5,506 matches
-
rusești: În orașele București, Iași și Caracal există câte o stradă care poartă numele eroului din Războiul de Independență. În comuna Dumbrăvești, județul Prahova a fost dezvelit la 26 mai 1971 "Monumentul Eroilor din Războiul de Independență". Monumentul, realizat de către sculptorul Nicolae Kruch, este format din:
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
(n. 1 iulie 1930, Petrila - d. 27 decembrie 1994) a fost un artist plastic și sculptor român. este fiul obermaisterului Francisc și al Victoriei. S-a născut în ziua în care tatăl său încheia lucrările tunelului de la intrarea în Petrila și se tăia panglica inaugurală. Încă din timpul școlii, din 1943 este "copil angajat" la firma
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
la fierar calificat și miner. Între cele două schimburi la muncă, ieșea din subteranul minei pentru a merge la "Școala populară de arte" din Petroșani. În anul 1969, timp de o lună și jumătate, a lucrat sub îndrumarea profesorului artist sculptor Mihai Onofrei. Acesta afirma: "(..) În atelierul meu, de la prima lucrare m-a impresionat. Abilitatea în a mânui pământul modelând formele, expresia ce i-a dat, au arătat că este un artist înnăscut, fără școală.(..)" În vara anului 1970, Aristide Buhoiu
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
acum goală și jefuită, au fost trei sicrie din fontă, două dintre ele având și ferestre. Deasupra ușii, încadrată între cărămizi, este așezată o placă albă cu inscripția în latină "Parenti omnia pietas proculium posuit ano. MDCCCXXVII". Inscripția îi aparține sculptorului clujean originar din Debrețin, Hirschfeld Friedrich, și a fost realizată în 1828.
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
este un muzeu de artă plastică românească înființat în anul 1974 în municipiul Fălticeni, județul Suceava. Este constituit din donația făcută de sculptorul român Ion Irimescu și găzduiește cea mai mare colecție de autor din România. În prezent, muzeul se află situat pe Strada Mihai Eminescu nr. 2, în centrul orașului. Clădirea muzeului a fost inclusă, sub denumirea de "Casa Alecu Forăscu Botez
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
254, având codul de clasificare . Clădirea muzeului a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea de boierul Alecu Botez-Forăscu și a avut destinații diverse, până în 1974 când a fost cedată muzeului de artă. În acel an, din inițiativa și donațiile sculptorului Ion Irimescu (1903-2005), a fost înființat muzeul, la început ca secție a muzeului orășenesc din Fălticeni. Ulterior, valoarea colecției a crescut, în prezent fiind cea mai bogată colecție de autor din țară, iar în 1991 s-a constituit în muzeu
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
parte dintre acestea fiind destinate picturilor unor artiști locali. De asemenea, este deschis publicului spațiul memorial „Ion Irimescu”, amenajat în apartamentul în care a trăit artistul, situat într-o clădire adiacentă din incinta muzeului. Împlinirea a 108 ani de la nașterea sculptorului Irimescu a fost marcată printr-un vernisaj al expoziției de artă „3 Neamțu” ce a reunit lucrări ale artiștilor plastici Cela Neamțu, Costin Neamțu și Lisandru Neamțu. În cadrul muzeului sunt organizate periodic diferite manifestări culturale precum vernisaje, expoziții, simpozioane, dezbateri
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
o arcadă mare. Vârful altarului ajunge la balustrada galeriei de la cel de-al doilea etaj. Statuile a cinci îngeri pe altarul principal (cu cel din centru arătând spre Ioan Nepomuk) și a celor patru evangheliști sunt făcute de mâinile unui sculptor din Chrudim, pe nume Jan Pavel Čechpauer în anii 1725-1727. Trei din cei cinci îngeri susțin o sferă ce simbolizează un cer senin decorat cu cinci stele. Pe sferă se află statuia Sf. Ioan Nepomuk. Sculptura a fost realizată de
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
Theny. El a executat, de asemenea, basoreliefurile de pe lectica statuii de pelerinaj din argint a Sfântului Ioan Nepomuk din anul 1729, operă a aurarului praghez Jan Diesbach. Din păcate această statuie a dispărut după anul 1784. Alegerea de a contacta sculptori apropiați de Matthias Braun s-a datorat faptului că Santini a colaborat de mai multe ori cu Braun la diferite proiecte, cei doi având personalități artistice asemănătoare. În jurul bisericii este construit un clastru sub formă de inel împărțit în zece
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
Marmura de Rușchița se extrage din zăcământul de marmură de la Rușchița, o localitate din județul Caraș-Severin, la circa 10 km nord-vest de comuna Rusca Montană. Această marmură are diferite nuanțe, de la alb la gri, roz, roz-gălbui și roșiatic. Sculptorul maghiar Istvani Ferenczy (1772-1856) este primul care a atras atenția asupra calităților remarcabile ale marmurei de Rușchița, pe care a comparat-o cu marmura de Carrara. Johann Biebel (1817-1900), un renumit inginer constructor din Banat, a început exploatarea zăcământului de
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
cele mai semnificative monumente istorice din Austria. Dimensiunile clădirii sunt următoarele: 70 m lungime, 34 m lățime și 22 m înălțime. Biserica este legată pe partea de nord cu fosta mănăstire. Magnifice, componentele baroce au fost confecționate de pictorul și sculptorul Meinrad Guggenbichler. În 1497 starețul Benedikt Eck de la Piburg a comandat unor meșteri necunoscuți confecționarea unui nou altar. Fosta trezorerie (azi sacristie) a mănăstirii, corul călugărilor și biblioteca gotică cu o lungime de 36 m, care a fost cândva o
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
posturi de pază nemțești de pe ambele maluri ale canalului Sfântu Gheorghe urmează a fi atacate de două persoane care nu se cunosc între ele. În acea perioadă, în satul pescăresc din Delta Dunării apar trei străini: un colonel român, un sculptor care fugea de lume și o tânără femeie. O relație de dragoste se înfiripă între sculptor și femeie. Deoarece niciunul dintre cei trei nu știe prea multe lucruri despre ceilalți doi, relațiile dintre ei sunt marcate de suspiciune. "" este unul
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
două persoane care nu se cunosc între ele. În acea perioadă, în satul pescăresc din Delta Dunării apar trei străini: un colonel român, un sculptor care fugea de lume și o tânără femeie. O relație de dragoste se înfiripă între sculptor și femeie. Deoarece niciunul dintre cei trei nu știe prea multe lucruri despre ceilalți doi, relațiile dintre ei sunt marcate de suspiciune. "" este unul dintre puținele filme românești, alături de "Codin" (1962) și "Pădurea nebună" (1971), care prezintă viața aspră a
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
de jandarmi. Interogat de colonelul Filip (Sergiu Nicolaescu), nou venit în sat, Grigoriu afirmă că paltonul în care se aflau actele i se furase în tren. După propriile spuse, el se născuse în 1910 la București și era de meserie sculptor. A absolvit Școala de ofițeri în rezervă în 1938, obținând gradul de locotenent în Armata Română, și a luptat pe front, fiind grav rănit la plămâni și apoi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. Ca urmare a faptului că a fost
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
suspans polițisto-lirico-psihologic” care se petrece într-un decor insolit, Delta înghețată care devine ea-însăși un „personaj” datorită imaginilor de efect ale operatorului Nicolae Girardi. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un sculptor conduce, în decembrie 1943, desantul patriotic având misiunea de a captura un vapor cu armament destinat hitleriștilor. Când Siguranța își vâră propriul om în rețea, falsa „legătură” trebuie demascată. Un film de cameră și atmosferă în Delta înghețată, dar și
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
palatului: sub o coroană - simbol al alianței familiilor - se vede sirena cu un trandafir în mână, blazon al familiei Wesselenyi, și lebăda cu gâtul străpuns de o săgeată, blazonul familiei Daniel. Cele două blazoane sunt executate în piatră de celebrul sculptor Anton Schuchbauer în 1786. În secolul XIX palatul ajunge în posesia familiei Teleki. În 1951, clădirea este naționalizată, pentru ca după Revoluția din 1989 să intre în administrația Consiliului Județean Bistrița. Palatul este o construcție reprezentativă pentru barocul transilvănean, cu o
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
Victor Ferdinand Franz Eugen Gustaf Adolf Constantin Friedrich de Hohenlohe-Langenburg (11 decembrie 1833 - 31 decembrie 1891), cunoscut drept Contele Gleichen, a fost ofițer în Royal Navy și sculptor. S-a născut la Langenburg în Württemberg, ca al patrulea copil și al treilea fiu al lui Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (1794-1860) și al Prințesei Feodora de Leiningen (1807-1872). Mama lui a fost sora vitregă a reginei Victoria, și
Prințul Victor de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/327310_a_328639]
-
albume, documente, cărți, scrisori care reflectă momente din viața și activitatea lui Constantin Brâncuși. Este prezentat mobilier original de interior țărănesc de la începutul secolului al XX-lea. Casa memorială este amplasată pe terenul unde s-a născut și a copilărit sculptorul, dar nu este adevărata casă în care s-a născut Brâncuși. Aceasta se află la circa 100 de metri mai jos de casa memorială. La moartea lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885), tatăl sculptorului, conform dreptului cutumiar, casa ar fi trebuit
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
unde s-a născut și a copilărit sculptorul, dar nu este adevărata casă în care s-a născut Brâncuși. Aceasta se află la circa 100 de metri mai jos de casa memorială. La moartea lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885), tatăl sculptorului, conform dreptului cutumiar, casa ar fi trebuit să fie moștenită de fiul său cel mic, Dumitru, însă, în casă rămân soția sa, Maria (1851-1919) și fiica cea mică, Eufrosina (1884-1948), căsătorită cu Gheorghe Brânzan. După moartea mamei sculptorului, moștenitorii, printre
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
1833-1885), tatăl sculptorului, conform dreptului cutumiar, casa ar fi trebuit să fie moștenită de fiul său cel mic, Dumitru, însă, în casă rămân soția sa, Maria (1851-1919) și fiica cea mică, Eufrosina (1884-1948), căsătorită cu Gheorghe Brânzan. După moartea mamei sculptorului, moștenitorii, printre care și sculptorul, au făcut împărțirea averii părintești. Pentru aceasta, rudele au pus într-o căciulă bilețele cu toată averea familiei părinților sculptorului, Nicolae și Maria Brâncuși. La tragerea din căciulă, lui Constantin Brâncuși i-a revenit terenul
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
cutumiar, casa ar fi trebuit să fie moștenită de fiul său cel mic, Dumitru, însă, în casă rămân soția sa, Maria (1851-1919) și fiica cea mică, Eufrosina (1884-1948), căsătorită cu Gheorghe Brânzan. După moartea mamei sculptorului, moștenitorii, printre care și sculptorul, au făcut împărțirea averii părintești. Pentru aceasta, rudele au pus într-o căciulă bilețele cu toată averea familiei părinților sculptorului, Nicolae și Maria Brâncuși. La tragerea din căciulă, lui Constantin Brâncuși i-a revenit terenul, unde acum se află amplasată
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
Maria (1851-1919) și fiica cea mică, Eufrosina (1884-1948), căsătorită cu Gheorghe Brânzan. După moartea mamei sculptorului, moștenitorii, printre care și sculptorul, au făcut împărțirea averii părintești. Pentru aceasta, rudele au pus într-o căciulă bilețele cu toată averea familiei părinților sculptorului, Nicolae și Maria Brâncuși. La tragerea din căciulă, lui Constantin Brâncuși i-a revenit terenul, unde acum se află amplasată casa memorială, iar adevărata casă în care s-a născut sculptorul i-a revenit surorii sale, "Frâsina", care și-a
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
într-o căciulă bilețele cu toată averea familiei părinților sculptorului, Nicolae și Maria Brâncuși. La tragerea din căciulă, lui Constantin Brâncuși i-a revenit terenul, unde acum se află amplasată casa memorială, iar adevărata casă în care s-a născut sculptorul i-a revenit surorii sale, "Frâsina", care și-a luat casa și a mutat-o pe un alt teren la 100 de metri distanță. Istoricul și criticul de artă Vasile Georgescu Paleolog scria următoarele în 1967: În 1967, autoritățile Regiunii
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
muzeograf și apoi, directoare a Muzeului județean Gorj, a înființat în noiembrie 1971 secția "Casa Muzeu Constantin Brâncuși" la Hobița. A fost cumpărată casa lui Calistrat Z. Blendea, poreclit Calistroi, și a fost amplasată pe terenul gol ce-i aparținuse sculptorului. În anexa la autorizația nr 333 din 14 mai, emisă de Consiliul Popular Județean Gorj prin Secția Sistematizare Arhitectură și Control, prin care se dispunea „executarea lucrărilor de amenajare a casei memoriale Constantin Brîncuși” din localitatea Hobița, era inserat memoriul
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
Consiliul Popular Județean Gorj prin Secția Sistematizare Arhitectură și Control, prin care se dispunea „executarea lucrărilor de amenajare a casei memoriale Constantin Brîncuși” din localitatea Hobița, era inserat memoriul justificativ cu următorul conținut: După Revoluția din 1989, în anul 2002, sculptorul Florin Codre a vrut să cumpere casa "adevărată", pe care a vrut să o strămute la București, unde să o restaureze, însă a fost împiedicat atât de autoritățile din Peștișani, cât și de autoritățile județene. Florin Codre a venit la
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]