8,304 matches
-
amicală între parteneri ! Samantha abia așteaptă provocările acestei echipe juridice renumite pe întregul mapamond. Nu-i așa, Samantha ? Mă strânge și mai tare. Nu-i așa, Samantha ? — Ăă... nu știu, spun disperată. Efectiv nu știu. Îmi pare rău, Hilary. Îmi smulg brațul din mâna ei. Hilary dă să mă apuce iar, dar nu reușește și pornesc alergând pe iarbă, către poartă. — Opriți-o ! strigă Hilary către echipa de la PR. Blocați-i drumul ! Din toate direcțiile vin spre mine fete în costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
echipa de la PR. Blocați-i drumul ! Din toate direcțiile vin spre mine fete în costume cu pantalon, constituite într-un SWAT ad-hoc. Nu știu cum, reușesc să le scap printre degete. Una dintre el dă să mă apuce de sacou, dar mă smulg din mâna ei. Îmi arunc pantofii cu toc și accelerez, strâmbându-mă când simt pietrișul sub tălpi. Când ajung la poartă, inima începe să-mi bată nebunește. În fața mea, trei fete de la PR stau una lângă alta, barându-mi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înșfacă violent. — Samantha, îți spun pentru ultima oară, termină cu prostiile ! Te cunosc foarte bine. Ești și vei rămâne avocat. — Ba nu mă cunoști deloc, Guy ! izbucnesc furioasă. Nu mă mai defini tu ! Nu sunt avocat ! Sunt o persoană. Îmi smulg brațul dintr-al lui și trântesc ușa, tremurând din toate încheieturile. O clipă mai târziu, aceasta se deschide din nou și Dominic și cameramanul se năpustesc în urma mea. — Măi măi ! murmură Dominic surescitat în microfon. În urma unei turnuri șocante a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai chiuit de trei ori? Trosc! și la stânga una./ -Va...leu, destul!/ -Ba nu-i destul. Și-i trage și-n numele tatălui una!” În cea de-a cincea probă, dracul este nevoit să renunțe la întrecerea în aruncarea buzduganului, smulgând prețioasa moștenire de la strămoșul său din mâna lui Dănilă, care îl înspăimântă cu sumbra poveste născocită: “-Măi omulezise dracul. Tu cu șmichiriile tale ai tulburat toată drăcimea; da acuși am să te vâr și eu în toate grozăviile morții; hai
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
seama ce se Întîmplă. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O... OO... NU. NU. NU. Ne prăbușim. O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pămînt. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o mînă În sacoul lui, pipăindu-i mușchii perfecți de sub cămașă, vrînd să i-o sfîșii. O, Doamne. Vreau să mergem mai departe. Vreau mai mult. Fără veste, el se trage Înapoi și mă simt de parcă tocmai aș fi fost smulsă dintr-un vis. — Trebuie să plec, Emma. Salivez de dorință. Încă Îi mai simt pielea lipită de a mea. Tremur din tot corpul. Nu ne putem opri aici. Pur și simplu nu se poate. Nu pleca, mă trezesc spunîndu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fiindcă s-a Întîmplat. — Emma ! spune Kerry, izbucnind În rîs și luîndu-mi mîna. Prostuțo ! Habar n-am avut ! Dacă aș fi știut că e important... Dacă ar fi știut că e important ? Cum să nu știe că e important ? Îmi smulg mîna și mă uit adînc În ochii ei. Rana și umilința de altădată Îmi revin În suflet și le retrăiesc din nou cu o forță care crește cu fiecare clipă și, brusc, presiunea e de nesuportat. — Ba da, ai știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Am venit să-ți spun ce căutam În Scoția. Vorbele lui mă lovesc drept În moalele capului, lucru pe care mă străduiesc din greu să-l ascund. — Nu mă interesează absolut deloc ce căutai În Scoția ! reușesc să Îngaim. Îmi smulg brațul din Încleștarea lui furioasă și pornesc În fugă spre mulțime, croindu-mi loc cu greu prin marea de avocați care vorbesc la mobile. — Emma, vreau neapărat să-ți spun. Jack m-a ajuns din urmă. Chiar vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și Îmi spusese că nu numai pe maică-mea o puseseră În pământ În ziua nașterii mele, ci și pe fratele meu geamăn care se născuse mort, fără suflu, ofilit, uscat, supt În el Însuși precum un boboc de floare smuls fără rădăcină. - Așa a apărut Krog pe lume, Îmi zisese Moru. Pe frate-tău l-ai ucis Încă din pântecele maică-ti, i-ai băut tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
depărtat mâinile, clătinând grăbit din cap. - Cum faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr. Dar, se gândi el și zâmbi dintr-o parte, dar tu vrei să legăm frăție, așa că o să dau clisa jos. Îmi curăță barba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
timp ai dormit, i-am văzut cum mă căutau pe celălalt mal. Un ghimpe rece Îmi răscoli măruntaiele. - Sigur erau ai tăi? Râse. Sigur că erau ai lui și nu ai mei. Îi știa după port. Erau singurii care Își smulgeau părul și barba. - Crezi că Tatăl ar fi lăsat ca iubitul lui fiu să fie un fugar, așa cum e Krog? - l-am Îmboldit eu din nou. - Hm, Enkim crede ceva și despre asta, dar mai bine tace. - Krog e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
umbră se repezi asupra lui, cu sulița Întinsă. Vârful ascuțit se afundă, clefăind, În burta păzitorului, spintecându-l, iar cel care ataca, Începu să răsucească sulița În măruntaiele nenorocitului, de parcă ar fi amestecat cu maiul Într-un terci. Păzitorul Își smulse sulița din burtă cu amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la pământ, cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pari. Până la urmă, ne-am hotărât să-l cărăm pe Enkim pe după umeri până la pădurea care se așternea În fundul văii. Ajunși acolo, am tăiat patru crengi groase, două lungi și două scurte, și le-am legat Între ele cu ierburi smulse din smârcurile apropiate. L-am pus pe Enkim În acel culcuș și ne-am continuat drumul, strecurându-ne printre copacii din ce În ce mai deși. Blestem! De undeva de aproape Începeau să se audă În urechi glasurile unor oameni. Runa a recunoscut imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe țărmul nisipos. Înainte de toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile și le Îngrămădi peste Enkim, ca să nu mai aibă grija lor. Apoi, ne strecurarăm de-a lungul malurilor, smulgând cât mai multe ierburi proaspete. Puțin mai sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-o trecătoare, după care făcu un cot care aproape că-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre uriașii avântați În apă răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea să scape din volbură și călca apa Îngrozit, la o aruncătură de băț Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un râs hohotitor. Ne arătă rădăcinile copacului care ne salvase - abia dacă se mai țineau Într-un morman de pământ pe care, grăbiți, ne apucarăm să-l dăm la o parte cu mâinile. Ne-am rupt noi unghiile, dar am smuls copacul din puținul pământ care Îl mai ținea locului și Îl trântirăm În apă. Pleosc. De acum, nici dibacea aia de Vinas n-o să ne mai ia urma. Copacul ăla pe care dacă l-ar fi văzut, ar fi priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nevoie de sfatul lor ca să știu ce trebuia să fac! Mâine, dis-de-dimineață, aveam să pornesc din nou la drum, pentru că așa voiam. Mai că-l pricepeam pe uriașul de Scept, care urla și se zvârcolea, făcând spume la gură și smulgându-și părul, numai și numai ca să Împiedice marea Împărtășanie a vorbelor. Ce ne interesa pe noi, pe Krog și pe Scept adică, ce ne interesa pe noi cine avea dreptate? Eu doream Într-un fel și eram În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
venit de acolo și ne-a văzut pe noi, oamenii lui Binu. Dintre noi toți, n-a ales decât neamul leului ca să-i Împărtășească secretele. Răsuflă adânc. Câteva femei se Învârteau prin jurul copacului de pâinea-maimuței din mijlocul satului și-i smulgeau bucăți de coajă fâșii-fâșii, pe care apoi, surate de-ale lor le terciuiau cu maiul pe o piatră. De undeva din spate, dinspre apa care curge mereu, se auzea un foc sfârâind. - Eu știu ce vrei tu, zise Tuni. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se zvârcoli cu o furie care ne Îngrozi pe toți - se răsucea cu totul În jurul suliței ce-i țepuise botul, izbind cu coada și tresărind de parcă n-ar fi avut nici o greutate și ar fi fost bătută de viscol. Îmi smulse sulița din mâini, o frânse de deasupra vârfului, Își sfâșie botul și se târî degrabă În apă, unde suratele o așteaptau: se năpustiră asupra ei, care mușcând-o de coadă, care de burtă, care chiar de botul Însângerat, rămas căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de deasupra vârfului, Își sfâșie botul și se târî degrabă În apă, unde suratele o așteaptau: se năpustiră asupra ei, care mușcând-o de coadă, care de burtă, care chiar de botul Însângerat, rămas căscat. O azvârliră În sus, Îi smulseră solzii groși, o ridicară din apă ca pe un fulg și-o afundară apoi În adânc. Iar apărură cu ea, tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare pe care o văzusem În viața mea. Pfuuh, ar fi putut să mă lase oricând de izbeliște, numai că avusese și el poruncile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care ne-am lăsat păgubași. - Sunteți tare viteji dacă ați dat jos un nas-mare din ăsta, ne zise Kikil. Numai că nu-i bun de mâncat. E bun la altceva, ne făcu el cu ochiul și, Împreună cu ai săi, Îi smulse cornul, chestie care le făcu pe femeile cele mărunțele să-și dea coate. - Cu pilitură de corn din ăsta, bărbatul nu obosește niciodată, chiar de s-ar duce de la o femeie la alta, nopți de-a rândul, ne zise Kikil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și omorâse oamenii și animalele - până și mamuții cei mari fugiseră speriați. Iar de câteva zile se pornise un vânt năprasnic, din cel ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne Îndemnă unul. La miazăzi nu vă așteaptă decât Umbra, măi. Era una din clipele alea În care știam eu să mă sumețesc. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
M-am gândit la asta: apa și cerul, iar Între ele, noi și luntrele lui Dyas. Și dacă lumea toată era un cuib, precum al mumă-mii - atunci, cine era muma În care stătea lumea? Un hohot de râs mă smulse din gânduri. - Închide gura aia mare, stăpân al vorbei, că ne furi vântul! Era Dyas care, vesel nevoie mare, Îmi făcu semn să mă apropii de el. Luntrele lor erau mai mari decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a fost azi, măi Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am văzut acolo ne-a Întors tuturor mațele pe dos. Case duse sus, pe dealuri, copaci smulși din rădăcini, luntre sfărâmate sau cățărate pe stânci și mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de aici Îi vedeai printre lucrurile lor: care ținând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]