mâna dreaptă în loc de stânga. Din cauza asta a
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
M-a apucat neliniștea, m-am sculat și m-am dus la fereastră. În cort lumina aprinsă, umbre mișcătoare, dar niciun sunet. Zăresc sub cort bicicleta fetei care se ocupă de copii. Mă reped afară să văd ce se petrece. Regret că am făcut-o. O iau la plimbare, trec pe lângă casa lui B.-A. Am uitat că azi sunt la Stockh. Nici urmă de bătrân. Trec drumul la familia Runeberg, care dă o petrecere cu raci1 (ilegal?) pe verandă. Mă
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Nu-i nimic grav", ușoară comoție cerebrală, ceva sânge în urină ("contuzie" abdominală) și fractură încheietura mâinii drepte. Și "buză umflată", s-ar putea adăuga (prea frivol ca să notezi în jurnal.) După-amiază mi-au adus un coleg de cameră. Asistenta regretă lipsa de locuri. Un tip mai în vârstă, e pus pe perfuzii. Nu zice nimic. (De altfel ne-au separat printr-un paravan.) P. S. Sunt scos din cameră în miez de noapte. Mă pun pe culoar, după un paravan. Nu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Vă vom da aur și veșminte scumpe cât doriți”. Primind multe daruri pentru el și oastea sa, hanul cuman Iurie Conceac părăsește câmpul de batălie. Fără ajutorul lui, alanii și circazienii trădați fură repede înfrânți de viclenii generali mongoli, care, regretând ulterior și generozitatea lor din momentul de slăbiciune, se iau după urmele cumanilor și încep a-i tăia, luându-le înapoi darurile. Surprinși de o astfel de comportare perfidă, cumanii, în loc să se adune pentru a începe lupta, se împrăștiară în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care se cuvine să îl presteze oricare autor când e vorba de texte de o anumită vârstă. Inițial am dorit să elimin câteva din textele prea polemice, fiindcă, în realitate, prețuiesc foarte mult unele din victimele acelor tușe. Dar, cum regret doar excesul pamfletar nu și faptul că am scris acele texte, până la urmă le-am păstrat. Intelectuali ca dna Zoe Petre ori dnii Andrei Cornea și Adrian Cioroianu sunt profesioniști pe care îi respect. Ce să mai spun de dl
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
amintim că un poet, editor și diplomat american, James Russell Lowell, scria cândva că „democrația dă fiecăruia dreptul de a fi propriul său opresor”. Citind enumerarea lucrurilor de care considerați că m-aș fi învrednicit, cred că lucrul pe care regret profund că nu l-am făcut este acela de a nu-mi fi văzut de poezie. Chiar dacă aș fi mulțumit de ceea ce am încercat să fac pentru alții, și uneori chiar sunt, trebuie să admit că aș fi fost dator
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
articolului și-i dovedesc destul de lesne că informația care-i fusese livrată era absolut falsă. Nu am fost, nu aveam cum să fie studentul lui Eliade, la Chicago. Norocos cum sunt, am fost studentul lui Ion Dodu Bălan, la București. Regretă că s-a pripit și își cere scuze. Naiv, consider cazul închis. Nu trece însă prea mult și autorul respectiv își republică textul, în românește, într-o revistă în care am semnat eu însumi o rubrică timp de câțiva ani
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
știm foarte bine cât de guralivi sunt respondenții ținuți în frigidere. Numele calomniate sunt bine cunoscute. Unele din ele aparțin, cum altfel?, chiar unor prieteni ai cuplului Turnatu’-Turnătoru’. Prins cu falsificări de documente, comisarul fără frontiere spune doar că regretă a fi citat neatent, după care continuă să ciomăgească adevărul cu același sânge rece. Sociologul lumii de dincolo face mare carieră pe lumea asta, inclusiv la firma Vătămatu’ & Vătămătoru’. Împrumutând tonul strident al unui virus pustietor, political corectness, fostul interlocutor
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
să înțeleg din toate acestea decât ceea ce am înțeles? Astăzi, dl Breban scrie despre mine în Cotidianul: „Darț ca și în cazul lui Goma, eu nu sunt capabil să pronunț fraza «Regret că l-am cunoscut pe cutareă. Nu, nu regret, ambii meritau ajutorul și asistența mea, numai că o prietenie e altceva decât o complicitate; chiar și fără de tiranie sau de tiran!ț”. Răspund: ajuta-te-ar N. Breban! Și aștept o explicație: la care „complicitate” se referă? În ce
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
nimeni nu e vinovat de nimic. Un alt element care mă obligă să fiu precaut față de felul în care înțelege dl Stănescu să „dovedească” vinovățiile dlui Voiculescu este faptul că cel dintâi minte prin omisiune. „Am recunoscut public și am regretat această colaborare”, scrie Domnia sa. Adevărat. Numai că uită să adauge tocmai esențialul - a recunoscut public abia după ce dosarul său a fost scăpat „din greșeală” pe piață de „monstruoasa instiuție” pentru care a lucrat. Îi asigur pe dl Stănescu și pe
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de multă vreme. Am făcut un raport asupra acestui subiect și mi s-a răspuns pe un ton foarte vioi, dacă nu chiar foarte curtenitor, că de acum înainte trebuia să mă abțin de la orice ingerință în această chestiune. Astăzi regret că, sub acele auspicii, nu am plecat imediat la Berlin spre a-mi pune postul la dispoziția împăratului. Atunci însă încă mai credeam în posibilitatea unei înțelegeri cu personalitățile conducătoare germane, eroare fatală care avea să fie ispășită câteva luni
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
nefericire, nu i-am atribuit atunci acestei vești întreaga importanță pe care o avea de fapt. Mă gândeam că afacerea pur și simplu nu va avea urmări și, chiar dacă Rusia devenea amenințătoare, conflictul nu va fi greu de soluționat. Astăzi regret că nu am rămas la Berlin și că nu am făcut imediat cunoscut faptul că nu mă voi preta niciodată la a susține o astfel de politică. Mai târziu aveam să aflu că, la deliberarea decisivă care a avut loc
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
nedeslușite, acea revelație misterioasă care e marea taină a dragostei"*. Abia la sfârșitul ospățului de nuntă, oferit în vechiul castel al familiei înălțat pe o faleză în apropiere de Yport, tatăl lui Jeanne, nehotărât și stingherit, își luase fiica deoparte. Regretând că se vedea nevoit să îndeplinească o sarcină rezervată îndeobște mamelor, baronul, "un gentilom din veacul trecut", îi ține un discurs deopotrivă misterios și neliniștitor. Nu știu ce cunoști tu din ale vieții", începe el prudent. "Sunt taine pe care le ascundem
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atâta fericire și alean. Era un sărut de mângâiere, iar acea clipă cât a durat a însemnat cât o întreagă epocă; am simțit cu desfătare apropierea intensă ca o străfulgerare a buzelor sale și am presimțit, m-am temut, am regretat îndepărtarea lor atât de rapidă. Două sărutări cuviincioase, câte una pe fiecare mână". Senzația de plăcere fusese atât de fugară, încât Marie simte nevoia de a o prelungi, de a o fixa prin intermediul scriiturii. Își povestește la ralanti sărutul lui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Înțelege că în sufletul ei se duce o luptă aprigă și dureroasă între dorință și teamă, între setea de aventură și scrupulul moral. Se afla, observă Stefan Zweig, în acea etapă hotărâtoare a vieții în care o femeie începe să regrete faptul că i-a rămas credincioasă soțului ei". Baronul, care are un nas foarte fin, mizează pe această breșă a incertitudinii. Fără vreo mustrare de cuget, profită de vulnerabilitatea pe care o ghicise în femeia respectivă. Începe prin a iniția
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
până la pământ la rochii scurte, nu mai trebuia să-mi controlez mișcările pentru că nu mă mai împiedicam mereu într-un jupon, puteam din nou să mă aplec, să mă las pe spate, de vreme ce, după două luni de chin, aruncasem fără regrete corsetul la gunoi". În timpul războiului, femeile, rămase în spatele frontului, se reprofilaseră, devenind lucrătoare agricole, metalurgiste, intendente. Doamnele și domnișoarele din cercurile înstărite, însărcinate cu operele de caritate în serviciul public sau transformate în infirmiere, fuseseră și ele nevoite să fie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care l-a lăsat să-i ducă geamantanul în schimbul promisiunii unei întâlniri la care, bineînțeles, nu se va duce niciodată? În afara acestor situații excepționale, multe tinere și femei își interzic cu strictețe orice flirt cu nemții, nu fără s-o regrete câteodată. Este cazul lui Micheline Bood, o tânără liceană de 14 ani, pe cât de narcisistă, pe atât de patriotă și de gaullistă avant la lettre. Aceasta scrie în jurnalul său, pe 26 iunie 1940: "Am stat de vorbă, [...] ieri, cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
noastre, în lacrimi. Dar cu poezia lui Octavian Paler (n. 2 188 iulie 1926 - 7 mai 2007) pe masă și pe buze, care îmi spune exact altceva, „ Avem timp...”: „Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta, în stânga, Să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine, Avem timp să citim și să scriem, Să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, Avem timp să
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
dormim, să alergăm în dreapta, în stânga, Să regretăm c-am greșit și să greșim din nou, să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine, Avem timp să citim și să scriem, Să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, Avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm, Avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin cenușa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiții și boli, Să învinovățim destinul și amănuntele, Avem timp
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o altă cameră apropiată și dă semne pronunțate de nervozitate. Vine lângă ea de la masă o nepoată a noastră care încea rcă să o tempereze, o invită la masă, îi oferă locul, dar ea refuză, fumează țigară după țigară. Ceva regrete sau teamă pentru cele petrecute în culisele necercetate încă ? Încep cumva mustrările de conștiință ? Nu cred! I se aduce o cafea pe care o soarbe, Aprinde altă țigară, și al ta... Mă scol și eu de la masă și mă alătur
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
1977-1994.” Din România au fost acceptate pentru prezentare numai două lucrări științifice. Acest fapt subliniază talentul și valoarea pe care Dan le-a avut în domeniul cercetării științifice medicale, el a realizat prima cultură celulară de cardemiocite din România. Îl regret foarte mult. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace. Cu deosebit respect, al dvs. Dr. Petru Scripcariu”. Asemenea cuvinte de apreciere total dezinteresa înalt la minte, poate plămădi și expedia unui tată atât de mult lovit de două ori, cel
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și-au făcut datoria până la capăt, depinde de dumneata și de mine, dragă cititorule, ca moartea neelucidată să fie clarific ată, în limita putințelor noastre de acțiune. Să lăsăm să se îndeplinească voința Cerului, a Judecătorului. Cine se cutremură șiăși regretă faptele față de El, are împăcarea Dumneavoastră. Așa să fie! La momentele cerute de cele sufletești, dar și de biserică, nu uit de pomenirea celor pierduți: soți e și fiu. Iată unele din dovezile că am rămas împreună: Să nu încheiem
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ni se ridică o greutate de pe suflet. Acum aveam bani de plecat în străinătate, în Italia vroiam noi, Steriade, care a fost întotdeauna binevoitor cu tinerii, ne sfătuia să mergem în Franța, nu l-am ascultat și mai târziu am regretat. Expoziția noastră a avut un răsunet mare, era un debut strălucit. Toate gazetele s-au ocupat de noi. Toată gazetărimea din București a scris elogios. Toate s-au terminat cu bine și noi așteptam pașaportul pe care l-am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
gândul pentru noi doi, nu ezitam să rămân oricât doream, însă trebuia să vină și al treilea și asta ne putea aduce complicații grele și gândul acesta a tras în cumpănă și a determinat întoarcerea. Acum, când scriu rândurile acestea, regret că nu am făcut atunci un act de îndrăzneală cum mai făcusem altele înainte și cum am făcut mai pe urmă multe. Destinul. Ne-am reîntors și am tras la casa părinților mei la Huși, pe strada Corni 6 sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
faptul acesta ne crea cele mai plăcute mulțumiri sufletești. Multă lume "bună" de al începutul așezării noastre în oraș a căutat să ne apropie, noi însă am rămas tot timpul, cât am locuit în Huși, retrași și niciodată nu am regretat, pentru că, oricât eram eu de cunoscut ca pictor, acolo unde mă aflam, prestigiul îl dădea averea, și noi eram săraci. Numeroasele articole din presă, cu prilejul expozițiilor mele în București, îmi creau, desigur, o situație aparte, însă preocupările și profesiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]