5,950 matches
-
multe puncte de vedere s-a dovedit că Dumnezeu îi ajutase. Așadar, de aici încolo începea o nouă poveste de viață pentru fiecare. Păreau săraci și umili, singurul lucru de preț pe care-l aveau era doar prietenia lor. Vântul sufla la fel de tare, necruțător ca și atunci când se încumetaseră să traverseze râul, făcând situația în care se aflau și mai îngrozitoare. Altul din același grup zise:Slavă Domnului că am reușit și nu trebuie să dăm cont nimănui pentru tărășenia noastră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care-l plămădește pe copil și-i dă viață. Dacă-l pierde pe copil sau îl dă în grija altuia nu se resemnează niciodată. Până când și animalele se zbat pentru puii lor. L. Deziluizii E foarte cald astăzi, chiar dacă vântul suflă ușor peste orașul întins și peste câmpii. Dacă ar fi aflat Valentin că venise Carlina în țară nu știu dacă ar fi îndrăznit să vină să o vadă sau i-ar fi reproșat mai degrabă cu ce drept mai calcă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
forările. Departe, în vale, se văd casele albe ale moților, strămutate pe versanții mai înalți, pentru a face loc sterilului și reziduurilor, depozitate pe Valea Sesii, care au înghițit în timp satul Gemăna. Este liniște, se aude doar vântul ce sufla tot mai tare și țăcănitul aparatelor de fotografiat. Reprezentanții de la ,,Cuprumin” încep să ne bombardeze cu fel de fel de date tehnice, cifre, statistici. Rețin faptul că lucrările au început în anul 1978, pentru exploatarea la suprafață a celui mai
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
condamnat la moarte și putea pune capăt unui război și putea întrece însăși puterea legii, mă făcu să mă simt neputincios și batjocorit, dar în același timp, eram atât de ușor încât numai acum, scriind, îmi dau seama: să fi suflat numai asupra mea și aș fi plutit pe deasupra Albalei că un nor, ca o prevestire.” Puterea lui induce și comunică teamă, artistul fugind de propria scriere: ,,Scrisul meu, literele mai strâmbe, măi lăbărțate, parcă legate între ele de o frică
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
s-o cheme pe Livia, "numai dacă n-o deranjez". Da, doctorița Popa, aud după un timp vocea Liviei. Cine-i? "Și-am răspuns iubitei: "Azi prin vînt și ger,/ Cineva flori albe leapădă din cer./ Poți așterne patul și sufla-n cămin""..., îi spun eu, tărăgănînd ultimele cuvinte, oprindu-mă aici cu recitatul, ca de fiecare dată cînd îi spun versurile astea, ale lui Esenin. Ei, Mihai! explodează Livia. Mă așteptam să-mi dai telefon. Spune-mi și ultimul vers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o poveste de dragoste... Mîine vei începe să scrii romane polițiste, apoi comedioare..., cel mult o piesă filozofică. Nu ți-ai zis niciodată că ești unul dintre aceia care încep prin a face furtună în ocean și sfîrșesc prin a sufla în paharul cu apă? Dacă nu chiar în iaurt... Ce vrei de la mine, Vlade? Nimic. Nici măcar o explicație, așa, ca-ntre bărbați... Și pentru că ai adus vorba de fosta noastră prietenie, acum cînd te-nsori, îți dau un sfat: cască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă întreb, dar imediat îmi dau seama că nu sînt deloc delicat în gînduri, mai ales acum, la numai cîteva minute după ce am simțit că mă prăbușesc. Mulțumesc celor din birou pentru bunăvoință și ies. Afară, vîntul sfîrșitului de iarnă suflă cu putere. Îmi aranjez fularul la gît și-mi trag mănușile din mers, gîndindu-mă că nici iarna aceasta nu i-am făcut tatii rost de un camion cu deșeuri de lemn pentru foc de la vreuna din fabricile de cherestea. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sau la teatru, unde îl întîlnesc de foarte multe ori. Ei, îl întreabă domnul Florea pe Dinu, ce părere ți-a lăsat individul? Numai un imbecil se poate lăuda, și-ncă față de un necunoscut, că în serviciul lui nimeni nu suflă, că el face ce vrea. Ori se laudă, ori e..., face un gest evaziv Dinu. Ce-ai face, îl întreabă Florea, dacă i-ai fi subaltern? I-aș fi subaltern, nu slugă. Eu nu fac sluj în fața nimănui. Florea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fix la mine și strînge din umeri: Credeam... Mă rog!... Dacă... Atunci, de ce nu pornești separatorul?! mă întreabă brusc, recăpătîndu-și siguranța. Doamnă, îi răspund, eu nu sînt mistic, să cred că un lucru neînsuflețit poate prinde viață numai dacă cineva suflă asupra lui... Pentru mine, acum, nu există nici "nu vreau" și nici "nu pot". Există un "trebuie să mă gîndesc". Eu, cel puțin, nu țin cărți nici sub masă și nici în manșetă, să le scot la momentul oportun. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
centrale. Înțeleg că este chemat la conducere, dar asta mă lasă rece. Am și eu aceeași convingere că faptele contează acum; vorbele sînt apanajul impostorilor. Intru în curtea combinatului și grăbesc pasul spre clădirea Serviciului dezvoltare. Viscolul a stat. Mai suflă din cînd în cînd vîntul, umed și rece, pătrunzînd adînc în corp, făcîn-du-mă să fiu scuturat de frisoane scurte și puternice. "Asta-i, îmi zic, pupăza a fost pînă acum. Colacul de peste ea va fi o gripă de toată frumusețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Îmbătrînim, domnule, îmbătrînim, asta-i! Ne gîndim la pensie, la tihnă... Știi ce-a făcut Graur azi? Întorc capul spre Luchian și strîng din umeri. Bag dosarul cu documentația tehnică în sîn și-mi duc vîrful degetelor la gură, să suflu peste ele, să le încălzesc. Graur a fost chemat azi la directorul general și a fost întrebat ce părere are despre sectorul de cercetare din Serviciul dezvoltare; dacă știe ce teme de cercetare sînt în lucru, dacă el are vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
suflet întîlnind un altul pe măsura lui... Închipuie-ți ce frumos mi-ar sta să fiu prieten cu nu știu care femeie neconsolată: bărbatul ei, un dobitoc dealtfel, s-o țină vorba lui William Gibson pe post de "cîrpă în care-și suflă nasul", iar eu să văd în ea "madona pura"... Scuzați, domnilor! Nu-mi place să fiu rezerva nimănui... Bine, Dinule, la atît se reduce dragostea pentru tine?! mă mir eu dezgustat. La "atît" se reduce în capul... altora, surîde el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lenjerie de Lyon ori de Hanovra, arăt eu spre capotul ei, cu etichetă de Hanovra. Livia își strînge din nou cordonul peste mijloc, înnodîndu-și-l încet, cu mișcări lente, ca o părere de rău. Știi, Mihai... Știu! Poți așterne patul și sufla-n cămin, / Eu și fără tine sînt de viscol plin." Versurile sînt ale unuia care a simțit dimensiunea reală a dragostei. La vîrsta noastră, floarea sufletului său se stingea deja, dar lăsa lumii petalele veșnic proaspete, plantase în Eternitate o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să vezi cum stau, trebuia să cercetezi și cu cine stau. Păcat că din toate cărțile mele ți-a sărit în ochi doar una probabil pentru că-i mai voluminoasă și cu coperți pînzate... Scot batista din buzunarul pantalonilor și-mi suflu nasul imediat ce simt că-mi vine să strănut. E cald și bine aici, în holul apartamentului, dar asta mă lasă rece "sînt de viscol plin" și nu-mi doresc decît să ajung acasă și să-mi fac o baie fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dai de urma tabelului cu numele tău, pentru garsoniera de la blocul-turn, așa-i? De unde știi? Cumnată-miu și inginerul Teodoru au aranjat să se rătăcească tabelul, să nu primești locuința. Sînt colegi de chefuri la Poiana Brîndușelor... Lui Teodoru îi suflasem amanta, dar lui cumnată-tu ce dracu i-am făcut? Nici nu-l cunosc. Ba-l cunoști. A trecut seara asta pe la mine să-mi spună că te reclamă la partid și, poate chiar, te dă în judecată. Ai bruscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vînzătoarea de la pîine, iar pe el l-ai sictirit. Ia te uită! exclam eu. E ăla cu mîinile pînă la coate în buzunarele hainei de piele, care se plimbă prin magazine. Tovarășul face teren! Lui ce muiere i-am mai suflat? Lui i-ai suflat vreo sută de mii de lei... Era în Direcția Comercială pe vremea scandalului cu cele trei sute de mii de ouă, retrase din comerț. Ai grijă, tipul a ieșit basma curată atunci... Seara asta însă a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe el l-ai sictirit. Ia te uită! exclam eu. E ăla cu mîinile pînă la coate în buzunarele hainei de piele, care se plimbă prin magazine. Tovarășul face teren! Lui ce muiere i-am mai suflat? Lui i-ai suflat vreo sută de mii de lei... Era în Direcția Comercială pe vremea scandalului cu cele trei sute de mii de ouă, retrase din comerț. Ai grijă, tipul a ieșit basma curată atunci... Seara asta însă a mai aflat și cine nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privesc) și privesc apa neclintită în umbră ca o imensă tavă de cloisonné albastru sidefat. Uneori mă cobor pe dig și mă așez pe vreo bancă. Vine cineva, se așează lângă mine, vorbim. Răcoa rea umezește haina de lână, vântul suflă potolit, dar rece. De acolo, huetul mării cu miros de alge și sare revine egal și ritmat. Eu mă gândesc la tine, mă gândesc cu spaimă și uneori cu liniște: „Îmi feresc copilul și trebuie să fie așa“. Îmi vorbea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile mele nu mai atin geau podeaua. Și o mulțime, o mulțime de momente de mare intensitate umană - mărturisesc și trebuie să ții
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-ți cumperi unul de stofă pariziană bună și elegantă. Draga mea, ai ce-ți trebuie? La urma urmelor, ești fericită că te afli la Paris? Cu siguranță, nimic și nimeni n-ar fi putut contribui atât de mult la îmbogățirea sufle tului tău, ca ultimii trei ani petrecuți acolo. Dar o ființă ca Tine, sau ca Șerban, să trăiască așa de modest, să câștige doar acel minimum care vă transformă în paria? Și mai am ceva pe suflet. Aș vrea să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în brațe. E... o rochie foarte drăguță... Cum să adaug oare, dar n-ai să mă vezi în veci purtând-o? — Și îți vine la fix, spune mami cu noduri în gât și caută un șervețel. Dar tu hotărăști. Își suflă nasul. Dacă crezi că nu ți se potrivește... spune-mi. Nu mă supăr. Păi... ce să zic... Of, Doamne. O să mă gândesc, reușesc să îngaim într-un final și schițez un zâmbet chinuit. Punem rochia de mireasă înapoi în geanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așez lângă o femeie între două vârste, într-un cardigan vechi albăstrui. — Ești bine, draga mea? Ridic ochii spre ea și văd că îmi întinde un șervețel. N-are cum să nu te impresioneze, spune cu blândețe în timp ce eu îmi suflu nasul. Pe cine ai aici, o rudă? — Un prieten. Dumneavoastră? — Soțul meu Ken, spune femeia. A făcut un bypass. — O, Doamne! Îmi... pare foarte rău. Încerc să-mi închipui cum m-aș simți dacă Luke ar fi pe patul ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-i zic. Lucrul cel mai groaznic e că eu am crezut mereu că o înțeleg pe Lucy. Că ne înțelegem unul pe celălalt. Și, când colo, tot timpul ăsta... Se întrerupe brusc, caută o batistă în buzunar și-și suflă nasul. Evident, acum, dacă dau filmul înapoi, văd că au existat destule semne. — Pe bune? A, da, spune Tom. Doar că eu nu le-am dat nici cea mai mică atenție. — Cum ar fi... îl îndemn cu blândețe, străduindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le provoacă oamenilor nu numai deochiul, ci „toate bolile”. Mai ales dacă el este străin, adică „trecător” și „prin sate umblător”, ca În unele descântece românești : A fost un om roșu trecător, Din nouă sate viitor, Și peste (cutare) a suflat Și toate boalele i-a dat <endnote id="(150)"/>. În proverbe, credințe și basme populare românești (dar și din alte zone ale Europei), „omul roșu” (ca și evreul) nu este doar negativ valorizat („De omul roș să te ferești, că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la bătălie. Întreaga „armată evreiască” este parodiată, folosindu-se - cum crede etnologul Petru Caraman - unele elemente „de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare „pe-un codoi/ de măturoi”, iar soldații suflă nu În goarne, ci „În foi de ceapă”. Armele oștenilor (sulițe din lemn de tei, puști de soc, foarfeci) fac și ele parte din registrul burlesc : „Toți aveau legat la gât/ Câte-un foarfece-ascuțit,/ Pe vrăjmaș când l-or vedea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]