8,296 matches
-
când nu erau de față și alte femei. Îndeosebi, madam Farfara prețuia situația de a fi singura doamnă într-un cerc bărbătesc precumpănitor matur. Aci se simțea ferită de orice neglijență ori ironie. Madam Farfara era o femeie care nu strica niciodată cheful cuiva și spunea prezent la toate escapadele, cu condiția să fie făcute de oameni decenți. Astfel, propunerile lui Pomponescu sau Ioanide, ambii bărbați "șarmanți", după ea, le aproba, oricât de riscante ar fi părut, fiindcă avea încredere în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Casa de Artă, ar avea spațiu. - Perfect! admise Gaittany cu un entuziasm factice. E o idee bună. În fond nu era încîntat, având o slabă părere despre talentul lui Pomponescu, dar ca simplă demonstrație socială, a adula pe ministru nu strica. Își notă în agendă. . - Nu știu, zise Pomponescu cu o modestie la fel de factice,dacă mai poate interesa azi. Idealul meu a fost de a construi o catedrală ("Catedrala Neamului!" strigară toți în gând și lui Hagienuș aproape îi veni să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate obiectele lui preferate. . - Sultana, zicea Saferian, știi icoana cea frumoasă aFecioarei Maria sub bolta de struguri? Lucru rar, oriental. Păcat, unde-o fi acum? Era jos la parter, pe o sobă de teracotă, dar Sultana tăcea, spre a nu strica un efect viitor. Un singur obiect fu înstrăinat, și anume pendulul. Saferian, afectat de moartea Pichii, voi să aducă o mângâiere lui Ioanide și i-l trimise acasă. În odaia mică a arhitectului, unde fu așezat, pendulul lua proporții și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
subțire, îi observă eroarea a doua zi și-i oferi diferența. Saferian refuză: . - Ziua de ieri s-a dus, ce-a fost a fost. Trebuia să fiu eu cu băgare de seamă. A fost norocul dumitale, de ce să ți-l stric? Să fii sănătos și să mai cumperi! . Când însă ședea în magazin, la întîia vânzare, lunea dimineața, Saferian dădea bancnota prin păr, prin barbă, în semn de saftea, și nu se rușina de acest gest nici față de persoanele notorii ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că nu! . - Niciodată n-am auzit-o fluierând, e un lucru nou pentrumine. . - A venit și pe la bucătărie, oferindu-se să-mi ajute, darn-am lăsat-o. Avea mâinile foarte subțiri și fine, era păcat s-o las să și le strice curățind cartofi. Mi-a mărturisit că vrea neapărat să învețe a găti ceva, pentru orice împrejurare, fiindcă mamă-sa o dădea mereu afară din bucătărie, zicând că e zburdalnică și sparge farfuriile. . - Într-adevăr, nu-mi închipui pe Pica cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu tăcu, posomorât. G. Călinescu - Cu siguranță își bate joc de tine.Pomponescu își mușcă mustața. . - E o grozăvie! interveni madam Pomponescu-mamă, așase fac bisericile creștine? . - Cum poți permite tu, ca ministru, lui Ioanide să-ți rîdăîn nas și să strice estetica orașului? Neapărat trebuie să-l împiedici. Altă dată, chiar alterat sufletește, Pomponescu s-ar fi sprijinit pe argumente de bun-simț și noblețe: "Exagerezi, Mamy, crezând că un ministru are căderea să se amestece în asemenea chestii. Nu este elegant
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pretinde că l-ai dat afară. . - Încurcături biurocratice, n-am mai recomandat nici unsuplinitor. . - Cu toate astea, s-a depus un memoriu împotriva dumitale. . - Ce-mi pasă mie de memoriu? . - Dar dacă ministrul apreciază că luîndu-ți concediu peîntreg anul ai stricat situația suplinitorului? . - La ce oră iei masa? Întrebă Ioanide brusc, privind ceasul. . - De obicei la unu. . - Atunci e timpul să te duci. La revedere! Dorința de a place lui Pomponescu fu cauza unui nou atac împotriva lui Ioanide, mereu pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se încruntă din nou la incidentul de la Școala de Arhitectură. " Te-nșeli, îi zise în același chip Ioanide, că mă turbur de asemenea fleacuri. În fond mă jignești socotind că niște manopere ale lui Pomponescu sunt de natură a-mi strica liniștea interioară. Astea sunt, dimpotrivă, dovezi de inferioritate din partea lui. Un om puternic lovește deschis. Are toate mijloacele la dispoziție, de ce nu ridică ostentativ catedrala lui în altă parte?" Ioanide ar fi voit să spună toate aceste lucruri lui Botticelli
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prispa de la intrare. Instală sobe de teracotă, făcând exterior un horn de granit. Aruncă blocuri de piatră în chip de pavaj în jurul casei. Ca unul ce avea relații cu furnizorii, împrumută ceea ce-i lipsea și, înainte ca vremea să se strice, Ioanide invită pe Elvira să se mute. Pentru cărți făcuse rafturi date cu lac, de-a dreptul în perete. Isprava lui Ioanide făcu senzație. Pomponescu află firește de efectul sugestiilor lui, prefăcîndu-se tot așa de mirat ca și ceilalți. . - Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și copil numai pentru o astfel . de socoteală? Soția lui Gonzalv oftă imperceptibil. . - N-aș fi fericită dacă l-aș vedea mereu indispus. M-așsimți vinovată. Existența este imposibilă cu un om, oricât de delicat, care nutrește sentimentul că și-a stricat cariera din cauza femeii. Am cunoscut o tânără doamnă care-și iubea foarte mult soțul, însă a divorțat, neputând suporta indispoziția secretă a acestuia din cauza criticilor rudelor, care-i reproșau că a luat o femeie de condiție socială inferioară. . - Păcat! observă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arăta emoționat, zâmbi chiar cu incredulitate. . - Dacă au ei pe altcineva mai bun decât mine, n-au decîtsă-l puie! Gonzalv cugetă în sinea lui că el era foarte bun să înlocuiască pe Conțescu și imediat se gândi că n-ar strica să ia contact cu sferele Mișcării îi era totuși frică, și experiența, confirmată și de liniștea ciudată a geografului, îi spunea că familia Conțescu e o rețea puternică, în care intrau și membri ai Mișcării. Însuși Hagienuș îl confirmă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
buza de sus, nu de spaimă, ci din neplăcerea de a se vedea astfel minimalizat de Gulimănescu. . - Plecarea în străinătate era soluția cea mai nimerită. Ex-ministrul surâse melancolic. . - Unde locuiești? Întrebă Gulimănescu. . - Acasă la mine. Ce întrebare! . - Poate că nu strica să fi transferat averea pe numele altuia. Se vor confisca averile foștilor demnitari. Pomponescu izgoni cu mâna spectrul vindictei. . - La catedră te-ai întors? . - Nu, zise Pomponescu. Sunt în concediu. - E mult mai bine. Te-ai fi expus manifestațiilor ostile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adăuga: Domnule, e admirabil! Superb! Ești un bărbat plin de daruri, e-mi-nent! Ești cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca o statuie greacă, venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar Saferian, adus cu greu de alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se depărteze. În cazul nostru, Conțescu își bate joc pur și simplu de Gonzalv. De-ar fi auzit aceste cuvinte, Conțescu nu le-ar fi aprobat, căci nu spre a se amuza pe socoteala lui Gonzalv se îmbolnăvise. Era ceva stricat în mașinăria lui. Astfel, abia ieșit ca prin miracol din pneumonie, căzu în altă supărare. Stând G. Călinescu de atâta vreme pe spate în pat, făcu o escară la capătul de jos al șirei spinării, care-l incomoda grozav. Acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vor fi oprite [să procedeze astfel]), nu va încăpea contenirea relelor, dragă Glaucon, pentru cetăți și neamul omenesc.” “E puțin probabil să se întămple ca regii să devină filozofi, sau filozofii regi; și nici nu-i de dorit, deoarece puterea strică negreșit judecata liberă a rațiunii. Este însă indispensabil ca un rege - sau un popor regesc, adică un popor care se autoguvernează - să nu îndepărteze pe filosofi, ci să le recunoască dreptul de a se rosti public.” “Tot așa [...] cum se
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
vasculară, o persoană trebuie să aibă simptome sau prezența unei boli cerebrovasculare. Această boală se instalează când rezerva de sânge a creierului este blocată, provocând daune ale țesutului creierului. Tehnicile PET și MRI pot detecta zonele în care țesutul este stricat și zonele cu debit scăzut de sânge care confirmă boli cerebrovasculare. Blocarea căilor care permit circulația sângelui la creier sau hemoragia se numește atac cerebral. Demența vasculară se poate instala după un atac cerebral puternic sau după mai multe atacuri
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
satisfacția generală, aceasta a pierdut valoarea geamului spart. De unde, generalizând, ajungem la următoarea concluzie neașteptată: "societatea pierde valoarea obiectelor distruse în mod inutil" și la următorul aforism care va face să se ridice firele de păr din capul protecționiștilor: A strica, a sparge, a disipa nu înseamnă a stimula producția națională sau mai pe scurt: distrugerea nu înseamnă profit. Ce veți zice domnule industriaș, ce veți zice adepți ai acestui bun domn de Saint-Chamanas care a calculat cu atâta precizie ce
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
devenirii lor, generează neputința hotărârii mele. Nehotărârea existențială nu e de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întîi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încîlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă "nehotărîte", să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze în ferma lor delimitare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie să vezi în celălalt, tânărul în speță, dacă e "pe linia de plutire". Acum am altă imagine: a mașinii. Unul are un motor, altul câteva piese, câte o roată. Tu ai mașina. Uneori nu are benzină, alteori se mai strică, dar ai mașina care merge." Și-a terminat de tradus în franceză un fragment din interpretarea la Cratylos pentru "Cahiers roumains". După- masă, va începe să scrie "Interpretarea" la Euthydemos. Vrea să știe ce am scris despre dialog și să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
seducție și miraj. Ești sănătos câtă vreme ești prins în "dansul amăgirii muritoare" vegheată de marea regină a Lumii, Maya. Cel care părăsește dansul acesta iese din cursa vieții și devine "nebun"; pentru că privirea distantă, care atrage după ea clarviziunea, strică jocul Mayei. Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă tehnici de refacere a sistemului protector de iluzii, reintrarea în hora amăgirii, un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieții, de a-ți recăpăta miopia salutară. Dacă Hamlet ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au decât francezii, explicații suplimentare. "A, doamna vine din New York... Și domnul din București... Și veți petrece câteva zile la Paris... După zece ani... E frumos!" Și încheie cu un profitez-en!, spus din toată inima. Nu are sens să-i stric scenariul care s-a înfiripat spontan în mintea lui. E limpede că ne-a așezat într-un story învestit cu prestigiu sentimental: o iubire ce pare că s-a sfârșit, dar care rezistă și trece prin ani (zece!) și, în ciuda
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
derulează perfect, în înlănțuirea lor ideală. Se creează un echilibru între ritmul derulării mentale și cel al așezării ei pe hârtie. E ca și cum mi-aș dicta mie însumi, liniștit, un text pe care îl știu dintotdeauna. Alteori, echilibrul acesta se strică, "îmi dictez" prea repede, nu pot ține pasul în scris cu succesiunea gândurilor. Atunci pagina se dereglează, încep să scriu "urît", prescurtez, cuvintele nu traduc în mod ideal gândul, dar nu are importanță, important este să nu pierd ce vreau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să semănăm cu obiectele stricate: sîntem ca ușa unui frigider care se închide prost, ca brațul unui fotoliu care joacă sub greutatea cotului, ca apa rezervorului de la clo pe care o auzi curgând întruna. Bucăți întregi din corpul nostru "se strică" și le mai tragem o vreme după noi până în ziua în care trebuie să renunțăm și să le aruncăm, cu utilizator cu tot, la gunoi. Mă uit la Sănduc Dragomir în această perspectivă ustensilică: gura nu i se mai închide
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uit dulceața Când peste saduri, porumbiști, grâne, Gonind un iepure de dimineață Flămând pe vară sosii la tine: Cu ce plăcere toți m' ospătară, Bătrâni și tineri! - Dar cel jurat Cu alți doi marturi mă apucară "Să ispășească câte - am stricat". Adio scumpă, și mult dorită Sălășluire de farmec plină, Unde departe de - orice ispită Dulcea mea viață petreceam lină. Tinere crânguri, păduri bătrâne, De - aici plec iată, și nu mai viu; Inima-mi însă cu voi rămâne Și... "o pulpană
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
place, E venin omorâtor; Hotărâsem dar a-mi face Un bun nume 'n viitor. Dar cum faci economie Cu un sânge - așa fierbinte; Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Prânzurile cele dese Sănătatea văd că-mi strică, Hotărâsem dar de mese Și s-aud să-mi fie frică. Dar când te 'nvit cu - amicie Să refuzi găsești cuvinte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. De - adunările frivoale Ziceam, zău, să fug departe, Și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]