6,994 matches
-
țărm, peste care plutea norul letal, tălmăcit ca o vagă speranță; aceste bătăi ar putea fi încă un semn al supraviețuitorilor și, în cazul ăsta, mai mult decât o ușă desprinsă din rosturile ei și bătută de vânt. Și mama săpa în grădina care se întindea în fața ferestrei mele până la câmpie și izlaz răzoare pline de flori. Ea, care pe timpul războiului habar nu avea cum se folosește târnăcopul și lopata sau ce se face cu lăstarii și butașii aproape veștezi, săpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
săpa în grădina care se întindea în fața ferestrei mele până la câmpie și izlaz răzoare pline de flori. Ea, care pe timpul războiului habar nu avea cum se folosește târnăcopul și lopata sau ce se face cu lăstarii și butașii aproape veștezi, săpa acum de-a lungul peretelui casei pământul argilos, scotea bucăți de țărână înierbată, dădea cu târnăcopul, grebla, sădea mănunchiuri de bujori și cârciumărese, lupini, smulgea tulpinile de măceș dintr-un răzor și sădea gura-leului pentru vară și mușcate pentru toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că mama îl servea plină de amabilitate. Din trunchiul masiv al bărbatului ieșea un gât ca un soclu de beton pe care se afla o față, un fel de fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se schița un zâmbet neschimbător; nu devenea nici mai accentuat, nici mai lejer, stăruind doar ca o aluzie, un semn inofensiv ca un tapet luminos lipit peste trăsăturile plate ce contrastau violent cu părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
foarte alungită și lată, pe care trebuia s-o parcheze în fața grădinii de legume, pentru că intrarea spre garaj era prea scurtă. Eu îmi făceam veacul în spatele tufei de tuia, acolo unde în iarna de după sosirea noastră se aflase igluul meu, săpam pământul, îl aruncam într-o parte ca să creeze o suprafață rotundă mai adâncită. Înăuntrul ei am depozitat, cu ajutorul unor pietricele pe care le adunasem mai înainte, un conglomerat pietros, așa cum văzusem într-un desen care înfățișa o săpătură arheologică, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă vreme peretele de nord despre care circulau fel de fel de zvonuri: acolo se putea vedea „păianjenul“, picioarele lui erau dungile săpate în stâncă, și-și înfășa prada făcând coconi din ea, ca niște desagi lunguieți care atârnau multă vreme acolo sus în ghețuri. Mama nu făcuse sport niciodată și, dacă fusese o dată împinsă de tata să încerce totuși, asta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
erau ridicăturile cocoșate din terenul mlăștinos de odinioară, folosite drept locuri de popas pentru vânătorii din epoca mezolitică, grotele care le ofereau adăpost nomazilor din paleolitic. Stabileam rute între cruciulițele albastre, ne făceam vânt pe biciclete, încărcați de unelte de săpat, hărți, aparate pentru măsurători și hârtie milimetrică, urcam în cizme, cu o cazma în mână, până la gropile construcțiilor, cercetam pereții puțurilor de mină după gradul de decolorare, după straturile de argilă și cărbune, după depunerile de pietre, căutam cioburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu dinți de fier a excavatorului săpa pentru noua conductă de apă un perete de pământ în povârnișul înclinat al pajiștii pe care o exploraserăm Armin și cu mine și făcuserăm chiar o descoperire, după părerea noastră, importantă: ca un text ce nu poate fi încă descifrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu aurolac. Sufli, dar ce se întâmplă mai departe? Ce inhalezi, că nu nasul îl bagi în pungă, ci gura. Inhalezi pe gură. Poate. Locuiesc în canale. La fel ca membrii populației vedda din Ceylon care trăiau goi în adăposturi săpate în stâncă. Avem așadar de-a face cu o colonizare. Faptul că oamenii își pipăie portofelul ne face să credem că sunt conștienți de dreptul pe care și-l arogă alogenii. Acela de a-i jefui și de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vrut cu el, l-au complexat, l-au umilit ca să se sature. București, Iași, Timișoara și retur, Hidrocentrale, Editura Tehnică. întrebarea era cît mai puteau să-l țină departe de vocația sa înnăscută, politica. Uite-așa a început să-i sape, să-și adune în jur o gașcă de renegați, își dă seama Roja. Care dintre ei crezi c-a trădat cu adevărat? Nici unul dom’ Șef, poate doar Potaie, a spus-o și Piticul la radio, imediat după ce a făcut boroboața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o fi putut face tu, un militar avid de putere, pe care în acele clipe îl bucurau și cele mai mici recompense? Cu asta ți l-ai ridicat încă de atunci în cap pe Mortăciune, cum îndrăzneai tu să îl sapi pe el, mucosule? Și cum reușeai să scapi întotdeauna basma curată indiferent ce boacănă ai fi făcut? Asta nu puteau ei să înțeleagă. Ai vrut să fii șeful Gărzilor Patriotice, s-a rezolvat, ai vrut să fii șeful Marelui Stat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de cozile interminabile de la frontiere, dar nici gînd c-o să se dea bătută, n-a fost și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fals redobândita legitimitate, siguranța de sine, Încolonarea mistificatoare - negociate, toate, prin ipocrizia socială a cotidianului. Naratorul opune acestor iluzorii soluții scrisul. Natura scrisului său nu-i pare altceva decât „săpatul continuu la groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp s-o termine, și fără măcar vreo diabolică batjocură, oh, nu, simplu, fără să le pese, fără măcar să se uite Împrejur, mi-au pus mie uneltele În mână, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tragic și persistent, Într-o abordare postși meta-Holocaust, centrată pe realitatea și simbolul Auschwitz. Confesiunea traumatică a supraviețuitorului care refuză altă supraviețuire decât cea situată În chiar craterul negru al genocidului din care, Întâmplător, a scăpat și unde continuă să sape, continuu, prin lectură și scris, În subterana vieții sale, pentru a o ruina, se substanțializează În noul roman prin mărturia celor de care a fost apropiat (soția, amanta, redactorul de editură care Îl admiră până la monomanie). Faptul că unele date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în afara ei. Nu mă dezamăgi. Te rog. Nu ești o eroină, mamă! O aud pe fiica mea cum ripostează. Ești o femeie nenorocită, nebună și bolnavă. Nu te poți abține să nu-ți împrăștii boala. Cum zicea și tata, ai săpat atât de multe morminte, că nu ai destule cadavre pe care să le așezi în ele! Cina li s-a răcit. Nah se ridică și își împinge scaunul cu piciorul. Lovește din greșeală masa cu cotul. O farfurie cade. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
găsească un pretext ca să scape de mine. Nu am încredere în nimeni. În prezent, Ye este femeia de care am nevoie ca să o înlocuiesc pe Wang Guang-mei. Ye este îngăduitoare cu zvonurile. Merge din ușă în ușă să le culeagă. Sapă în gunoi și analizează ceea ce strânge, precum un șobolan de curte. Mao nu-i salută pe mareșalul Chen Yi, Tan Zhen-lin, Ye Jian-ying, Nie Rong-zhen, Xu Xiang-qian, Li Fu-chun și Li Xian-nian când aceștia întră în cameră. Premierul Zhou e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
salva viața. Yu a fost devastat. S-a gândit la mama lui și a luat hotărârea de a-și îndeplini dorința de a fi un fiu bun. Înainte de revărsatul zorilor, Yu a găsit un loc liniștit în sat și a săpat o gaură sub un copac. Și-a îngropat mâncarea și lucrurile și a lăsat un bilețel: Dragi frați din armata lui Chiang Kai-shek, s-ar putea ca eu să fiu mort atunci când veți găsi acest bilet. Singurul meu regret este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
etichetă tipică pentru Revoluția Culturală: agentul lui Chiang Kai-shek. Celula îi amintește lui Dan de un decor de film în care a fost cândva, când juca rolul unui comunist în ilegalitate. Zidul are o grosime de trei picioare și e săpat la treizeci de picioare în pământ. Trăiește în întuneric total și i se dau două castroane de terci subțire pe zi. I se dau, de asemenea, instrumente cu care să-și curme viața. Vreme de cincisprezece ani, Dan se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
victoriei ne va cădea în mâini! Yu încetează să se mai opună. Doamna Mao se așază, adâncindu-se în canapea. Ceilalți membrii ai cabinetului se holbează la ei. Yu se duce la pervazul ferestrei și ia un ghiveci cu flori. Sapă cu delicatețe pământul, cu un deget. E o specie sălbatică, zice el brusc. Frunzele o împodobesc de jur împrejur ca o coroană. Tulpina va avea floricele albe. El răsucește planta spre lumină. Îmi place nespus de mult să privesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și groază care apărea când își deschidea căsuța poștală după o pauză prea mare. El, ultima persoană de la nord de Yucatán care intrase on-line, era acum sufocat de comunicarea instantanee. Tresări când văzu numărul de mesaje. Își petrecu restul serii săpând pur și simplu printre ele. Și totuși, copilul de zece ani din el încă se înfiora de plăcere când se afunda în sacul cu scrisori de peste zi, de parcă în el ar fi fost ascuns un premiu la un concurs la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dubios, dar mâncarea e în general sigilată și cam toată are un gust foarte mișto. Uneori îi gătește. Ca să vezi. Dar pare o afacere profitabilă, până când află care e prețul. Îl încolțește într-o după-amiază când e singur acasă și sapă o groapă nouă pentru cutia poștală. N-a primit decât tâmpenii de când a plecat de la Glandele Mortului. Au pus cutia poștală aiurea. Asta-l derutează pe poștaș. Poate că sora lui i-a tot scris până acum și nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu tine până acum, asta e pentru că vrea să rămână... necunoscut. Anonim. Nu vrea să fie erou sau să-și asume meritul. Nu vrea să știi cine e. Vrea pur și simplu să-ți continui viața. El ridică unealta de săpat groapa pentru stâlp și intră cu ea în pământul ars. Și atunci de ce dracu’ să mai lași un bilețel? De ce să te mai obosești să-l lași acolo? Voia să te simți protejat. Branșat. Branșat? Branșat la ce? Dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pândind în întuneric orice mișcare. Totul era viu: aerul condiționat pornindu-se și oprindu-se brusc, ființe mărunte fojgăind pe pereți, crengi cu sânge cald bătând în fereastră, ceva ca un avion de recunoaștere de talie mică inspectând azaleele, insecte săpându-i în ureche, cu bătaia lor din aripi ca freza unui dentist apropiindu-se de timpanul ei. Și la fiecare scârțâit i se părea că fratele ei, oricine ar fi fost el, se strecura în living. După un mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în țeastă. — N-a fost chiar o operație pe creier. Îi arătă palma, ca s-o reducă la tăcere. Îți mai spun o chestie. Mașina aia mi-a adus aminte. Mai era cineva aici. N-am fost singur. Insectele îi săpau lui Karin pe sub piele. —Ce vrei să spui? După părerea ta, ce-oi vrea să spun? În mașina aia nenorocită. Nu eram singur acolo. Ba cred că erai, Mark. Știi, dacă nu-ți aduci aminte nici că te-ai urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se uite la el. Fața ei o cercetează pe a lui, târguindu-se. —Ei voiau Disney. Eu am vrut să fac ceva mai mare. Așa că am făcut ceva săpături. Nu mi-a luat mult până am găsit apa. Am mai săpat puțin. Am aflat că o să distrugem râul ăla, indiferent ce scriam eu. Puteam să spun o poveste care să-i sfâșie pe oameni și să-i facă să tânjească după o schimbare în viața lor și totuna ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va începe înapoierea lentă. Nimicirea e scurtă; migrația e lungă. Natura cu hărțile ei va profita de tot răul pe care i-l poate face omul. Urmașii bufnițelor vor stăpâni noaptea, la milioane de ani după ce oamenii își vor fi săpat propria groapă. Nimic nu ne va duce dorul. Puii de șoim se vor roti deasupra câmpurilor năpădite de buruieni. Forfecarii, nagâții și fluierarii-de-râu își vor face cuibul pe cele o mie de insule pline de grinzi din Manhattan. Cocorii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]