6,509 matches
-
pot foarte bine să fie transpirați. Și specimenul se remarcă prin aceea că poate vegeta oricât, fără să se gândească la nimic. Nu-i place nimic, are reacții târzii. Nu poate sta în capul oaselor, ci se întinde și se revarsă ca o focă în orice teritoriu ocupat, invadat de cărnuri. Chiar le cresc țâțe, burtă ca la gravide bărbaților de acest tip. Nu li se acordă ocazia de a-și dovedi respectul de sine. Nu li se acordă decât sarcini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Titi cu nu știu ce chestiuni care nu suportau amânare. I-a ținut conferințe și normal că asta că m-a inhibat decisiv. Miruna mă pisa, ce-ai, mă, ce dacă, lasă-i să vorbească, treaba lor! Asta e, virilitatea mea se revarsă mai mult prin povești decât prin organul consacrat. Îi povestesc Mirunei faza cu Miorița și ea iar râde de se crăcănează. Râde încet, scremut, șoptit. Așa trebuie să râzi dimineața. Ăsta e tonul adecvat. Mai ia mâna de pe mine, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mele, Mihai Vodă și Izvorul de o parte, Brezoianul și Gorganul de alta, cu cârciumarii lor albaneji, brutarii și băcanii epiroți, meseriașii nemți, unguri și evrei, bărbierii țigani, funcționarii, militarii și prosti tuatele de nație autohtonă; mahalale din care se revărsau, În serile cu zăduf, ca să se bălă cească În gârla cu cântecul dulce și apele murdare și Într-un neînchipuit amestec de sexe și sudori, băr bații, femeile și copiii localnicilor. Îi simt parcă și azi mirosul ei cald de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind de scursoarea canalelor colectoare revărsate chiar În mijlocul orașului, inven tatorul formulei internaționale „dada“ fiind un tânăr și exotic colaborator În trecere pe la Noua Revistă Română, al cărei se cretar de redacție eram (1910-1916); el Însuși având un precur sor autohton În poetul Dalocrin de la Steaua
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asta îl neliniștea și îi pricinuia insomnia: știa că deja sentimentele sale pentru ea sunt ceva puternic, incredibil de puternic, își zicea că aceste sentimente nu sunt sentimente corecte, înseamnă o slăbiciune de neiertat, o poartă prin care se va revărsa în ființa sa răul, știa că astfel trădează, îi trădează pe Vera și pe băieții săi, își batjocorește propria suferință. În noaptea aceea albă, în noaptea aceea de veghe și de îngrijorare, de judecată de sine, tata a simțit irecuzabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de jos, de la ai lui. Surprinzător, deși radioul era dat la un volum minim, a răsunat limpede vocea unui bărbat, o voce caldă care vorbea într-o română impecabilă. Era o emisiune muzicală: comentatorul prezenta Rapsodia Română. Curând s-au revărsat în încăpere acordurile răscolitoare ale acestei melodii. Cei doi băieți ascultau mișcați: era o muzică potrivită pentru starea lor din acele momente - în sinea lor erau mândri de ei înșiși, se simțeau niște luptători, care sunt gata de orice sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
își amintea că pentru Irina o părăsise pe Vera, își amintea sfârșitul tragic, absurd al mamei, al meu și al fratelui meu Victor și îndată sentimentul de vinovăție îl năpădea, vinovăția ivită dintr-un cotlon al inimii sale erupea, se revărsa ca o lavă și îi întuneca mintea, întreaga făptură, nimic nu mai era atunci la locul său înlăuntrul tatei, de nimic nu mai era bun tata, își stabilea singur verdictul irecuzabil, sentința definitivă că e pierdut, golit de orice rost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avere a întregului neam românesc. Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Doina și Ion Aldea Teodorovici, măicuța Natalia, sunt sfinte daruri cerești trimise nouă tuturor românilor de bunul Dumnezeu, la rugămintea domnului nostru Mihai Eminescu. Sfintele daruri cerești s-au revărsat asupra Basarabiei și în cugetele celor ce țin aprinsă candela conștiinței de neam... Au interes străinii să ne facă dreptate nouă, dacă noi nu ne-o dorim cu adevărat? Marile puteri totdeauna s-au înțeles între ele, dar aceasta nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ce sunteți, cu oglinda în geantă?“. Ar fi trebuit poate să le consolez pe fetele acelea cu o vorbă bună, de natură să vadă și umorul ionescian al întâmplării, însă am simțit că ar fi explodat și și-ar fi revărsat toată umoarea neagră pe mine. La urma urmei, și eu tot aia le întrebasem, unde se afla toaleta. „Ei, și? veți spune. Unde-i morala?“ Ce morală? Ce schepsis? Ce noimă? Ce, parcă ar fi pentru prima oară când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de litere latine. Despre colegiul redacțional se păstra tăcerea, unele articole nu erau semnate sau conțineau doar inițialele autorului. În acest comitet de acțiune frații Hurmuzaki erau cei mai influenți. Soarta i-a înzestrat cu calități de aproape aceeași intensitate revărsând în mod egal bunătățile ei asupra tuturora astfel că Alexandru primise temperamentul și era fire de poet, George corectitudinea, iar Eudoxiu erudiția părinților săi. Colaborare lor, sprijinindu-se unul pe altul era necesară pentru a produce ceva armonic. Pe ei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
de obicei, am fost primiți foarte bine. Prin Sicuani trece un firicel amărît de apă, numit Vilcanota, pe cursul căruia am mers, Înnămoliți, o bună bucată de vreme. În piața din Sicuani ne-a uimit varietatea de culori care se revărsa de pe tarabe, amestecîndu-se cu strigătele monotone ale vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dr. Iosif Petru Pal, prieten al Sfântului Maximilian Kolbe (Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave,/ În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre,/În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave,/ Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... etc.) și tot așa pentru fiecare dintre frați. Cine a avut bucuria să-i cunoască măcar pe unii dintre acești mărturisitori ai credinței, rămâne edificat pentru toată viața: chipurile lor, ca niște icoane
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne-n plaiuri imortale Du-ne-n fericitul rai. Amin. Pr. Ștefan Tătaru Viața, almanah 1943, pp. 65-66 ...Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Închinare P.C. Sale Pr. Dr. Iosif P. M. Pal Cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoție Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoție Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Din tainice-altare, icoana ta blândă, ca-n biblice vremuri, Când sfinți Patriarhi tăinuiau „Legământul” în glas de chimvale, Sporește credința în inimi, inspiră virtuți de eremuri, Răsfrânge cucernic divinul în tristă a plângerii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Din ’nalte amvoane, din scunde chilii unde lucri izbăvire!... Cum crește în suflet nădejdea, când dreapta ta binecuvântă Norodul ce-și duce povara cu gândul la dezmărginire!... În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre!... Pătrarul de secol ce-ți pune pe frunte cununi jubilare, Îți cântă povestea în zvon
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
treacă odată cu titlu-i de drept în istorii; Și-Apostolii ei ce-arătatu-i-au calea, prin veacuri pribege, Prin tine, în fine-au primit meritata cunună de glorii... Pe drepte, deci, astăzi, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre, Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre... Și-ți cântă povestea în zvon de dumbravă și-n murmur de ape, Pătrarul de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sfântă spre-a frânge-n fărâme noian de eresuri... Apostol de „Bine și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Fr. Ștefan Tătaru O.M.Conv. Viața, mai-iunie 1941, pp. 922-93. 38. PR. GHEORGHE VAMEȘIU date biografice A fost primul greco-catolic de baștină care a îmbrăcat și purtat haina franciscană. Născut în Dumbrăveni, județul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ai mai putea-o suporta...) Privirea ta gândește; privirea mea simte... Privirea mea încearcă să se amăgească și să nu vadă ceea ce este de văzut. 27 februarie 1953 Nu pretind să realizez altceva decât pe mine însumi! Vreau să mă revărs până la ultimele mele limite; vreau să fiu eu însumi în întregime. și nu mă las tras pe sfoară de cuvinte sau de fraze frumoase: știu că suntem cu toții noi înșine și nimic altceva decât noi în șine, astfel că ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
propriei mele forțe: o anumită gravitate senină, susținută de disciplină interioară și exterioară. În toate acestea însă și un dram de autoadmirare și mulțumire de sine, într-o așa măsură, încât așteptam cu nerăbdare sosirea lui Atti pentru a-mi revărsa extazul și bucuria demons trativă înaintea privirilor sale nedumerite. Mă îmbătam de măre ția propriilor mele porniri și virtualități! Bineînțeles, Atti a avut grijă să mă coboare pe pământ și să-mi răstălmăcească în mod pozitivist și pământesc visările-mi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îi dă viață... și nu le găsești. Aici apare rostul marilor prietenii și al dragostei. Aici - nosta lgia și dorul după dânsele... În asemenea clipe totul te enervează prin viziunea inutilității sale. Enervarea se acumulează, spo rește, crește, până când - se revarsă, provocând catastrofa și totodată liniștea... Viața a căpătat din nou un sens: acela de a te repune pe picioare, de a-ți reclădi iluzoriul echilibru și de a înlătura consecințele funeste ale catastrofei. Cu aviditate cauți în jurul tău resurse noi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bas! Iar acum: Mon bas lui-même a monté à un certain niveau. Astăzi, seara, la ora întoarcerii mele pe jos acasă - o jumătate de oră de lumină fantastică: cer întunecat de furtună albastră și undeva, dintr-o crăpătură a lui, revărsându-se peste tot, bălțând totul - o lumină strigătoare până la absurd... Prinse între cele două extreme, lucrurile au căpătat un relief și o culoare cu totul neobișnuite. Gama dominantă: albastru întunecat, galben și roșu. O atmosferă de caleidoscop: obiectele își schimbau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
maximum de pedeapsă: cinci ani! Poate că erau împlămădite în acest verdict nemilos și zavistia de primă tinerețe a lui Costel Vișinescu, și resen timentele lui Buicliu, și ura pătimașă a Dinei Cocea, și torentele de lături pe care le revărsa pretutindeni funcționara dramatică Ghighi Marian, născută Sergent-Major, atât împotriva soțului ei de al doilea - Mircic -, cât și a tuturor prietenilor săi... Fapt este însă că, odată mascarada judiciară terminată, Mihai se liniști pe dinăuntru și primi pedeapsa nu cu resemnare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în cap, dar niciodată sub picioare. M-am aventurat în apa adâncă cu încrederea dobândită, pesemne, pe întinsul pășunilor, fără să mă gândesc că nu știam să înot. Dintr-o dată, fundul a dispărut, iar pajiștea plină ochi, gata să se reverse, s-a transformat într-o apă adâncă în care să te tot scufunzi. Nici n-am încercat să înot, gândindu-mă doar că marea mă va înghiți acum. Mi-am pierdut cunoștința, și când mi-am revenit eram pe mal
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu cusătura de la pantalon pre pietre călcând el umplea nădrag și veston pe-alese cu pietricele mai mari ca grindina sclipitoare și grele de parcă Heinrich n-ar fi fost nicicând făr’ de altă rațiune decât apa înaltă gata să se reverse adâncă numa’ bună să te-neci în ea uite cuibul și-l are pasărea-n frasin și prins de moacă-un aparat dintre cele de cântat și poart-a naibii rufărie neagră de monah Așa cum mi se mai întâmplase cu atâtea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]