6,881 matches
-
iscusit, treceai prin furtună și ger și nu știai să zậmbești. Învățasem de mult la școala sufletului meu că oamenii zậmbesc la fel. Dar tu nu zậmbeai niciodată... Uitasem și eu să zậmbesc, priveam colțuri răzlețe de cer și așteptam tăcută zậmbetul tău, Yoane! Poate că plậngerea oarbă și ostenita bucurie a sufletului tău era totuna. Dar eu încercam să țin trează în minte privirea ochilor tăi pe care îi chemam tainic în noapte și ei veneau parcă dintr-o altă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ne putea întậlni, să fim doar noi atunci, în seara aceea de august, plimbậndu-ne sub razele lunii... Te voi urma, dragul meu, oriunde vei fi; mort de-ai fi, voi împărți viața cu tine. În cealaltă lume, ancestală, misterioasă și tăcută, voi fi doar eu și cu tine, ne vom iubi amậndoi întru eternitate, în infinit... Moartea ei? Nu, ea e o amăgire! Vorbă amarnică pentru tine, durere nestinsă pentru mine, dar ea nu va putea să curme dragostea noastră... Nu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
aștept - Visând de deștept. Când soarele arde și ceru-i văpae, 10Pe-a lacului valuri profunde bălae, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg - La tine alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, 15Culeg pe-a ta frunte sublime visări - Pe ochi sărutări. Amorul își moaiă aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi- 20Surîzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri 25De pământul eternel? Cine-i palida minune, Ce privește parcă-n veci Printre stânci de pietre seci, Cum se scutură de spume 30Ale mărei unde reci? {EminescuOpIV 24} PRIN NOPȚI TĂCUTE Prin nopți tăcute, Prin lunce mute, Prin vântul iute, Aud un glas; Din nor ce trece Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină, Și marea lină Icoană-i sunt; Ochiu-mi o cată În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri 25De pământul eternel? Cine-i palida minune, Ce privește parcă-n veci Printre stânci de pietre seci, Cum se scutură de spume 30Ale mărei unde reci? {EminescuOpIV 24} PRIN NOPȚI TĂCUTE Prin nopți tăcute, Prin lunce mute, Prin vântul iute, Aud un glas; Din nor ce trece Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină, Și marea lină Icoană-i sunt; Ochiu-mi o cată În lumea lată, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nor ce trece Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină, Și marea lină Icoană-i sunt; Ochiu-mi o cată În lumea lată, Cu mintea beată Eu plâng și cânt. {EminescuOpIV 25} PRIN NOPȚI TĂCUTE Prin nopți tăcute, Prin lunce mute, Prin vântul iute, Aud un glas; Din nor ce trece Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină, Și marea lină Icoană-i sunt; Ochiu-mi o cată În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină, Și marea lină Icoană-i sunt; Ochiu-mi o cată În lumea lată, Cu mintea beată Eu plâng și cânt. {EminescuOpIV 25} PRIN NOPȚI TĂCUTE Prin nopți tăcute, Prin lunce mute, Prin vântul iute, Aud un glas; Din nor ce trece Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină, Și marea lină Icoană-i sunt; Ochiu-mi o cată În lumea lată, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Reflectă-n ele țărmii - se-ntunecă, se șterg, În barcă șed ș-ascult eu a inimi-mi bătae Căci eu ca rândunica la dânsa iar alerg - Pe-a malurilor arbori și frunza este mută - Misterul lin surâde pe lumea cea tăcută. {EminescuOpIV 85} O, TE-NSENINĂ ÎNTUNERIC RECE O, te-nsenină întuneric rece Al vremei. Înflorește-n neagra-ți Speluncă umedă ca și ebenul cel topit, Fă ca să strălucească pe-acea cale Ce duce-n vecinicie toate-acele Ființe nevăzute, cari sunt Deși
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
turburi peste-a vremi-mpărăție Aiurîd întreabă lumea: - Și aceia-s muritori? Colo unde stau Carpații cu de stânci înnalte coaste, Unde paltinii pe dealuri se înșir ca mândră oaste, Munții țeapăna lor frunte o suiau n-albastre bolți; Stau tăcuți ostașii Romei, ridicând fruntea lor lată, Strălucitele lor coifuri, la stîncimea detunată, Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă, Parc-auzi a Mării-negre și a Dunării revoltă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de foc cutezător... Pe când mîna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o duci cu tine, Vâjâind încet pe prund; Ale tale unde floarea Cine știi unde-o ascund? Astfel trece și viața-mi, Dar o floare-n valu-i nu e, Nici nu spun ca tine doru-mi Nimănuie, nimănuie. Ci eu trec tăcut ca moartea, Nu mă uit la vechii munți; 15Scrisă-i soarta mea în creții Întristatei mele frunți. Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pământ, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
romane. Regină coronată învestmîntată-n raze, Fii îngerul Speranței, fii îngerul de pază La capul României, ce bolnavă... deșteaptă, Privirea-i limpezită, la Tine o îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea mea cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o stea, în care crez, De poate ca să facă faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte - Și inspirat în taină de-un cuget de proroc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul tău tăcut! De viața ta miseră moartea să nu se-atingă Dar mintea ta senină s-o-ntunece, s-o stingă, Să intre-o noapte vană cu aer amorțit În inima ta stearpă, în capu-ți pustiit. (De sub manta-i neagră scoate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marilor pasiuni. Viața este o biată paranteză a neantului. Unii moșesc răul, alții avortează binele. Un popor este o sinteză de virtuți și servituți. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, rromii ar înnegri toate topurile muzicale. Alegeți - vă idoli tăcuți ! Cei logoreici plictisesc. Marile orașe și - au golit cerul de mistere. Să trăim atât de intens, încât să - i plesnească urâtului din noi colesterolul. Pentru igiena curajului, fundamental este riscul. Neutralitatea intelectualului este aproape criminală El trebuie să fie ori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oare pe privighetoare de cântă atât de frumos? Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. A fi optimist presupune să aștepți încă întoarcerea Titanicului din prima lui cursă. Marile orașe și-au golit cerul de mistere. Alegeți-vă idoli tăcuți! Cei logoreici plictisesc. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, romii ar înnegri toate topurile muzicale. În fiecare moleculă de vin bun un carpe diem stă gata să rupă lanțurile. Mitingul acest miriapod în călduri. Măcar privirea să nu ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spre Valea Cozmoaiei. Dincolo de pasarelă, intrăm pe strada Trei Fântâni. Urmând “Drumul hoților”, ce ni se deschide în față, depășim botul dealului Căprița și numaidecât ni se deschide largă Valea Cozmoaiei. Privesc doar cu coada ochiului către ieșean, care mărșăluiește tăcut. Ca să nu mi-o ia el înainte, deschid vorba: -Nu știu cum, dar mi-am adus aminte de unul Nicoară, care la 30 mai 1620 (7128) spune că împreună cu “Nastasia, fămeia mea, și cu coconul nostru, cu Toader din Valea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îmi facă, eu cu dor am să o alin, Nu vreau nici mâncare, nici apă, ci doar iubirea ei, Te rog, Doamne, te rog ascultă, căci toți suntem fii Tăi”. Nu trecu mult timp și iată, cei doi se privesc tăcuți, Parcă ar vrea să spună ceva deodată, dar se simt pierduți, Băiatul urcă la geam și o privește cu duioșie: “Draga mea, ești chiar tu, femeia ce am așteptat-o de-o vecie” Fata, timidă, îi răspunde cu un glas
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
noi ! pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le vede răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna... le scutură cum poate, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi magistrala, - Hai acasă... astăzi trebuie să merg și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Dar eu...? Aerul rarefiat al dimineții era neobișnuit de rece și limpede însă eu acumulasem căldură, poate sufletească; mergeam descheiat la haină și nu-mi păsa. De la stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul meu! Clădirea căminului mă aștepta nemișcată ca un monstru diluvian cu mai multe capete, cu intrări-ieșiri și două aripi înfoiate. Edy nu avea de gând să se supere însă mă aștepta nerăbdător să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe el și... oftează: - Oare să aibă și el soarta Marilenei ? Își spune ea, gândindu-se la soarta altui copil pe care l-a pierdut în urmă cu 4 ani. Dincolo în sufragerie, tatăl băiețelului și cumnatul lui Mitică, stau tăcuți, cu gândurile vraiște. Sunt prieteni, de când se știu că au ieșit pe stradă la joaca, probabil aveau 2-3 anișori. Au făcut războaiele, întâi contra rușilor, pe urmă contra nemților. Totuși soarta țării este incertă, Armata Roșie a pus stăpânire peste
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
râdă sau să se sperie, sunt din ce în ce mai îngrijorați, dar ce pot face? Este Crăciunul. Slujba la biserică s-a terminat de mult; curând întunericul va pune stăpânire peste întreaga suflare; afară este un ger aspru și fulguiește. Orașul pare mai tăcut. Cei doi bărbați nu mai au speranțe, cel mic s-a învinețit, nici nu are putere să scâncească, nu scoate nici un sunet, abia mai răsuflă și Pompilia este disperată. - Cel puțin să-l botezăm, să moară creștin. Spune mohorât Gică
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prin gangurile corpurilor lipite și a gurilor care se caută, și a mâinilor care se ridică, sub fustă, până la pielea subțire a coapsei interioare și mai sus, până la chiloțeii sub care se simt, aspre, granulele părului pubian, prin zăpada căzând tăcută în piețișoara triunghiulară, pustie, în lumina unui bec cu neon, prin bulevardul Kiseleff al nostalgiei, prin muzeul Antipa al antipatiei, prin Foișorul de Foc al răcelii, prin strada Uranus cu cerul plin de stele, abia în liceu triunghiul inițial se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu l-am mai găsit niciodată... Am găsit cartierul, dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala, cu oleandri în curți și marchize cu geamuri colorate. M-am sucit și m-am răsucit pe străduțe labirintice, am traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu... Pîncota: pântec... Am recunoscut ca în vis alimentara scundă, cu mușcata veștedă lângă casierie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că asta mi-era soarta, că, orice-aș face, nu voi scăpa niciodată de cutiile de chibrit în care am trăit întotdeauna. Văd zilnic oameni care locuiesc în case minunate, în acele case vechi, de pe marginea bulevardelor sau din zonele tăcute și aurii ale orașului, case adevărate, calde, cu personalitate, pe care le poți iubi ca pe femeia vieții tale. Case misterioase ca-n Imperiul Umbrelor al lui Magritte. Cu ce le merită ei? Ce trebuie să faci ca să dobândești minunile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]