5,495 matches
-
alegerile din 5 iunie, Balzac e dispus să se căsătorească cu fiica unui legitimist ce luptase în armata lui Condee, cu care se împrietenise la Villeparisis: Eleonore de Trumilly. Dar dl. de Trumilly se opune, găsind opiniile scriitorului prea liberale, reproșându-i faptul că aprecia monarhia constituțională și nu regretase căderea autocratului Carol al X-lea. În luna august publică romanul La Peau de chagrin (Pielea de sagri), interesantă poveste fantastică în jurul căreia se oglindește întreaga viață a Parisului. Succesul obținut
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
acesta cu o piatră, dar înfruntarea este oprită de crainici, fără să fi existat un învingător și un învins. Mai târziu, Aiax este trimis în solie la Ahile, pentru a încerca să îl convingă să reintre în război și îi reproșează eroului mirmidon egoismul și încăpățânarea acestuia de a nu lupta. A doua confruntare dintre Aiax și Hector are loc abia mai târziu, atunci când Hector pătrunde în tabăra aheilor pentru a distruge o parte din corăbiile grecești. În Cartea a XIV
Aiax din Salamina () [Corola-website/Science/304956_a_306285]
-
ritm susținut o serie de române în populară colecție "Anticipation" a editurii Fleuve noir, dintre care "Leș Semeurs d'abîmes" (1983) i-a adus un premiu Apollo. Unii critici ai epocii, admiratori ai stilului său personal și original, i-au reproșat irosirea talentului cu această colecție, care nu era foarte bine privită la ora aceea. Pe de altă parte, acea perioadă creatoare a fost una dintre cele mai bogate și inventive, Brussolo devenind rapid unul dintre autorii cei mai apreciați ai
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
achită de îndatoriri la Smolensk, Moskova sau Berezina. Atunci când Napoleon se întoarce în Franța, acesta lasă comanda resturilor Marii Armate lui Murat. Cu toate acestea, Murat are un conflict violent cu Davout și cu alți mareșali care îi contestă autoritatea, reproșându-i faptul că planurile sale sunt exaltate și nerealiste, acuzație perfect îndreptățită. Comanda Marii Armate este preluată de mareșalul MacDonald, deoarece Murat decide să se întoarcă la Neapole. Deși relațiile cu Napoleon se deterioraseră, Murat i se alătură din nou
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București de către autoritățile române în timpul primului război mondial (posesiunile parohiei din Râmnicu Vâlcea și școlile confesionale maghiare din București) Arhiepiscopul Netzhammer și-a atras antipatia politicienilor naționaliștilor români, în frunte cu Nicolae Iorga. Acesta i-a reproșat ani de-a rândul o pretinsă atitudine filogermană și în special faptul că în perioada ocupării Bucureștiului de către armata germană l-a primit în audiență pe feldmareșalul August von Mackensen. Ostilitatea naționaliștilor români a crescut în intensitate odată cu ofensiva anticatolică
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
punctul de vinificație se afla grădina boierească a boierului "Cașu" (cum îi ziceau localnicii). Fiind mare bibliofil, colecționar de carte, a întemeiat o bibliotecă bogată și o galerie de picturi de valoare deosebită. Potrivit unei legende, boierul Casso i-a reproșat odată soției sale, Smaranda: ""Smarando, tu preferi să aduni diamante, eu însă am să ridic lîngă conac o movilă. Diamantele-s trecătoare, iar movila o să rămînă pururea în amintire"." Boierul Casso a construit două școli pe terenul "Grădinii boierești". Clădirile
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
parte, s-a oferit ca martor al acuzării în acest proces înscenat. Pentru colaborare i s-a redus pedeapsa (fiind eliberat), pe când alți acuzați au suferit detenții timp de mulți ani (Wolf von Aichelburg, Hans Bergel). Unii critici i-au reproșat falsificarea istoriei în romanul său, declanșând o adevărată campanie împotriva scriitorului. În cursul acestei campanii", se precizeaza într-un articol radiodifuzat , "s-a trecut cu vederea faptul că la proces au mai existat și alți martori și că piesa principală
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
mare" (1962), "Titanic vals" (1964), "Runda 6" (1965) și "Haiducii" (1966). El a mai apărut apoi în filmele "Serata" (1971) și "B.D. la munte și la mare" (1971), fără a i se mai oferi roluri de prim plan. Finteșteanu a reproșat regizorilor de film că dau dovadă de lipsă de inventivitate, alcătuind distribuții-șablon, plimbând aceiași actori prin toate filmele și făcând ca personajele să semene leit unele cu altele și să rostească replici stereotipe. Ion Finteșteanu a fost sărbătorit la 25
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
A fost transferat într-o garnizoană din Basarabia, unde a fost contactat de elemente comuniste , devenind spion sovietic. Cu prilejul notării anuale pentru anul 1931, col. Ioan Rizescu, comandantul Regimentului 12 Artilerie, observă valoarea lui Bodnăraș ca ofițer, dar îi reproșează în raport ""lipsa de tact, bețiile și frecventarea unor persoane lipsite de patriotism"". În februarie 1932, Emil Bodnăraș dezertează și fuge în URSS. În urma cercetărilor s-au stabiilit condițiile dezertării sale. După ce în ziua de 13 februarie 1932 a solicitat
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
urât de politicienii spanioli de dreapta, pentru că acesta susținuse o agendă de reforme în fața unui parlament recalcitrant în perioada 1931-33. Joaquín Arrarás, un prieten al lui Francisco Franco, l-a numit „o omidă respingătoare a Spaniei roșii.” Generalii spanioli îi reproșau lui Azaña reducerea bugetului armatei și închiderea academiei militare în perioada când acesta fusese ministru de război (1931). CEDA l-a finanțat pe complotistul Emilio Mola. Monarhistul José Calvo Sotelo l-a înlocuit pe Gil Robles de la CEDA ca principal
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
dat aprobare pentru aducerea stației de amplificare de la Casa Armatei, de care s-au folosit apoi revoluționarii."" Aceste afirmații sunt contrazise de revoluționari recunoscuți, inclusiv Valentin Voicilă, primul conducător arădean postdecembrist, care a declarat următoarele: ""Ce aș putea să-mi reproșez totuși ar fi faptul că nu am fost mai categoric împotriva celor doi: Dumitru Marcu și Eugen Bădălan. Trebuia să merg până la conflictul major, la nivel național. Acești oameni nu trebuiau să ajungă generali, să mănânce pâine din pensie de
Eugen Bădălan () [Corola-website/Science/304913_a_306242]
-
a indicat ce categorii de țigani se vor evacua în Transnistria: "„recidiviști, infractori pentru crime, pungași, borfași, hoți, nomazi și asta doar dacă sunt nemobilizabili”". În Consiliul de Miniștri din 16 noiembrie 1943, mareșalul Antonescu, referindu-se la hoți, îi reproșa generalului Vasiliu că îi ocrotește pe țigani. Pe 31 ianuarie 1944, Serviciul Special de Informații român, semnalează guvernului indignarea oficialităților germane în urma unui raport al SS-ului către von Killinger, intitulat „Dovezi inedite asupra protecției și ajutorului de care dl.
Constantin Z. Vasiliu () [Corola-website/Science/305729_a_307058]
-
et les Choses" (1966) el admite existența unei "structuri" în orice fenomen uman, psihologic, social etc., cu o realitate, este adevărat, incertă și intangibilă, dar efectivă și devenită inteligibilă prin organizarea logică pe care o presupune structura. Structuralismului i se reproșează faptul de a se fi îndepărtat de regulile elementare ale cercetării științifice, transformând ipotezele inițiale (generalizarea modelului lingvistic al lui Ferdinand de Saussure la totalitatea aspectelor sociale, universalitatea analizei structurale) în dogme, pe care cercetările structuraliste ulterioare nu le-a
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
și dobândă aferentă: „Fii datornic bun de plată/ Răzvănică, sufletele, să nu uiți că ești creștin/ Numai camăta s-ar face nouă sute, pe puțin“.Vidra îi admira boierului tenacitatea („Vezi! învăța de la dânsul patimă ce vrea sa.zica!“) și-i reproșează lui Răzvan lipsa de ambiție pentru mărire: „Eu te las! Te las, Răzvane! Om tâmpit și sfiicios!/ O prăpastie ne desparte: eu prea sus și tu prea jos!“. Cantul IV poartă titlul „încă un pas“ și are ca moto versuri
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
400.000 de evrei spre Israel. Cu înțelepciune și diplomație, folosind bunele relații cu fruntașii regimului, Rosen a încercat să amelioreze aceste condiții de emigrare. Valul de emigrări l-a făcut pe prim-ministrul comunist Ion Gheorghe Maurer să-i reproșeze rabinului Rosen: "„Ce le-am făcut? Le-am salvat viața, am luptat împotriva naziștilor... Dacă era regimul legionarilor de dinainte de război nu emigrau ca acuma. Când era închisă emigrarea, cei din Israel ne făceau antisemiți; acum că e deschisă, ne
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
și a pierit în Holocaust, împărtășind soarta comunității pe care a păstorit-o. Sora lui Moses Rosen, Braha (Betty), s-a măritat cu rabinul dr. Zeev Wolf Gottlieb, care a devenit mai târziu Șef-Rabinul evreilor din Scoția. Ceea ce se putea reproșa rabinului Rosen, cu toate marile sale contribuții la prezervarea moștenirii culturale evreiești, la facilitarea emigrației spre Israel și la promovarea relațiilor de prietenie româno-evreiești și româno-israeliene, era încurajarea de către el în anii 1970-1980 în rândul micii comunități a unui cult
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
concentrare în vecinătatea Sileziei Superioare deoarece „el a văzut ceva ce nu îi este permis să descrie și nici nu ar fi putut să o facă”. Speer, mai tîrziu, a tras concluzia că Hanke vorbea despre Auschwitz și și-a reproșat că nu l-a întrebat mai insistent pe Hanke, sau să ceară informații de la Himmler sau Hitler. Aceste secunde <când Hanke îi relata acestea lui Speer, iar Speer nu cerea detalii> erau mereu în mintea mea când făceam decarația de la
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
pe ministrul român de externe Gheorghe Tătărescu că, datorită numeroaselor ilegalități înregistrate în timpul votului, nu recunoaște rezultatul alegerilor din România. Pe 4 ianuarie 1947, ambasadorul român în Statele Unite Mihai Ralea a primit din partea guvernului american o scrisoare prin care se reproșa "încălcarea spiritului și literei" înțelegerilor Conferinței de la Moscova și Înțelegerii de la Ialta. Deși Ralea, un membru al Frontului Plugarilor aliat de conjunctură al comuniștilor, și-a exprimat preocuparea pentru atitudinea americanilor, el a apelat de asemenea la SUA pentru a
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
pot fi considerate cacofonii: La români se poate vorbi de o adevărată obsesie sau manie a cacofoniilor, care adesea pe de o parte se străduiesc să le evite cu orice preț, iar pe de alta au tendința de a-și reproșa unii altora comiterea cacofoniilor. O serie de autori, între care Ion Coja, Gligor Gruiță, Eugen Coșeriu, George Pruteanu, Andrei Pleșu, Rodica Zafiu, Szilágyi N. Sándor și alții, au criticat astfel de tendințe. Această obsesie a apărut relativ recent, după mijlocul
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
înlăturat pe atotputernicul și nedemnul "Niccolò Cascia", care profitase de neimplicarea venerabilului papă Benedict al XIII-lea, condamnându-l pe Cascia la 10 ani de închisoare și la confiscarea averii. A îmbunătățit eficacitatea guvernării "Statului Papal", desi i s-a reproșat crearea unei loterii ca mijloc de a crește fondurile Statului. În raporturile cu marile puteri ale timpului, Clement a avut parte de aceleași umilințe că și majoritatea papilor din acel secol. Dreptul său de suzeranitate asupra Parmei i-a fost
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
a făcut cunoscut, la 22 iulie 1790, lui Ludovic al XVI-lea că se opune proiectului de constituție civilă a clerului. Unul dintre puncte pune problema. Reacția sa față de constituția civilă a clerului nu este, nici astăzi, elucidata. I se reproșează adesea reacția să tardivă față de evenimente. Această întârziere i-ar fi lăsat pe preoți dezorientați, în primele șase luni ale anului 1791. Această problemă face obiectul discuțiilor dintre istoricii religiilor. În 1793, după proclamarea Republicii în Franța, o comisie a
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
un interviu că a ales să refacă fațada clădirii care la acel moment aparținea Trustului de construcții în stil «"„istorist”, aducând-o cumva la aspectul său inițial"». În continuare spunea că a fost criticat de colegi arhitecți, care i-au reproșat că nu a făcut o casă modernă, însă după mult deliberare Sturdza a ales o soluție „"veche"”, pentru a respecta coerența ansamblului pieței, hotărâre în care a fost susținut de șeful său Teodor Ciomocoș. Casa „La Trei Husari”, situată la adresa
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
conservatorilor era plecarea fratelui său de la Ministerul de Război. Take Ionescu și susținătorii săi îl atacau în surdină pe Vintilă, acuzându-l că nu conduce ministerul suficient de energic, focalizându-se pe problematica asigurării materiale și neglijând importanța moralului luptătorilor, reproșându-i totodată că este prea birocrat și prea intransigent. Învinuirile erau mai curând politicianiste, Marele Cartier General fiind structura însărcinată cu menținerea moralului trupei, lucru făcut de altfel foarte bine, dovadă fiind atât victoriile militare din vara lui 1917 cât
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
ferit de orice imixtiune externă, erau: Vintilă Brătianu a apărat și susținut cu consecvență drepturile României, manifestând intransigență față orice formă de tranzacționare a acestor drepturi. Condamna politica de renunțări, pentru că o considera compromițătoare pentru viitorul țării. Celor care îi reproșau rigiditatea în aceste chestiuni le răspundea invariabil: „"Dacă tatăl meu renunța în 1880 la Basarabia, puteam noi azi să mai revendicăm dreptul asupra acestui pământ și să-l realipim la patria-mamă?"” Vintilă Brătianu a fost preocupat de prezent, dar fără
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
pentru care dorește acest lucru este faptul că a obosit și de aceea cere permisiunea de a se retrage. Răspunsul cititorilor la întrebarea " Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu?" reflectă nedumerirea acestora referitoare la timpul desfășurării acțiunii. Cititorii reproșează faptul că au fost plimbați printr-un spațiu bizar de unde nu știu cum să iasă, au fost abandonați și se întreabă cu ce scop au făcut acea excursie. Răspunsul autorului este edificator: țara prin care au fost plimbați cititorii este chiar Țara
Cronica fantastică () [Corola-website/Science/300015_a_301344]