6,798 matches
-
ce oferă o frumoasă privelișteConform tradiției locale, domnitorul Radu cel Frumos, care a pășit de multe ori pe acele meleaguri, a construit aici un frumos foișor de vară, lucrat în întregime din lemn, dar care cu timpul, a căzut în ruină și a disparut; înălțimea a fost folosită și de Tudor Vladimirescu cu ocazia mișcării de la 1821 când a așezat aici o gardă de observație, împrejurimile oferind mereu ascunzători și refugii pentru locuitori, mai ales în vremurile tulburi ale istoriei. În ceea ce privește
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
mitropolitului Veniamin Costachi (1832), casa Varahil Moraru (secolul al XIX-lea), stăreția (secolul al XIX-lea), clopotnița de lemn (1830-1835) și cea de zid (secolul al XX-lea); și (secolele al XVII-lea-al XIX-lea) din satul Ceahlău, cuprinzând ruinele bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” (1639), ruinele palatului cnejilor (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea) și zidul de incintă (1676).
Comuna Ceahlău, Neamț () [Corola-website/Science/301626_a_302955]
-
Moraru (secolul al XIX-lea), stăreția (secolul al XIX-lea), clopotnița de lemn (1830-1835) și cea de zid (secolul al XX-lea); și (secolele al XVII-lea-al XIX-lea) din satul Ceahlău, cuprinzând ruinele bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” (1639), ruinele palatului cnejilor (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea) și zidul de incintă (1676).
Comuna Ceahlău, Neamț () [Corola-website/Science/301626_a_302955]
-
Aricești, comună rurală aparținând plășii Filipești a județului Prahova. Numele își are originea de la fostele sate Ariceștii de Jos (dezvoltat în jurul conacului și al moșiei Aricescu, în care funcționează și astăzi dispensarul uman), Ariceștii de Sus (dezvoltat în jurul conacului Cociu-Beiu). Ruinele bisericii vechi (monument istoric, care se află astăzi în curtea cimitirului satului reședință) au urmatoarea inscripție: "„Această Sfântă Biserică s-a ridicat întru hramul Sf. Prooroc Ilie și Sf. Nicolae în zilele prea Înălțătorului nostru Domn Alexandru Ipsilanti, de robul
Comuna Ariceștii Rahtivani, Prahova () [Corola-website/Science/301637_a_302966]
-
Prahova, păstrându-și compoziția de-a lungul secolului al XX-lea. În comuna Brebu se află fosta mănăstire Brebu (1640-1650) din satul Brebu Mânăstirei, ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, format din biserica „Sfinții Mihail și Gavril”, casa domnească, ruinele chiliilor, turnul-clopotniță și zidul de incintă. În rest, singurul obiectiv din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local, clasificat tot ca monument de arhitectură, este (sfârșitul secolului al XIX-lea) din satul Brebu
Comuna Brebu, Prahova () [Corola-website/Science/301649_a_302978]
-
-lea) din Mărginenii de Jos. În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate aflate în satul Filipeștii de Târg. Unul dintre ele este monument de arhitectură ruinele unei mori vechi de apă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Celelalte trei sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare: piatra tombală a comisului Vintilă (secolul al XVI-lea) din incinta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, pisania bisericii vechi (1642) aflată
Comuna Filipeștii de Târg, Prahova () [Corola-website/Science/301673_a_303002]
-
Epoca Bronzului; și situl de „pe Vâlcele” din zona satului Fântânele, cuprinzând așezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș), neolitic (cultura Boian), secolele al IX-lea-al XI-lea și din Evul Mediu. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ruinele bisericii „Adormirea Maicii Domnului” a Mazililor (1786); și biserica „Adormirea Maicii Domnului” a Ungurenilor (1735-1750).
Comuna Fântânele, Prahova () [Corola-website/Science/301671_a_303000]
-
și apoi al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, cu componența actuală. În comuna Cornu se află (secolul al XVIII-lea, refăcută în 1811), monument istoric de arhitectură aflat în satul Cornu de Sus. Din ruinele schitului de odinioară, peste șuvița de apă limpede și rece a râului Valea Rea, a “răsărit”, am putea spune, în mijlocul aceluiași pâlc de stejari seculari și brazi, al doilea lăcaș de cult, înscris cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
desființată Cornurile și a fost inclusă în județul Prahova, reînființat. Trei obiective din comuna Dumbrava sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind situate în satul Zănoaga. Două sunt monumente de arhitectură ruinele podului peste Teleajen (secolele al XVI-lea-al XVII-lea); și biserica „Sfinții Împărați” (secolul al XVIII-lea, refăcută în 1885) iar al treilea, crucea de piatră (1835) din incinta bisericii, este clasificat ca monument memorial sau funerar. Stema comunei
Comuna Dumbrava, Prahova () [Corola-website/Science/301669_a_302998]
-
perioadă, cu corpul B construit în 1937); casele Ion Tița, Virgil Cojanu și Aritina Lupea (toate trei din 1909, ultima fiind azi sediu de firmă; casele Nicolae Burdușel (1919) și Stelian Tănăsescu (1928), toate aflate în satul Drajna de Sus; ruinele bisericii „Sfântul Dumitru” și „Cuvioasa Paraschiva” (1817); un ansamblu rural; și casele Gențiana Mihăilescu (mijlocul secolului al XIX-lea); Nicolae Moisescu (secolul al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea); Ioana și Elena Comișel (începutul secolului al XX-lea); Dumitru Rădulescu (1920
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
știutori de carte. În comuna Iordăcheanu se află , monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1535, refăcută în secolele al XVII-lea și al XIX-lea, aflată în satul Vărbila. Ansamblul constă din biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1539), ruinele stăreției, turnul-clopotniță și zidul de incintă (ultimele trei datând din secolul al XVII-lea). În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Două sunt situri arheologice: așezarea
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
de „la Bisericuța” (satul Săbăoani) au fost găsite urmele unor așezări din eneolitic (cultură Cucuteni), Epoca Bronzului, secolele al II-lea-al III-lea e.n., secolele al VI-lea-al VII-lea, secolele al XIV-lea-al XVII-lea, precum și ruinele fostei biserici romano-catolice (secolele al XIV-lea-al XVI-lea); „la Izlaz” (2 km est de satul Săbăoani) se află un sit ce conține o așezare din perioada Halstatt, o așezare și o necropola din secolele al II-lea-al
Comuna Săbăoani, Neamț () [Corola-website/Science/301675_a_303004]
-
Vitioarei și Teișani, iar comuna Făgetu — între comunele Gura Vitioarei și Predeal-Sărari. Singurul obiectiv din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este ansamblul „Hanul Roșu” (secolul al XVIII-lea) din Făgetu, cuprinzând ruinele hanului propriu-zis, ale unei fântâni și ale zidului de incintă.
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
în drumul lor către mânăstirea Buda (ctitoria lor de familie) s-au adăpostit la conacul lor din Lapoș, iar aici ajunse de urmăritori, s-au aruncat într-o fântână, sub ochii mamei lor. Acest puț se află în apropierea unor ruine ce poartă denumirea de “Zidul Doamnei Neaga”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău și era formată din satele Pietricica, Lapoș, Lăpoșel și Valea Unghiului, având 1210 locuitori; o școală în cătunul
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
se află în memoriile generalului Bauer. Localitatea figurează și în « Istoria Daciei... » (1815) a lui D. Fotino. Prin 1814, după DGJPh prin 1817-1818, după « Bibliografia », ar fi fost înălțată biserica « Sf. Nicolae » din localitate, care în 1909 se afla în ruină din motive necunoscute nouă. În curtea actualei biserici se află o cruce din piatră, de la jumătatea secolului al XIX - lea, poate de pe vremea vechiului lăcaș. Analele parlamentare din 1831 semnalează și ele satul Plavia, ca făcând parte din plasa Cricov
Plavia, Prahova () [Corola-website/Science/301704_a_303033]
-
km de ”Valea Hârtibaciului”, respectiv de-a lungul unui afluent al acestuia - Valea Fofelzii. Nucleul central se află in imediata apropiere a Bisericii Sfântul Vasile, fiind încojurat de înălțimi. Satul a avut inițial gospodăriile împrăștiate pe versanții dealurilor; urmele, majoritatea ruine se pot vedea și astăzi. Biserica „Sfântul Vasile” a fost ridicată în anul 1804 și a înlocuit vechea biserică de lemn care a fost trecută în posesia credincioșilor uniți (greco-catolici). Biserica în formă de navă, cu naos și pronaos, altarul
Fofeldea, Sibiu () [Corola-website/Science/301708_a_303037]
-
un vicus roman. De aici provin trei fibule și alte obiecte mărunte. Așezarea se află pe valea Rotbavului, la aproximativ 4 km în amonte de vărsarea acestuia în Hârtibaci. Pe un promontoriu ce domină satul dinspre SE, se află în ruină vechea biserică numită biserica ungurească. Biserica „Cuvioasa Paraschiva”
Țichindeal, Sibiu () [Corola-website/Science/301750_a_303079]
-
lui din întregul Ardeal, în prezent școala generală din comuna îi poartă numele. De-a lungul timpului și-au făcut apariția pe meleagurile satului diferite personalități ale evului mediu precum Neagoe Basarab, care ar fi ridicat o biserică ale cărei ruine nu s-au descoperit nici până în ziua de azi. Legenda spune că "Turnul Roșu" își datorează culoarea sângelui vărsat fără succes de armatele turce, care nu au reușit niciodată să îl cucerească. Prin extensie, trecătoarea situată în Carpații Meridionali, în
Turnu Roșu, Sibiu () [Corola-website/Science/301749_a_303078]
-
a fost desființată, fiind inclusă în comuna Fântânele. Ea a fost reînființată, în componența actuală, în anul 2004. În comuna Vadu Săpat se află (1802-1810), monument istoric de arhitectură de interes național aflat în satul Vadu Săpat, ansamblu alcătuit din ruinele bisericii propriu-zise și din zidul de incintă. Tot de interes național este și , aflat în zonele „la Siliște”, „Hulă” și „Puțul lui Burciu” din Vadu Săpat, unde s-au găsit urme de așezări din neolitic, din secolele al V-lea
Comuna Vadu Săpat, Prahova () [Corola-website/Science/301753_a_303082]
-
oier Frusina Roșca (sfârșitul secolului al XIX-lea), ansamblu alcătuit din casă și anexe (saivan, bucătărie de vară, grajd și fânar); casele Constantin Bran (1868), Ibrian Gh. Pompiliu (1928), Ion Pochișna (1900), Maria Cârstea (1928) și Luxandra Neagu (1930); și ruinele bisericii „Sfinții Voievozi” (mijlocul secolului al XIX-lea) aflat în cimitir (ultimele opt, toate în satul Trăisteni).
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]
-
municipiul reședința de județ. Numele localității este atestat documentar din secolul al XIV-lea sub forma "Balkan-Decebal”. Se pare că în 1241, în urma mării năvăliri tătare, acest sat împreună cu Doba au fost pustiite. A avut și un castel al carui ruine datează din secolul 18 și care se mai regăsesc în puține locuri pe malurile râului Crasna. Localitatea are poștă, telegraful este la Sătmârel iar stația de cale ferată este tot la Satmarel. Populația satului Decebal, conform datelor de la recensământul populației
Decebal, Satu Mare () [Corola-website/Science/301761_a_303090]
-
În 1968, comuna Coșlegi s-a desființat, fiind inclusă în comuna Valea Călugărească, arondată județului Prahova, reînființat. În perioada comunistă, în localitate s-a înființat o fabrică de fosfați. Activitatea ei s-a încheiat în 1997, iar acum este o ruină. Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local este situl arheologic din livada Grupului Școlar Agricol, unde s-au găsit urmele unei așezări din perioada Halstatt.
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
evacuată la Tașkent, ea își citea poeziile soldaților răniți și a publicat în diferite reviste poezii lirice inspirate de război. O culegere a acestor poezii a apărut la Tașkent, în 1943. În 1944 se reîntoarce la Leningrad după sfârșitul blocadei. Ruinele din oraș și distrugerile pricinuite împrejurimilor o impresionează profund. Atunci descrie în proză tot ceea ce întâlnește și îi provoacă stări emoționale în lucrările "В гостях у смерти" („Vizitând moartea”) și "Три сирени" („Trei flori de liliac”). O serie de reviste
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
primului mileniu, aici exista germenele unei formațiuni statale. Prima atestare documentară este din anul 1387 sub numele maghiar Iwfiw (Jófű), ("rom".cereale bune) o adaptare a numelui inițial de origine slavă. La Dobra este atestată și o cetățuie, ale carei ruine mai existau până spre 1900, ulterior fiind distruse prin extinderea terenului agricol. În epoca medievală a fost un important centru comercial, târgurile de la Dobra atrăgând chiar și negustori din Boemia, Polonia, Germania. În 1721 aici a izbucnit o răscoală țărănească
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
perioada romană. În partea de est, se găsesc platforme de locuire din perioada dacică. În perioada evului mediu localitatea era cunoscută datorită exploatări pietrei. Locuitorii produceau în special pietre de moară. În partea de sud se mai observă și azi ruinele unei vechi biserici de piatră a cărei constructie datează din secolele XIII-XIV și care până în anul 1952-1953 s-au păstrat în bune condiții însă abuzurile perioadei comuniste a făcut ca unele persoane ”entuziaste” să dărâme o parte pentru a folosii
Petreni, Hunedoara () [Corola-website/Science/300554_a_301883]