5,479 matches
-
-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor, Căci lumina făcliei crește atunci când îi tai moțul. Recitate și cântate pe toate tonurile de către bărbier în persoană, aceste stihuri ale unui bătrân poet din Saragosa au marcat sfârșitul ospățului și începutul ceremoniei propriu-zise. Tatăl meu a urcat la catul de sus pentru a mă lua în brațe, în vreme ce musafirii se strângeau în tăcere în jurul bărbierului și al ajutorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A luat una câte una literele întrebării ei, le-a notat valoarea numerică și, printr-un calcul foarte complicat, a găsit elementul natural căruia îi corespunde fiecare dintre litere. După o oră petrecută cu mâzgăliturile, răspunsul ne-a sosit în stihuri: Va trece moartea, apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Mama era atât de tulburată, că-și pierdu graiul, iar omul încercă s-o liniștească: — Când cineva vrea să cunoască viitorul, trebuie să se aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și mai îndepărtase de pe ochi un văl de tristețe. De aceea eram acum fericit s-o văd iarăși râzând și bătând din palme, în sunetele orchestrei andaluze. La mijlocul ospățului, poetul meu s-a ridicat în picioare ca să declame din memorie stihuri alcătuite în cinstea mea. De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a terminării, ducându-ți moștenitorul așezat pe umeri! Tremurul Hibei mi-a străbătut întreg brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei. A suspinat la urechea mea: — Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să-ți dăruiesc eu acel moștenitor! Ca și cum ar fi auzit, poetul se uită la ea cu tot atâta milă câtă dorință și, întrerupându-și zicerea, improviză două stihuri rostite cu glas cântat: Dragostea e sete la ghizdul fântânii, Dragostea e floare, nu și rod. Cu un gest spontan, mi-am luat punga și i-am azvârlit-o. Conținea cu siguranță mai mult de cincizeci de dinari. Dar zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
GÂND DE SEARĂ Stih născut din gând de seară, Trecerea-ți mă înfioară Greu, ducându-mi frământarea Când închizi c-o umbră, zarea... Dar purtat de ne-mplinire Tu, naști cearcăne-n privire Și năduf în suflet pui Ca un dulce-amărui, Din ce-a
G?ND DE SEAR? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83799_a_85124]
-
Tu, naști cearcăne-n privire Și năduf în suflet pui Ca un dulce-amărui, Din ce-a fost și-o să mai fie Scris, stropit cu apă vie... Mă trezești ades din vis Să citesc în manuscris, S-ascult coarda de vioară, Stih, născut din gând de seară...
G?ND DE SEAR? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83799_a_85124]
-
tehnică a memorizării! Peste câteva săptămâni, în care timp Maximilian a tocit vârtos, colegul nostru a ieșit la lecție și a obținut nota 10, după ce Napoleon Crețu l-a trecut prin toată materia predată până atunci. CAPITOLUL XI FABRICANTUL DE STIHURI " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare!" Așa am decretat într-o bună zi, nostalgică, de primăvară, amețit de parfumul puternic al liliacului bătut, ce-și legăna buchetele violete în fața ferestrei mele. Eram îndrăgostit, credeam eu, foarte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
neîmplinite intelectual și cultural, dar cu mari ambiții, scria versuri după canoanele prozodiei acelor vremi. De-a lungul timpului, a acumulat cultură poetică și experiență de creație, a publicat volume de versuri, s-a afirmat ca un iscusit mânuitor al stihului bine gândit și inspirat cumpănit. Îl prețuiesc și îl iubesc pentru sufletul său mare, dedicat artei cuvântului scris, pentru prietenia noastră, curată și caldă, pentru idealurile ce îi călăuzesc viața, pentru întâlnirile mult așteptate de amândoi și transformate în șuete
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
înțelege/Că esteacolo ca să-mi confirme,/Că locul a rămas ...vacant/Din cauza ursitoarelor distrate,/Care, în loc să pună norocul pe Timp/ L-au pus pe .... Kant” Julian Radu, Ultimul doge... Ușor de recunoscut în nota ironică dar în deplină concordanță cu stihul vioi și ludic un poet oltean, unul dintre aceia care chiar merită a fi mult mai bine cunoscuți. „Cafea scumpă și proastă este,/compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor;/poate privește unul de undeva, dacă urcă cineva
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fie poezia, cum erau versurile lui bolovănoase. Nu semănau cu cele din manual. Ieduț vorbea despre muncitori, de rînduri strînse în jurul partidului, de o viață nouă ce trebuie făurită din temelii. La școală băiețelul se purta la fel ca în stihurile pe care le compunea. Pavoaza clasa și lua cuvîntul la ședințe. Nu părea doar talentul școlii ci însăși conștiința ei. După dînsul, exista un monolit care, preluînd puterea, avea să-i conducă pe oameni către fericire: era vorba de clasa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea Tușii se Învecina cu cea năpădită de bălării a unui Învățător leneș, vorbăreț, iscoditor ca o babă și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că erau Încredințați că știa multă carte. Pe deasupra, le citea și ziarele cu voce tare. Lățosul se Împrietenise cu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu mulți ani În urmă, Tușa a pus-o pe un Plocon. Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
durere și neputință, toate zgomotele și mirosurile din odaia celor trei zile, tratatul de Rezistența Materialelor, pielea albă, neînchipuit de caldă și ocrotitoare, lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poezie de dragoste care s-a scris vreodată. Deși ascultătorii, cu excepția, poate, a părintelui, nu știau despre ce era vorba, la sfârșitul recitării s-au arătat profund mișcați, Înduioșați și Înălțați sufletește. Reproducem și noi aici o parte din măiastrele stihuri, ca să se poată Înfiora și credincioșii noștri cititori. «Întăriți-mă cu miruri, clădiți-mă cu meri că sunt rănită de dragoste. iată, iarna au trecut, ploaia s-au dus și au mers la sine. Florile s-au iubit pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Însurat și a făcut copii cu o vară a tristului soldat Cocrișel (căruia, până la urmă, i-a răscumpărat libertatea). Când sărea peste măsura obișnuită la băutură, bătrânul valon grecizat și Împământenit pe-aici bolborosea pe limba lui de acasă stihurile unui poet-tâlhar ce viețuise pe la Paris cu vreun veac și jumătate În urmă. Uriașul și stufosul arbore genealogic, ale cărui ramuri și rămurele nu le poate nimeni cuprinde, nu s-a oprit nicidecum din crescut. Memoria ascunsă se păstrează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintre puternicii vremii. Apoi toate s-au prăbușit: Stavrinos a fost Întemnițat și băgat În aceeași hrubă În care zăcea de ceva vreme, bărbos și plin de păduchi, soldatul Cocrișel. În frumoasa limbă greacă vorbită, vistiernicul și-a pus În stihuri marea dragoste ce-o avusese față de faptele Viteazului. Chiar după ce a așternut pe hârtie, pentru veșnicie, faimoasele versuri care În tălmăcire sună cam așa: „Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici se Împrilejise sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici se Împrilejise sabia lui cea iute În mâna lui cea vitează”, cu sufletul răvășit și chinuit de dureri cumplite, a plecat urechea și la plânsul lui Cocrișel și a scris, după dictare, acea epistolă către cărpănosul tată. Cronica În stihuri a lui Stavrinos pe mulți i-a Îndemnat s-o imite, iar dintre acei mulți făcea parte și falsul grec Palamed, viitor soț al unei verișoare a lui Cocrișel și om cu dare de mână căci, Înduplecat de multele scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se știe că Gheorghe Coșbuc a venit la noi din Ardeal, în munții căruia s‐a născut la 1866. A învățat carte în Năsăud și Cluj. A scris în Sibiu, la Tribuna . În România își aduse vioara ca să cânte acele stihuri dulci și pure, la care bate un soare tânăr alpestru, pe la 1890. Baladele și Idilele și Fi rele de Tort l‐au așezat pe Coșbuc în Academie. Natura lui tot mai fugitivă, mai izolată și ma i studioasă, l‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o aripă albastră de fluture, de toată frumusețea. Gândesc: “ciudată le-oi părea oamenilor de azi înainte”. Gândul mi se stinge în alte gânduri care-mi bat ca nebunele la poarta sufletului. Aripa de fluture aduce mângâiere și împarte neobosită stihuri necântate visătorilor nemângâiați. Trebuie să te trezești devreme, să te așezi la rândul din fața casei mele și să aștepți să treacă timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor: “la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
precum o baterie învolburată de bandiere cavalerești, de asalt. O strună pocni... Afară? În mine? Aripi largi mă cuprinseră, line, Răpindu-mă tandru în sus și decis Și-ntr-o clipă, fui în Paradis! îi tremură încețoșat, Poetului, amintirea unor stihuri izvodite, ca și atâtea altele, la beție. Poezia, poezia, poezia... Ce este poezia? Poezia este atunci când... Instantaneu, el realizează că are pielea de găină, cordul-sloi, părul țeapăn-măciucă, iar dinții i se lovesc de-a surda, între ei. În spatele haitei, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pus pe chef și jucat fără să știe că latinii au născocit o expresie ce a rămas celebră: „Carpe diem! ”, însemnând „Bucurăte de ziua de azi! ”Unul din participanți la petrecere care cochetează cu epigrama a compus pe loc următoarele stihuri pe care le-a rostit, având ca sursă de inspirație așa-zisa Directivă UE: „Azi vă spun că-i de vânzare Costumul meu denmormântare, În UE omu-i înhumat valabil Doar în costum biodegradabil. ” S-au pornit aplauze la adresa celui care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cum pășește, Totu-n cale amorțește, Pân la primăvară - vară, Când totul va-nverzi iară! Iarna aspră Iarna noastră e cam aspră, Nu putem ieși din casă; Afară e ger cumplit, Totul este amorțit. Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Stihuri pentru toamnă Friguroasă și ploioasă, Venind, fluturând și alungând Păsărele frumușele și insecte mititele, De la noi... * Mincinoasă, dar voioasă, Lingușind, mințind și înșelând, Vine să ne-anunțe că sosește-n țară! Of, iară?... Cu frunzele arămii Și cu copacii zurlii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
satului, să cânte melodiile vechi, dar atât de frumoase pe care numai el le știe. Lăutarii încearcă și ei să zică alături de el, însă de fiecare dată rămân de căruță, căci nenea Fănică știe, pentru același cântec, alte și alte stihuri. De unde? Nimeni nu-și poate da seama. Poate că le face pe loc... Sau că, mai demult, le-a auzit de la cineva... Taraful nu reușește de prima dată, să prindă melodia în întregime. De fiecare dată când îl roagă să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii pin țară " Să mâncăm paștile cu ocară". Atuncea popa Mătrăgună, Cel de viță bună, Zise către cinstitul Porgație Să li mai spun-o predicație, Și -ncepu a spune stihuri zece Ca dracul pe țigani să-i înnece: 1. Să li fie casele desfătate, Cu streșinele-n pământ băgate, Să nu aibă fumul pe unde eși Și să stea -n loc Și să iasă pe obloc. 2. Ca să fie ușa o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și plăcut, Iar apoi amară-i foarte Ca o îndoită moarte. Aș vroi de zece ori Într-un minunt ca să moriu. Inima mea o dau ție Legată cu jurământ, Stăpînește-o-n piept la tine Până voi intra-n mormânt. 5 (Un Stih a unuia, ce se călătorește, al căruia glas s'au alcătuit de oarecine. 1Vremea despărțirei Iată c-au sosit Și toată simțirea Ah m-au părăsit. bis 389 {EminescuOpVI 390} Vai! mă duc lumină, Însă rătăcit Și făr -de simțire
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]