5,243 matches
-
Gilbert a denumit specia "Krombholzia aurantiaca" în onoarea marelui micolog german Julius Vincenz von Krombholz. S-au mai încercat multe alte denumiri care însă pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu fenol violet purpuriu, mai tarziu maro închis și cu sulfat de fier verde. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
În chimie, un hidrat este un compus chimic care conține una sau mai multe molecule de apă de cristalizare. Atât compușii anorganici (de obicei sărurile), cât și compușii organici pot fi hidrați. Un exemplu de hidrat este sulfatul cupric pentahidrat. Despre o sare care nu este hidrată se spune că este "anhidră". În chimia organică, un hidrat este acel compus prin adiția de apă la molecula unui compus organic. De exemplu, etanolul, CH3-CH2-OH, este produsul reacției de adiției
Hidrat () [Corola-website/Science/335607_a_336936]
-
legătură C-N. Deshidratarea aldoximelor (RCH = NOH) oferă, de asemenea, nitrili. Reactivii caracteristici acestei reacții sunt trietalamina/dioxid de sulf, zeoliții, sau clorura de sulforil. Explicarea acestui demers este sinteza One-pot a nitrililor la aldehide cu hidroxilamina în prezență de sulfat de sodiu. Nitrilii aromatici se obțin, de obicei, în laborator din aniline prin compușii de diazoniu. Aceasta este reacția Sandmeyer. Ea necesită tranziția cianurilor de metal. Grupele nitril în compușii organici pot suferi diverse reacții atunci când sunt supuse la anumiți
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
unui film alb-negru dar permițând developării să se desfășoare mai mult sau mai puțin până la punctul final. Developarea este apoi oprită prin spălare abundentă iar filmul este apoi tratat cu soluție de bicromat acid. Acest proces convertește argintul elemental în sulfat de argint, un compus care nu reacționează în prezența luminii. După o spălare abundentă și expunerea la lumină actinică filmul este developat din nou permițând halogenului de argint ce nu era vizibil înainte să fie redus la argint elemental. În
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
Buretele se decolorează cu anilină mai întâi auriu, apoi brun-roșcat, cu fenol roșu-portocaliu apoi roșu-cărămiziu, cu Hidroxid de potasiu imediat brun-gălbui și cu sulfat de fier galben. Văzut de sus, buretele seamănă tare cu gălbiorul și specii înrudite, dar se deosebește clar prin aculeii săi (Himenoforul genului "Cantharellus" constă din pseudo-lamele), dar de asemenea cu "Albatrellus cristatus" sin. "Albatrellus ovinus" (are spori, comestibil), "Hericium
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
Celelalte sinonime între altele Agaricus acris al lui Pierre Bulliard din 1785 pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu anilină sau fenol repede purpuriu, cu formaldehidă după câtva timp violet, cu guaiacol imediat mov, apoi purpuriu, în sfârșit negricios, cu sulfat de fier repede roșu de carne și cu tinctură de Guaiacum rapid albastru-verzui. Dacă se ia în considerare mărimea, iuțimea precum laptele alb ale acestei ciuperci, ea poate fi confundată numai cu puține alte specii relativ inofensive, de exemplu cu
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
în păduri de conifere montane aproape numai sub molizi bătrâni, cu drag printre afine, din iulie până octombrie. Buretele nu se dezvoltă în câmpie. Buretele se decolorează cu acid azoticîncet roșu-maroniu, cu anilină purpuriu-violet apoi purpuriu-negricios, cu fenol roșiatic, cu sulfat de fier slab gri-verzui și cu tinctură de Guaiacum incet gri-verzui. Superficial văzut, Lăptuca neagră poate fi confundată cu câteva alte specii, cum ar fi: "Lactarius fulginosus" (comestibilitate redusă, cam amărui, coloritul cuticulei mai deschis, se dezvoltă aproape numai în
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea în cele de conifere sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete, picior albicios, miros și gust plăcut), "Hypholoma fasciculare" (otrăvitor, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, miros
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
în precum la marginea pădurilor de foioase, prin grădini și parcuri, mereu acolo, unde se află și gazda lui, din iulie până în octombrie. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu după 20 de minute deschis gri-verzui, cu sulfat de fier ușor roz-gălbui, cu tinctură de Guaiacum imediat gri-verzui și cistoidele cu albastru. Fapt este, că în diverse regiuni ciuperca se folosește în consum (de exemplu Rusia, Norvegia). Pentru a evita o otrăvire, părușeii se țin 6-8 ore în
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
multor cazuri de interferențe constructive de structuri. Microstructura fotonică a aripilor de fluture poate fi reprodus prin mineralizare biomorfică pentru a obține proprietăți similare. Microstructurile fotonice pot fi reproduse folosind oxizi de metal sau alkoxizi de metal, cum ar fi sulfat de titan (TiSO), oxid de zirconiu (ZrO2) și oxid de aluminiu (AlO). O metodă alternativă de oxidare cu vapori de SiH4 pe șablonul de suprafață a fost inventat pentru a păstra delicatele caracteristici structurale ale microstructurii. O tehnologie de afișare
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci sau chiar sute de exemplare). Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi negru, cu sulfat de fier inițial verde, mai târziu verde-negricios și cu tinctură de Guaiacum repede albastru-verzui. "Hypholoma fasciculare" poate fi confundată cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat ca de exemplu cu letala "Galerina marginata" sau delicioasele Armillaria mellea, "Kuehneromyces mutabilis
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
tehnologia AGM , pe bază de gel, iși face simțită prezența pe piața acumulatorilor auto. Celulele bateriei conțin: Reacțiile chimice ce au loc în baterie în timpul descărcării: Când bateria produce curent electric cei doi electrozi și acidul sulfuric se transformă în sulfat de plumb (PbSO4 - denumirea compusului chimic alcătuită din elemente chimice notate în tabelul lui Mendeleev) și respectiv apa (H2O - denumirea compusului chimic alcătuită din elemente chimice notate în tabelul lui Mendeleev). Densitatea electrolitului arată clar starea de încărcare a bateriei
Baterie auto () [Corola-website/Science/337261_a_338590]
-
persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". De asemenea, "Russula emetica" poate fi confundată cu specii comestibile cum sunt "Russula aurea", "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula paludosa", "Russula vesca" (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) sau "Russula xerampelina". Pentru genul "Russula" (ca și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. Totuși
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
cartea sa "A natural arrangement of British plants" din 1821, "Russula lepida" descrisă de Elias Magnus Fries în opera să "Anteckningar öfver de i Sverige växande ätliga Svampar" sau "Russula incarnata" a lui Lucien Quélet (1882). Buretele se decolorează cu sulfat de fier într-un ocru-roz palid. "Russula roșea" ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea, "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula veșca" sau "Russula
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
de Siena, cu anilina galben de lămâie (apoi verzui, după 3 ore roșiatic), cu tinctura de Guaiacum albastru-verzui, cu Hidroxid de potasiu galben, cu naftolul α albastru că cerneală, cu rezorcina după câtva timp ușor ruginiu în sfârșit negru, cu sulfat de fier roșu cărămiziu și cu brun-negricios. Vinețica ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile "Russula aurea", "Russula cyanoxantha" "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula flava", "Russula integra", "Russula mustelina", "Russula paludosa", "Russula roșea" sin. "Russula lepida", "Russula rosacea
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
Ernest Maire, (1878-1949), nume binomial până la sfârșitul secolului al XX-lea. Atunci s-a preluat din nou denumirea "Russula nobilis" a lui Velenovský, actuală până în momentul de față (2016). Buretele se decolorează cu hidroxid de potasiu imediat palid galben-maroniu, cu sulfat de fier (II) gr-roșiatic până galben-maroniu și cu tinctură de Guaiacum după zece secunde albastru închis. Toxicologia acestei ciuperci otrăvitoare nu se poate descrie exact, fiind cuprinsă sub termenul "sindrom resinoidian". Nu este posibil de a detoxifica-o prin fierbere
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]
-
persicina", "Russula pseudointegra", "Russula rhodopus" respectiv "Russula sanguinea". De asemenea, "Russula nobilis" poate fi confundată cu specii comestibile cum sunt "Russula aurea", "Russula decipiens", "Russula decolorans", "Russula integra", "Russula lepida" sin. "Russula rosacea", "Russula paludosa", "Russula vesca" (se decolorează cu sulfat de fier portocaliu-roșu) sau "Russula xerampelina". Pentru genul "Russula" (ca și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. Totuși
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]
-
este printre cele mai sărate ape minerale din țară, are o mineralizare totală de 321 g/l și conține: 192 g/l - clor; 124 g/l -sodiu. Pe lângă clorura de sodiu (sare), apa utilizată la SanConfind conține numeroase elemente binefăcătoare: sulfați, bicarbonați, calciu, magneziu, potasiu, brom, fier. Nu conține substanțe organice (interzise), dar nu conține nici bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat. APe lângă apa sărată terapeutică, Baza de Tratament SanConfind folosește și nămol sapropelic adus din Lacul Techirghiol. Acest nămol
Sanconfind - cum să te tratezi în Occident, la 100 de km de București () [Corola-website/Journalistic/104946_a_106238]