11,123 matches
-
o pregătea Ceaușescu să devină, era o urbe cu câțiva notorii poeți proletcultiști, reuniți în jurul unui oficios al propagandei comuniste și care făceau mult rău oricui încerca să se afirme în afară grupului controlat de securitate. Cu un număr relativ restrâns de prieteni, în 1991, am considerat că a sosit momentul să dăruim intelectualității, iubitoare cu adevărat de cultură, un periodic literar dedicat în exclusivitate vocației creatoare și deplinei libertăți de exprimare. Dar nu era deloc ușor să te strecori prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de însingurare necesară. Multe trebuie să se așeze. Sunt semne că omul se va întoarce la această armonie lirică și tot mai mulți declara că au nevoie de ea, măcar că o eliberare temporară. Până atunci poezia viețuiește pe spații mai restrânse că oricând. M-am întrebat ce importantă are poezia în societate. Este o întrebare interesantă pentru un sonetist, adică unul care a îmbrățișat o formă de a face poezie care vine din preclasicism și de aceea li se pare unora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
accentul pe nonvaloare, incultură și mitocănie. Am ales să mă detașez de acest drum chiar dacă aș fi publicat în paginile de (așa-zis) cultură ale acestora. Revistele literare? Cu siguranță se mai citesc, dar cred că în special de grupul restrâns al creatorilor și al iubitorilor de cultură. Nici după Revoluție educația nu a fost o prioritate a guvernelor de la noi, prin urmare, chemarea / atracția către cultură a oamenilor nu s-a realizat decât cu eforturi insulare (edituri, scriitori, traducători, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
uscat, s-a instalat un mic bufet. Sequoia e un conifer cu lemn roșu, ușor, bun pentru construcții ușoare, creioane, mobilă, jucării. Pe malul Pacificului, În nord, ocupă suprafețe mari. Exemplare mari, bătrâne, de mii de ani, fac pâlcuri mai restrânse, restul fiind ocupat de exemplarele tinere. Mergem să-l vedem pe cel mai Înalt exemplar al lumii, de 122 m. Înconjurat de un grilaj, pus de o societate a naturaliștilor. Mergem să admirăm pe cel mai gros copac al lumii
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
presus de orice e rentabilitatea. În ziua când agricultura noastră nu va mai fi rentabilă, Înseamnă că am construit castele de nisip.” „Avem nevoie În prezent și de oameni de sinteză. Avem mulți specialiști, care lucrează fiecare Într-un domeniu restrâns. Avem nevoie acum și de buni organizatori care să nu neglizeje Întregul. Economia rurală e la Începutul ei, iar inginerii agronomi de mâine trebuie să devină adevărați ingineri sociali, care să ajute ca Întreaga mașinărie a agriculturii să funcționeze În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și de durată, în condițiile unei supravegheri atente. În plus, ei nu aveau încă o inserție socio-profesională clar conturată și nici un echipament ideo-afectiv maturizat pe deplin, astfel că evoluția lor putea fi modelată mai ușor. Weltanschauung-ul victimelor era ușor restrâns și făurit oarecum artificial, din lecturi și vise mai mult decât din experiența de viață, iar sistemul de motivații era încă fragil: 'Mentalul tinerilor, în general, se pliază perfect pe realitatea trăită și de aceea ei țin cont de opiniile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
informa că „În baza mandatului primit din partea adunării comitetului redacțional din 13 martie 1919 invită pe ziua de joi 14/27 martie la Palatul Național din Cernăuți toți membrii acestui comitet la o consfătuire frățească, în scopul constituirii Biroului mai restrâns al ziarului nostru. Se pot prezenta și împuterniciți printr-o scrisoare specială, spre a evita orice neînțelegere la alegeri. Membrii care fac parte din Comitetul redacțional mai larg sunt cunoscuți din numărul 5 al Păstorului.” * Plai Românesc, gazeta Societății pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Țării Românești și a Moldovei, arătând care au fost patrioții țării cei adevărați.” * Biblioteca românească a lui Carcalechi (ed. a II-a în 18291830) și Christomaticul românesc al lui Teodor Racocea au avut însă un caracter efemer și o circulație restrânsă, precizează Ion. Hangiu în materialul citat. (pp 10-11). Iar Marian Petcu în „Istoria presei române”, Editura Tritonic, 2002, București, adaugă: „Deși Carcalechi era - după cum spune însuși - cu totul hotărât a sluji neamului în toată viața sa, se va fi convins
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prima pagină: REAPĂREM!. „Ne venea așa de greu să ne despărțim sau mai exact să ne împăcăm cu gândul dispariției acestei reviste, care fărâmițase atâta energie într-o luptă deznădăjduită cu neînduratele cerințe ale tiparului.” În aceste nevoi și a restrânselor mijloace ale celor de la Hiena, le-a „întins „o mână de ajutor” editându-le revista, cine? - cei de la Editura Ramuri, care își pun amprenta pe coperta editoriatei: LITO RAMURI, Craiova, dându-le posibilitatea reapariției regulate a reviste „care bravează ipocriziile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
îndeletnicindu-se cu culegerea și publicarea de cântece, doine, chiuituri, colinde, cântece de stea, orații, bocete, descântece, proverbe, snoave, ghicitori, cântece, basme, tradiții, jocuri de copii, datini, obiceiuri, credințe precum și orice se referă la viața săteanului. Întrucât ne permite spațiul restrâns al revistei noastre, putem publica și noi în „Foița” material folcloric original, care nu a fost redat după scrieri publicate în gazete, reviste, calendare sau cărți. Mai ales am publica legendele în legătură cu vecinătatea comunei, prevăzute în programa analitică. Colaboratorul nostru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu un discipol (Culianu). Până acum, exegeza eliadiană occidentală a înregistrat de foarte puține ori, dacă nu deloc, relevanța legăturii lui Eliade cu Wikander, fapt relativ explicabil, pentru că indiciile lăsate în opera mult mai cuprinzătoare a celui dintâi sunt relativ restrânse. Citări succinte, mult mai puțin numeroase decât, bunăoară, cele ale operei celuilalt proeminent iranist suedez, Geo Widengren 1, comentarii laconice, chiar dacă ocurente în formule sau contexte nu o dată surprinzătoare. Pe de altă parte, diluarea treptată a producției publicistice a savantului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
denumirea de Zend-Avesta în limbile pehlevi și zendă șsic!ț, de către secta ghebrilor 1, ultimii închinători ai focului. Deatunci încoace, ideile s-au schimbat cu totul asupra vechei religiuni persane șs.m.ț”2. Dar cota acestei receptări este foarte restrânsă. Tot așa cum, într-o formă mai degrabă izbutit poetică decât lucidă, se va întâlni la un alt arheolog și arhitect, aproape un secol mai târziu: „Cei care au primit Coranul peste vechea înțelepciune a lui Zoroastru șs.m.ț n-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Tot în arhiva sa (box 1470) se află și transcrierea (după înregistrările audio) a unei conferințe pe care Wikander a prezentat-o doi ani mai târziu, la 27 ianuarie 1956, la Amsterdam. Este redactată în franceză, de dimensiuni mult mai restrânse (cca 5 pagini dactilo), având însă același titlu: „Parole sacrée, écriture sacrée, images sacrées”. Potrivit unei scrisori din partea Paulei Balma, această conferință ar fi urmat să fie publicată („Puteți să-mi indicați câte exemplare doriți să primiți atunci când va fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rînd, Dan Deșliu, care "a dat cel mai bun poem dintre toate comenzile". Este și un caz de autor care a propus un poem intitulat 23 august fără a-i fi fost comandat. Se pare că era un cerc relativ restrîns de tovarăși siguri, specializați în îndeplinirea unor astfel de sarcini, cerc greu de penetrat de alți lingăi, concurența fiind mare, iar ei nu doreau să-și împartă cîștigurile materiale substanțiale cu intruși. Sînt și autori prea harnici. Mălina Cajal a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aceluia care muncește și vrea să trăiască omenește pe pămînt, altceva-i trebuie, despre altceva vrea să-i audă pe scriitori vorbind. Iar aceasta e adevărat nu numai în țările socialiste, ci și în cele capitaliste, afară doar de o restrînsă categorie de "inițiați", de membri ai "elitei", în realitate niște dezmățați ai intelectului și pînă la urmă legați de sacul cu bani ai bancherilor". Toate aceste afirmații mincinoase și contradictorii sînt elocvente în sine și lămuritoare pentru statutul scriitorului în timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
000 de ani pentru totalul deținuților politici. Înfricoșător. Cifră geologică. Vîrsta glaciațiunilor, multiplicată cu opt. Sau, la scara evoluției umane, de patruzeci de ori mai mult decît paleoliticul, mezoliticul și neoliticul, împreună. Iar performanța aceasta halucinantă aparține judecătorilor militari, grupului restrîns de activiști de partid care, în locul șepcii și salopetei proletare, au ales să poarte caschetă și uniformă cu însemne și stele sovietice pe epoleți. Săracă, zestrea lor culturală nu-i ajuta să gîndească. Noțiunile pe care le aveau despre dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
niciodată - un vis al multor scriitori români! - de a „fi publicat la Paris!”. Nu, repet, nu din patriotism. Patriotism, În cazul meu, dacă vrem să forțăm lucrurile, e poate faptul că eu continui să scriu Într-o limbă de „circulație restrânsă” cum se zice, argument al multor scriitori care, visând „gloria europeană”, dau vina pe „limbă” - iată un alt reflex al resentimentului nietzschenian. Sunt, se știe, cazuri ale unor scriitori de limbă „periferică”, suedeză sau albaneză de exemplu, care au făcut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca o curajoasă, lucidă și responsabilă creatoare de opinie politică, creând În jurul ei dispute aprinse, atacuri brutale și calomnii, dar și un cerc de simpatizanți și, mai ales, oferindu-i, după câte am Înțeles, lui Corneliu Coposu și cercului lui restrâns de suporteri o bună și până la urmă eficientă aură morală și politică. Era o luptă extrem de curajoasă și de „necesară” nu numai, cum o afirmau ei Înșiși, pentru a „contracara comuniștii care erau la putere” - Ana Blandiana ca și G.D.S.
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la această chestiune. Iar lupta tinereții noastre eu o văd și În aceea (și energia de care am dat dovadă se hrănea și din aceastaă că, deși născuți la periferia „marii Europe”, Într-o limbă latină, e drept, dar de restrânsă circulație - precum limba suedeză, de altfel, al cărei Institut decernează cele mai prestigioase premii literare și științifice! -, cu o cultură relativ recentă și o literatură care În valorile ei majore este uneori o reușită și necesară „imitație”! - după marile modele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Nobel se va abate pe capul unuia dintre noi - din țară sau de aiurea! -, nu cred că va rezolva mare lucru din deschiderea literelor noastre spre Înțelegerea și aprecierea reală europeană, așa cum alte țări mici, cu o limbă de circulație restrânsă, au reușit s-o facă. Vezi Portugalia, Polonia sau Suedia. Dacă noi Înșine nu credem - nu credem cu adevărat! - În capacitatea noastră majoră de expresie, În originalitatea și vitalitatea noastră creatoare, nimeni, de aiurea, nu va veni să ne convingă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
seamă de o regulă simplă. Principiile declarate sunt una, iar practica sistemului alta. Așa se face că democrația comunistă a fost o dictatură. Dar n-a fost nici măcar o dictatură a partidului, așa cum pretindea teoria. A fost dictatura unor grupuri restrânse, susținute de aparatul represiv (În România, faimoasa Securitate). Comuniștii români au păstrat din tinerețea lor clandestină spiritul conspirativ, cultivarea secretului, reglările de conturi În „familie“. Partidul ajunsese să fie o organizație de masă, Însă ce conta?! Jocurile puterii se făceau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a fost sensibil personalizată, desigur cu intensități diferite (și conducerea „colegială“ se rezuma la un mic grup de câțiva lideri, nu mai mulți). Românii, ca și nord-coreenii, au făcut doar un ultim pas. Sistemul Închis, cu decizii luate În grup restrâns, la vârf, permitea și aproape Îndemna la asemenea alunecări. În România a contribuit, desigur, și o atitudine mai veche decât comunismul: mentalitatea paternalistă, respectul — parcă de la sine Înțeles — acordat celui care se află deasupra celorlalți. La acestea s-a adăugat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se sacrifice pentru ea? Un freamăt s-a simțit și În România, mai ales În vestul țării, când a izbucnit revoluția din Ungaria În 1956. Mai mult Însă nu a fost. Se pot contabiliza manifestările individuale sau ale unor grupuri restrânse, dar În ansamblu România a fost mai liniștită decât Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia. Mediul social românesc nu era suficient de evoluat pentru a răspunde eficient abuzurilor puterii și atunci orice act anticomunist rămânea izolat și fără consecințe. Epoca Gheorghiu-Dej a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Din 1996 până În 2000, Constantinescu schimbă trei guverne. Și Iliescu, și Constantinescu au beneficiat de condiția lor simbolică, sensibil mai Înaltă decât atribuțiile lor strict constituționale. În fapt, sistemul semiprezidențial românesc, alcătuit după model francez, lasă președintelui prerogative ceva mai restrânse decât cele ale președintelui Franței. Un președinte „normal“, deși ales prin vot universal, dispune de mai puține instrumente de putere decât prim-ministrul. Până În 2000, nu au fost președinți „normali“. Iliescu Însă, „al doilea Iliescu“, intră Însă Într-un proces
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
partidului comunist și a Securității. Dar și acest fapt are o explicație istorică. Mai Întâi, În micul partid comunist din 1944, românii erau minoritari, iar evreii numeroși. Chiar după ce partidul și-a Însutit rândurile și a devenit predominant românesc, cercul restrâns al liderilor și al comuniștilor de Încredere s-a românizat mai Încet. Și sovieticilor le-a convenit inițial o asemenea conducere „cosmopolită“, interesul lor fiind acela de a lovi În tradiția națională românească; nu numai evrei, dar și maghiari și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]