5,850 matches
-
spiritului, care, potențând o pornire spontană și sporadică (gr. sporadikos : împrăștiat : în cazul dragostei, instinctul perpetuării, în cazul prieteniei, sociabilitatea), o transformă într-un sentiment concentrat, conștient și continuu. Așa cum toți oamenii au, mai mult sau mai puțin, o viață sentimentală, dar cei mai mulți ignoră marea iubire chiar dacă-și închipuie că au parte de ea, toți avem relații mai mult sau mai puțin preferate cu unii din semeni. Dintre aceștia unii ne devin apropiați și intimi, pe temeiul plăcerii și folosului material
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
que l’amour existe”, scrie Albert Camus (La mer au plus près, în L’été). În piesele acestea e vorba de dragoste împărtășită și definitivă, care umple o viață, o transfigurează și-i dă valoare absolută, transcendentă. Nu sunt comedii sentimentale, nici „drame de amor”, cu atât mai puțin de alcov. Eugen Ionescu și-a exprimat în mod decis plictiseala pe care i-o inspiră „la préoccupation du cocuage”, chiar dacă cel ce a introdus-o în literatură se numea Racine. De
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despre poezia lui Eminescu). Este logic ca această viziune cosmică să includă concentric sfera naturii, a societății și istoriei (de unde patosul politic) și, firește, ca sâmbure originar, Erosul. De aceea poezia de dragoste nu e la Eminescu o simplă expresie sentimentală (deși, evident, e și asta, ca firesc fenomen uman), ci are totdeauna un sens metafizic, până și în romanțele vulgarizate mai târziu prin transpunere muzicală. Pe lângă plopii fără soț, minunata romanță atât de populară (pe care Negoițescu, dintr-un exclusivism
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
degetele albe și le mișcă lasciv/ pentru ceafa lui cea frumoasă./ .../ Părul negru și l întinde/ de la ușă pân-la pat/ să nu greșească bărbatul/ drumul lui predestinat ” (A mea, din În dulcele stil clasic). Mărturisesc cu toată naivitatea unui sexagenar sentimental (și cu riscul de a fi ironizat) că acesta ̀ mi pare unul din cele mai frumoase cântece de dragoste ce s-au putut auzi în limba românească. Prezența fizică a lui Nichita era ea însăși un fapt poetic. Cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
garanție în ordinea autentic umană, deci garanție morală (contrar „autenticității” anilor ’30, care repudia „stilul”). Două observații severe în privința aceasta. „Curios lucru : când artistul ajunge să nu mai iubească pe nimeni devine o mașinărie a sentimentului universal” (p. 36) și : „Sentimentalii ! Iată-i pe cei cărora de fapt nu le pasă” (p. 66). Aceste două observații se leagă de o mărturisire anterioară, mai violentă : (căci, dacă refuză excesul, sobrietatea nu-și interzice rare dar lucide ieșiri brutale) : „Detest crizele de conștiință
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care nu știm absolut nimic. Joi, 5 septembrie 1974 Gabriela, mon amour. Am primit scrisoarea ta din 30august și am citit-o cu bucurie, ca și articolul tău din România literară, „Drum de vară în Nord”. Și eu (din motive sentimentale) prefer picioarele lui Vișnu. Ești foarte, foarte dotată (asta se spune cu accent englez, care mă caracterizează uneori!)! Este ora 22, capul îmi e greu și sunt foarte obosit. M-am întors dintr-o vizită la Artur Lundkvist, unde am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
iubirii, dar nu poate face nimic și se complace în focul aprins de copilul invizibil, cu tolba de săgeți. Lagărul de concentrare nu i-a distrus inima, e deschisă mereu aventurii și nebuniei, ridicolului (cine mai ia în serios viața sentimentală a celor trecuți de cincizeci de ani?) și stării fără timp, atunci când devii caloric ca o mică planetă la apropierea unirii cu alta la fel de fierbinte. 11 septembrie. Ziua de naștere a Birgittei (Trotzig). M-am trezit în hohote de plâns
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a edifica un spațiu cultural într-un loc atât de nimerit nici că se putea a fi o idee mai bună. Important este că, ani în șir, a și fost exploatat cum se cuvine. Pentru mine, acest spațiu are rezonanțe sentimentale pe plan profesional: aici mi-am făcut mâna, cum se spune, aici am reușit experimentarea multor spectacole de amploare cu profesioniști și amatori, pe care la Operă nu aveam posibilitatea să le realizez. Amintirile degajă cuvinte de laudă pentru cei
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
unei binecuvântări a începuturilor de carieră petrecută pe sol ieșean. Totul este astăzi istorie! O rememorare a unor fapte din care se pot trage multe învățăminte, dar devin și un imbold, m-am încumetat să le cuprind într-o monografie sentimentală intitulată MIRAJUL SCENEI pe care intenționez să o prezint anul viitor, când se va împlini, la 3 noiembrie 2006, o jumătate de veac de prezență și mărturie activă pe această scenă. Deschiderea stagiunii de anul acesta s-a făcut sub
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
1. Presa română să ajungă În Basarabia. 2. Să se instaleze stații releu pentru T. V. În apropiere de Prut. 3. Dublarea filmelor streine În limba română pentru telespectatorii din Basarabia. Aprilie 8.IV. Ion Machedon director al publicației Amurg Sentimental o excelentă revistă de literatură, informare și divertisment de Înaltă ținută estetică și caldă pledoarie pentru valorile naționale. Editorialul exprimă această orientare cu titlul „Un popor fără de poeți este un popor fără de viitor”. 15.IV. Dr. Eugen Belinsehi Fălești (jud.
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în 2012, dar dacă "TO"-ul instalat înainte de '89 în apartamentul nostru este "activ", ar putea înregistra chiar în acest moment o convorbire "din Italia" recte Chile, dintre "românca" și "cetățeana din Italia", în prezent de 97 de "primăveri", convorbiri sentimentale, prietenești și după 30 de ani de la plecarea noastră din Salcia! După '89, convorbirile sunt săptămânale, ceea ce ar însemna, dacă UM-urile ar funcționa "ca pe vremuri", circa 1500 de Note "strict secrete"! Marfă pentru 10 UM-uri și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
CUVÂNT ÎNAINTE Rîndurile ce urmează, așternute la solicitarea fostului meu profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi altcumva decât sentimentale. Și nostalgice: întrucât, ajuns la o anumită vîrstă, mă întorc, cu ochii memoriei, la luminișul copilăriei - un tărîm bîntuit de oameni ajunși de mult în țărînă și împănat cu întîmplări al căror înțeles, de cele mai multe ori, nu le-am priceput
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-i frumoasă, dacă nu știi să ți-o faci să fie frumoasă oriunde ai fi. <contents> CUPRINS CUVÂNT CUVÂNT ÎNAINTE Rîndurile ce urmează, așternute la solicitarea fostului meu profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi altcumva decât sentimentale. Și nostalgice: întrucât, ajuns la o anumită vîrstă, mă întorc, cu ochii memoriei, la luminișul copilăriei - un tărîm bîntuit de oameni ajunși de mult în țărînă și împănat cu întîmplări al căror înțeles, de cele mai multe ori, nu le-am priceput
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a Constituțiunei”, iar de anul nou a redactat un apel către cetățeni, prin care declara că, „ordinea morală, constituțională și națională este răsturnată În patria noastră”. Dacă Sturdza credea că legea minelor periclita morala și naționalitatea românilor, presa liberală, mai sentimentală, vorbea cu melancolie de „fluierul stricat al mașinei Înlocuind doina ciobanului!” În ședința din 7 februarie 1895 raportorul Gr. Tocilescu considera legea ca impusă prin Însăși firea lucrurilor: „voim să scoatem din fundul pământului avuțiile miniere; voim cu alte cuvinte
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cea mai frumoasă susținere a punctului de vedere, care insista asupra nevoii alipirii noastre de Puterile Centrale În marele război. Mulți l-au criticat pentru această atitudine, considerând că rusofobia „Încetase a mai fi o atitudine politică, rațională, devenind una sentimentală, rigidă”. Dar Carp nu era singurul om politic român care se temea de Rusia și nu avea Încredere În ea. A rămas celebră butada lui din septembrie 1879, când, avertizând Împotriva pericolului de a cădea În brațele Rusiei, spunea „ce
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
alt câine, unul alb și mare, mort alături de arma asasină, o rangă cu care cineva i-a sfărmat craniul. * Una dintre cele mai abjecte idei contemporane, reflectând josnicia sufletească, întreține tema necesității suprimării dinților maidanezi: "soluția finală". * Nu sunt excesiv de sentimental; viața și profesia m-au învățat să evit atitudinile excesive. Nu sunt nici un admirativ total al regnului animal; am reticențe și repulsii; dar nu încetez să mă las uimit de câini; nu m-a supărat niciodată un câine, nici când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
noi instituții. O astfel de instituție este prietenia"; explicit, mă refer la prietenia ca formulă combinatorie specială, asociere între doi tineri de sex diferit, într-o uniune de viață (quasi)matrimonială, neoficializată civic și neconfirmată religios, bazată pe o legătură sentimentală. Ca formulă socială nimic nou. Încă din antichitate, această coabitare se practica; în evul mediu românesc era relativ frecventă "țiitoria". Nouă este recunoașterea unui statut acceptat de către majoritatea socială și inserarea instituției prieteniei în parametrii moralei; aceeași morală care în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
clasic și modern. Avea și o expresie preferată pe care o tot repeta. "Unii nu are" (sic) bun simț nici în fața legii, nici la moarte. O frunză suspectă Foarte romantic; dimineața am găsit o frunză aurie pe parbrizul mașinii. Foarte sentimental, mi-am zis; și cam demodat, deoarece astăzi nu mai este potrivit să ne încurcăm în sentimente și alte fleacuri. Nu trebuie să observ o biată frunză. Dar frunza există, o frunză de toamnă, aurie, turgescentă și, vrând-nevrând, trezind niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
făcut un strașnic foc, cu tot ceea ce este de partea focului, spre seară, adunați cu toții pe o colină în coasta mânăstirii Neamțului. Am simțit acolo că "sentimentalismul", care nu mai este la modă, nu poate dispare. Bătrânii aceștia decrepiți erau "sentimentali", ceea ce este mai important decât "moda", "stilul" de viață care se poartă, duritatea "strict necesară", ca "element de supraviețuire" după cum se exprimă un cunoscut psihiatru, unul pe jumătate popă și pe jumătate doctor, sau invers. S-a așezat lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spunem un gramofon, din acelea splendide prin disimetria lor sau un automobil, înduioșător de ridicol, sau un baston elegant, cu încrustații de argint, fildeș și mâner zvelt, de chihlimbar), mi se par de o frumusețe înduioșătoare. Acest punct de vedere sentimental nu are nici un strop de snobism; un strop de nostalgie, da, asta tot are, dar nostalgia nu mi se pare deloc nepotrivită... Obiectele vechi care mă tulbură cel mai mult sunt cărțile cu frumoasele legături solide, aurite, evidențiind simbolul importanței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care stăruie "în mine" ca un fapt care trebuie spus. Nu știu de ce trebuie spusă întâmplarea... poate mă obsedează prea mult trecutul; și acesta este un adevăr, o astfel de sărbătoare trebuie "simțită", nu-i nici un pericol să fii nițel sentimental, la o anumită vârstă; sentimentul este un certificat de sănătate. * Acum, despre întâmplarea din adolescență: Eram o ființă superioară omului care am devenit, acum. La optsprezece ani un om atinge nivelul maxim al calităților sale fundamentale. Cine nu a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în cele miniatură pe care le scriam noi acasă... Mi-aduc aminte, de altfel, că încercările mele de a discuta politică cu colegii din clasă nu aveau prea mult succes, căci pe cei mai mulți nu-i interesau decât așa-zisele aventuri sentimentale (în care numai de sentiment nu era vorba!), iar ceilalți nu-l prea aveau „la stomac” pe Iorga. Printre colegii de clasă numai cu Gh. Scraba (azi funcționar superior la Ministerul de Justiție) mă înțelegeam perfect din acest punct de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ale competenței date de pregătire și experiență în domeniu (vezi condițiile pentru consiliere pe probleme de tineret sau pe cele asupra orfanilor). O altă probă de paternalism asumat o reprezintă caracterizarea pe care o face românilor care, potrivit președintelui, sunt sentimentali și emoționali și care mai degrabă se uită în ochii tăi când vorbești, decât ascultă ce le spui (declarații apărute în interviul din Adevărul, 28 noiembrie 1997). Prin urmare, populația nu este în stare de discernământ. Ea este infantilizată. O
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
țină la zi un caiet de teme. Profesorul însă avea și dânsul orgoliu. L-a lăsat repetent și, dintr-o dată, Cătălin s-a trezit foarte departe de idealurile sale științifice. Peste dezamăgirea asta s-au suprapus și motive de ordin sentimental care țin de natura vârstei. Dintr-o dată Cătălin s-a trezit singur și înfricoșat. N-am să-mi iert niciodată că n-am putut să fiu lângă dânsul atunci. Nu vreau să mă justific dar, din prea mult orgoliu, chiar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
clock-ul ospitalier. Aceste recepții îmi aminteau de cele ale doamnei Colluri, atît de comic descrise de Claude Farrère: pretutindeni același mobile în același bizar stil de la Viena sau Budapesta, divanuri-biblioteci și gheridoane încrustate cu sidef, pe pereți aceleași reproduceri colorate sentimentale, ceva între evantaiul japonez și fotografiile încadrate cu catifea iar prin ușile dormitoarelor, binevoitor deschise, se vedeau paturile acelea orientale, din fier smălțuit, cu medalioane mari în culori țipătoare, unde surîde o femeie printre ghirlandele de flori. Peste tot se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]