5,297 matches
-
și cel al țărilor vecine pentru îmbunătățirea dezvoltării în profil regional și a coeziunii (regiuni de dezvoltare, euroregiuni). Modelul Uniunii Europene vizează integrarea regională prin formarea unui grup de comunități naționale într-o structură omogenă și cu o politică regională suverană. Normele europene cer ca regiunile să fie capabile de a coopera între ele, atât în interiorul statului, cât și transfrontalier, pentru realizarea de proiecte comune. Elaborarea, implementarea și evaluarea politicilor de dezvoltare regională în România în strictă concordanță cu obiectivele de
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Potrivit constituției din 1952 România devenea “stat popular, unitar, independent și suveran”; se afirma libertatea religioasă și egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul . 14) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
de eșecuri și dezamăgiri politice, au compensat rutina afectiv- erotică în relațiile lor de familie. Unele nu s-au oprit la acest nivel de așteptare, acela de decor stimulativ, și s-au implicat în decizii politice, s-au substituit, uneori, suveranilor în luarea hotărârilor politice, economice, culturale. Frumoase, senzuale, charismatice, inteligente și ambițioase, cultivate și talentate, curtezanele au trezit admirație și respect, dar și invidie, gelozie, dorință de răzbunare. Puternice și voluntare, au înfruntat ostilități, rivalități și concurențe din partea curtenilor, împărăteselor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cuvâtul curte ce are sensurile de: mediu fizic și uman în care se trăiește și care aparține rangurilor înalte nobiliare, suveranilor. Curtenii sunt cei din anturajul nobililor, suveranilor, oficiali și neoficiali, permanenți sau fluctuanți. Curtezanii sunt membrii curților nobiliare și suverane, permanenți sau fluctuanți, dar și persoane din afara curților nobiliare și suverane care, prin comportamentul lor, se străduiesc să fie în atenția celor cu putere și influență, să intre în sfera lor de atracție erotică, pentru a accede în poziții dorite
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care se trăiește și care aparține rangurilor înalte nobiliare, suveranilor. Curtenii sunt cei din anturajul nobililor, suveranilor, oficiali și neoficiali, permanenți sau fluctuanți. Curtezanii sunt membrii curților nobiliare și suverane, permanenți sau fluctuanți, dar și persoane din afara curților nobiliare și suverane care, prin comportamentul lor, se străduiesc să fie în atenția celor cu putere și influență, să intre în sfera lor de atracție erotică, pentru a accede în poziții dorite, pentru a obține ceea ce doresc. Aceștia se folosesc de talente în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prințese își rezervau plăcerea și capriciul de a se desfăta în haremuri masculine. Femeile care intrau în sfera preferințelor împăratului, prințului sau înaltului demnitar se bucurau de privilegii deosebite: primeau pavilioane, aveau servitori, bani, haine somptuoase, bijuterii. Cele care ofereau suveranilor moștenitori băieții erau preferați, ocupau ranguri superioare de soții și concubine de rang superior. De aceea, pentru a ajunge în asemenea poziții râvnite, femeile aflate în concurență unele cu altele se foloseau de intrigi și corupție, comiteau direct și indirect
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o frumusețe seducătoare, cu trăsături armonioase și cu ochi albaștri. A fost mereu un instrument în mâna tatălui și fratelui ei Cesare pentru interesele și ambițiile lor politice. A fost căsătorită, a fost despărțită de soți, după interesele lor politice. Suveranul pontif și-a logodit fiica cu un nobil aragonez, a despărțit-o de el, a căsătorit-o cu contele Giovanni Sforza, în 1493, la 13 ani, pentru a avea de partea sa Milano. Căsătoria a fost desfăcută tot la intervenția
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Borgia. Acesta din urmă a fost luat ca model de Macchiavelli în lucrarea "Il Principe". Lucrezia a fost etichetată, pe drept sau pe nedrept, fiica, mireasa și nora papei Alexandru al VI-lea. Lucrezia a fost numită de tatăl ei, suveranul pontif, guvernator de Spoletto. S-a recăsătorit, fără voia ei, la intervenția tatălui, cu Alfons d'Este, fiul ducelui de Ferrara. Ca guvernator și ducesă de Ferrara, Lucrezia a organizat un corp de poliție, s-a erijat în sprijinitoarea Bisericii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Delfin. Gabrielle d'Estrées (1571-1599) Gabrielle provenea dintr-o familie nobiliară (tatăl, Antoine d'Estrées, mama, Françoise Babou), ea însăși fiind ducesă de Beaufort și Verneuil, marchiză de Monceaux. Unele membre ale familiei erau cunoscute pentru întreținerea relațiilor amoroase cu suverani pontifi și regali. Bunica dinspre mamă a fost metresa papei Clement al VII-lea (1523- 1549) și a lui Francisc I. Mama ei, Françoise, ca și cele șase surori proveneau din asemenea relații și au primit porecla șapte păcate capitale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Mancini (1641-1715) Jules Mazarin / Giulio Ralmondo Mazarini (1602-1661), italian de origine, cardinal și diplomat papal în Franța, cetățean francez naturalizat, cardinal și prim-ministru al Franței, numit de regina mamă Ana de Austria, s-a ocupat și de educația viitorului suveran, Ludovic al XIV-lea, el însuși fiind fondatorul unei academii de pictură și de sculptură și al unei biblioteci. Tactul său diplomatic a contribuit la supremația Franței în Europa prin Pacea de la Westfalia (1648) și prin Tratatul Pirineilor (1659). Bucurându
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de lacrimi delicioase, care sunt atributul cel mai dulce și exprimarea firească a sensibilității noastre: nostri pars optima sensus. Juvenal, Satira XV. De câte ori nu a fost admirat felul în care strigătele, gemetele, suspinele acționează asupra celorlalți oameni! Acestea sunt hotărârile suverane ale naturii. Dacă Poetul își alătură ei vocea, câtă forță nu va avea ea? Vocea lui îi va învăța pe oameni adevărul acesta important, că făcând răul, ei culeg ce vor semăna, că se rănesc rănindu-l pe altul. Această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât să întrerupă desfășurarea acțiunii sau să o păteze de neverosimil. Louis-Sébastien Mercier citează libertatea temporală pe care și-o arogă Shakespeare. "Shakespeare, scrie el în Noul Examen al tragediei, ne spune într-un mod foarte convingător, că poetul este suveran în modificarea după voie a acțiunii care trebuie să se petreacă fie în mai multe zile, fie în mai multe locuri; că verosimilul va avea atunci de câștigat, și că interesul, fără a mai fi împărțit, va fi mai mare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arta de a cânta. Este o artă care cere un antrenament și o tehnică foarte apropiate de virtuozitate. Când un actor, posedând o voce bine antrenată și o tehnică vocală magistrală, își spune textul, sunt complet furat de arta lui suverană. Dacă are ritm, sunt antrenat în mod involuntar de acest ritm și de sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului, în același timp și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care imaginea ei devine epură confină cu figura (opusă polemic) a spiritului. Ambii poli ai operațiunii de transgresie sunt reprezentați fără nici o urmă de retorică a exhibării eului, ci - cu toată personalizarea gramaticală - în registrul moral și estetic al impersonalității suverane. Retras în cochilia sinelui, sondat cu tranșanța și transparența autospecției blecheriene, solitarul se contemplă de la distanță, cu o totală răceală: „...pot să mă uit la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
membru de onoare al Academiei Române. Debutul lui C. se leagă de „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, unde în 1847 publică notații satirice în proză și cronici teatrale, urmate de versuri patriotice, apărute fie aici, fie în „Pruncul român”, „Popolul suveran” ori în „România viitoare” și „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu același nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
figurii „Adoratoarei Zeului”1, soția pământeană a lui Amonxe "Amon" la Teba, care domnește peste teritoriul teban În locul acestuia. Titlul este vechi și se referea inițial la regină, care era soția lui Amon În cadrul teogamiei din care se năștea viitorul suveran; acum Adoratoarea nu are soț pământean și nici fii, ci doar o fiică adoptivă menită să-i ia locul după moartea ei. Instituirea acestei figuri oferă Tebei o autonomie importantă, menținând-o sub controlul celui care a trimis ca soție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajutorul. Exemplul tipic pentru această teologie este descrierea din poemul Erraxe "Erra" a Îndepărtării lui Mardukxe "Marduk" (a statuii sale) din Babilon. Un alt regat divin este apsû (sumeriană abzu), adică oceanul cu ape dulci și fertile din subteran. Acolo suveran este Enkixe "Enki"/Ea. Despre acest regat se spune, de exemplu, că „ceilalți zei nu Îi cunosc interiorul”. Și Enki/ Ea, asemenea unui rege adevărat, deține În apsû propria curte divină. Un ultim regat divin, cu totul unic, este cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie să se unească cu inima sa; divinitatea solară și zeul furtuniixe "zeul furtunii" să accepte pacea de la rege și cuvântul să devină una! (KUB XXIX 1 II 45 rândurile 48). Relația strânsă pe care o arată ritualurile arhaice Între suveranul hitit și divinitatea solară stă la baza ideologiei regale care a dus la formularea epitetului „Soarele (meu)” pentru a-l indica pe regele hatiților (Archi, 1979, p. 38). La fel ca În textul lui Anitta, În multe ritualuri arhaice legate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitățile Într-un panteon canonizat. În epoca lui Șuppiluliuma 1 sunt elaborate și fixate Într-o formă care se va menține aproape la fel până la sfârșitul imperiului, cu câteva variații neesențiale, listele zeilor invocați ca martori În tratatele semnate de suveranii hitiți cu regii vasali din Anatolia și din Siria, precum și cu unii suverani din Orientul Mijlociu. Dacă listele tratatelor anterioare ale imperiului 2, apărute Într-un context politic de dimensiuni reduse, menționează doar marile tipuri de divinități, fără zeii locali (inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nerik", Zippalanda, pentru care legile hitite prevedeau, Încă din cele mai vechi timpuri, privilegii speciale și scutiri de la plata dărilor. Putem să presupunem că În epoca lui Șuppiluliuma I, statutul de cetate sacră se extinsese și la Kummannixe "Kummanni", unde suveranul hitit l-a pus preot pe fiul său Telipinuxe "Telipinu", devenit mai apoi rege al Alepului, cetate care era centrul principal al cultului zeului furtunii din Siria nordică. În tratatul cu Kuruntaxe "Kurunta", Tut¿alliya al III/IV-lea prevede
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îi lovește În cap pe oamenii răi și Îi nimicește ca pe niște șakșakiluș (Appuxe "Appu", A I 1-5). Ideea de dreptate divină, precum și ideea necesității de a apela la ea stau la baza compunerii textelor rugăciunilor pe care suveranii hitiți le adresează zeilor; acestea reprezintă una dintre expresiile cele mai semnificative ale relației om-zeu. În momentele de mare dificultate, cauzate de atacurile dușmanilor, de molime, de Întreruperi ale celebrării cultului, de conflicte interne ale familiei regale, de boli, regele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propria parte cu conștiință deplină, chiar dacă și cu trudă și suferință, pentru funcționarea armonioasă a Întregului. Așadar, individualismul și cosmopolitismul se contopesc În unitate asemenea fațetelor unei singure medalii și, În timp ce primul exprimă tipul ideal al Înțeleptului, liber În mod suveran În dimensiunea sa lăuntrică, În măsura În care acceptă liber să urmeze legea imutabilă a Logos-ului, cel de-al doilea se realizează pe deplin În activitatea practică la care același Înțelept este chemat Într-un angajament În viața socială impus de aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu egipteanul Osirisxe "Osiris" căruia, de fapt, pe tot parcursul istoriei religioase elenistico-romane Îi ocupă rolul ca pereche a zeiței Isisxe "Isis". Totuși, identificat și cu Zeusxe "Zeus"/Jupiter și cu Helius/Sol, Serapis are dimensiunea de zeu cosmic, cârmuitor suveran al universului, stăpân, și el, al destinului, capabil să exprime și să satisfacă tensiunile religioase ale unei societăți cosmopolite În care individul, În vreme ce caută garanții ale mântuirii În Întâmplările mărunte ale vieții cotidiene, se simte parte a unui plan universal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alta a panteonurilor tradiționale la o asociere a acestora cu zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În ele În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sasanidă, lucru mai puțin important dacă nu chiar nesemnificativ, pentru istoria religioasă cf. Gignoux, 1986b). Totuși izvoarele epigrafice conțin, În cea mai mare parte texte cu un caracter non-religios, cu excepția unor inscripții scurte cu valoare funerară din Fars. Așadar, inscripțiile suveranilor ahemenizi au un evident scop politic; același lucru se poate spune și despre cele ale suveranilor sasanizi, dar și unele și altele sunt, chiar și indirect, foarte importante pentru istoria religioasă a Iranului antic. O deosebită importanță din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]