5,751 matches
-
II-lea al Spaniei, și fratelui său, Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Carol a luptat incontinuu cu Imperiul Otoman și cu sultanul ei, Suleiman Magnificul. Marea înfrângere maghiară de la 1526, Bătălia de la Mohács, "a trimis un val de teroare asupra Europei". Totuși, avantajul musulman în Europa Centrală a fost Asediul Vienei din 1529. Pe de altă parte, lupta dintre Carol și Suleiman pentru stăpânirea Mediteranei a fost decisă în favoarea sultanului în ciuda victoriilor spaniole, cum ar fi cucerirea de la Tunis
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
orașului, a primului lagăr de concentrare nazist, numele „Dachau” a fost legat, în mod nefast, de acesta și chiar de la început de represiunea extrem de dură care făcea parte din politica regimului nazist (1933-1945). Din orașul pictorilor, Dachau a devenit simbolul terorii naziste. După cel de-al Doilea Război Mondial orașul a fost treptat populat de refugiați din estul Germaniei, care în timp au creat un nou cartier în partea de est. În anul 1933 Dachau fusese fost numit oraș, iar din
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
obțină controlul asupra celei mai mari părți a Ucrainei, alungându-I pe membrii Directoratului Ucrainei din Kiev. La începutul aceluiaș an, bolșevicii reușiseră să înființeze Republica Sovietică Socialistă Lituaniano-Bielorusă (Litbel). Guvernul Litbel a reușit să devină rapid foarte nepopular datorită terorii politice și a rechizițiilor de alimente și bunuri pentru armată. Din punct de vedere oficial, guvernul sovietic a negat existența oricărui plan pentru invadarea Europei. Odată cu victoriile obținute în conflict, în special după respingerea ofensivei poloneze în fața Kievului în 1920
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
sacrul, obișnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezență puternică în arta sa. În tripticul ""Judecata de Apoi"" (ca. 1500-1510), năzuința sa moralizatoare nu este numai expresia credinței totale, ci și a terorii infernului, ceea ce se leagă strâns cu tradițiile vremii. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite. Creaturile sale din infern sunt niște monștri stranii, balauri, broaște râioase, șerpi și alte jivine hidoase, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
voie al sistemului sovietic. Este foarte semnificativ că Lucinschi a fost readus prim-secretar al PCM, la Chișinău, dintr-o funcție de partid în Tadjikistan, la cererea insistentă a unor largi cercuri de cetățeni din RSS Moldovenească, dornici să scape de teroarea altor nomenclaturiști, de felul lui Semion Grosu sau Ivan Bodiul, rusofoni înrăiți. Numai că formația sa de activist de partid sovietic nu i-a permis să depășească acest stadiu și să se rupă total de dependența față de Kremlinul rus. De
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
o activitate economică sau profesională devine, în același timp, o greșeală ideologică. De unde, pe linia de sosire, se constată o politizare și o transfigurare ideologică a tuturor greșelilor pe care este posibil să le facă indivizii și, în concluzie, o teroare în același timp polițistă și ideologică. Fenomenul este perfect atunci când toate aceste elemente sunt reunite și îndeplinite în întregime. Pe măsură ce istoria celui mai dur și în același timp durabil totalitarism, concretizat istoric în regimul comunist sovietic, a fost analizată de către
Totalitarism () [Corola-website/Science/298938_a_300267]
-
a plecat în Suedia, în iunie 1918 să viziteze rudele. Astfel Mannerheim a fost absent în perioada ce a urmat războiului civil, perioadă nefastă, cu foamete, boli și procese pentru judecarea Roșilor în închisori. În timpul războiului el încercase să oprească "Teroarea albă" și închiderea în masă a acestora. În Suedia, Mannerheim a purtat discuții cu diplomați ai Aliaților în Stockholm, prezentându-și atitudinea de opoziție față de politica pro-germană a guvernului finlandez și suportul său pentru Aliați. În octombrie 1918, a fost
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
generalul Nicolae Rădescu, la care colaborează și Grigore Gafencu. Scrie numeroase articole în publicațiile românești din exil, în special în revista "România", organul Comitetului Național Român de la Washington, editat de Constantin Vișoianu. În volumul "Pitești" (1981) denunță experiența comunistă a terorii, folosită ca instrument de distrugere psihică. De când se află în Franța, Virgil Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca "Luceafărul" (1948-1949), al cărei director a fost Mircea Eliade, "Caiete de dor" (1951-1957), "Ființă românească" (1963-1968), "Ethos" (care apare
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
la nivel de eficacitate ale acestor politici: birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele aristocratice, țariste, cu tot ce-a însemnat asta bine și rău. Cenzura, pușcăria politică, lagărul de muncă siberian, cenzura, teroarea polițienească, crima politică, reprimarea libertăților individuale, controlul populației prin agenți ai serviciilor secrete, toate au existat în Rusia țaristă înainte de a fi folosite de regimul bolșevic. Tot parte a influenței tradiției politice ruse asupra practicii comunismului bolșevic este și terorismul
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
dorit o lovitură de stat care să înlocuiască dictatura țaristă cu un regim comunist, ulterior, sub influența ideilor marxiste răspândite de Plehanov aflat în exilul occidental, Lenin renunță temporar atât la ideea loviturii de stat cât și la aceea că teroarea este dezirabilă sau măcar necesară. Întru convertirea rușilor la revoluție Cernișevschi a avut o influență mai mare decât toate scrierile lui Marx și Engels împreună. Marx, de altfel, avea temeri în ce privește posibilitatea că dacă izbucnește în Rusia o revoluție, aceasta
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
dezică de tezele despre Basarabia, dar a refuzat, asumându-și cu luciditate responsabilitatea: "adevărul rămâne, indiferent de soarta celor care l-au servit". Asemeni lui Iuliu Maniu și a celorlalte personalități politice și culturale, care au murit sau au cunoscut teroarea comunistă a închisorilor, deportărilor și a coloniilor de muncă forțată, Gheorghe I. Brătianu se înscrie în constelația luminoasă de savanți și politicieni patrioți, ce legitimează identitatea etnică și culturală a poporului român.
Gheorghe I. Brătianu () [Corola-website/Science/297964_a_299293]
-
de petrol și oțel. Cei douăzeci de ani care au urmat morțiii lui Stalin] (1953) au fost cei mai buni din istoria țării pentru toate categoriile de cetățeni, privind din punct de vedere al nivelului de viață, stabilității și păcii. Teroarea, foametea și războiul mondial au devenit doar niște amintiri urâte, în vreme ce valul istoriei se părea că se întorcea în favoarea Uniunii Sovietice. Statele Unite ale Americii erau împotmolite în recesiunea economică rezultantă a embargoului petrolier al OPEC, în inflația cauzată de cheltuielile
Istoria Uniunii Sovietice (1953-1985) () [Corola-website/Science/298433_a_299762]
-
erau puțin probabile datorită luptelor de pe Frontul de Vest. S-au efectuat arestări în masă ale socialist-revoluționarilor și, după încă două acte teroriste din 30 august, asasinarea președintelui CEKA din Petrograd, Moisei Urițki, și rănirea lui Lenin, a fost dezlănțuită "Teroarea Roșie". Menșevicii și socialist-revoluționarii au fost excluși din soviete și orice persoană suspectă de activități contrarevoluționare a fost întemnițată sau executată fără judecată. După insuccesele în lupta cu trupele germane, Armata Roșie a fost reorganizată sub comanda noului Consiliu Militar
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
din vest. El plasează separarea lor de ceilalți români în secolul al XIII-lea. Cu deosebiri în privința locului exact, teoria lui Pușcariu este adoptată și ea de mai mulți cercetători. Aceeași opinie o are și Antonio Dianich. În afară de aceste două terorii mai există și una intermediară, cea a Elenei Scărlătoiu, conform căreia istroromânii provin din mai multe „nuclee” din centrul, vestul și nord-vestul Transilvaniei, precum și din sudul Dunării, mai ales din regiunea Timok-Prizren. Indiferent de locul de origine, istroromânii au fost
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
această lume, / [...] / Nu mai avem nici apă și nici pâine, / Democrație pe stomacul gol. Se-aude, de aproape, de departe, / Un ordin fără drept la alt apel, / Acest popor e condamnat la moarte, / L-au anesteziat în chip și fel. // Teroare, prostituție și ură, / Corupție, trădare și incest / Și toți se umilesc și se înjură. Suntem, probabil, cei mai triști din Est. // Partidele se bat în târg cu pietre. Ne însoțesc tentațiile toate, / Dar nu mai vrem, oricât ne-ar amăgi
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
armele care i-au stat la îndemână, argumentele științifice. La Paris, a ținut o serie de conferințe despre românii din Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească. A publicat, sub pseudonimul Mihai Florin, articole despre masacrele sovietice împotriva românilor trasnistreni. Aceștia, din cauza terorii, abandonau tot avutul și se refugiau în România, cu riscul de a fi omorâți de grănicierii sovietici. A făcut publică lista celor 14 persoane care alcătuiau Guvernul R.S.S.A.M. în care se regăsea doar un singur nume românesc, Negruță, țăran
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
istorice reinterpretate, fie liderii comuniști) într-un stil care a fost judecat de umorul popular drept „d-ob-i-to-c” (acronimul lozincii "Datoria obștească intelectuală, tovarăși : cultura !"). Istoria literaturii române a înregistrat o epocă literară a proletcultismului, sau epoca „decăderii regalității” și a „terorii republicane proletcultiste” din România „lagărului socialist”: 1945 - 1958 / 1960. Între adepții proletcultismului în România au fost Alexandru Jar și Anatol Baconsky. Trece-o noapte și mai trece-o zi,<br>Se ascute lupta între clase,<br>Iar chiaburii se arat
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
Jean Paul Marat, lucrare care i-a adus consacrarea ca poet. Scriitorul Maksim Gorki a cumpărat și apoi difuzat o parte bună din edițiile acestui poem, temându-se de o eventuală confiscare a volumelor de către cenzură, sub pretextul incitării la teroare. O parte din opera poetică, foiletoanele și articolele lui Jabotinski au fost publicate în culegeri separate in anii de dinaintea revoluției: de pildă «В студенческой богеме» („Despre boema studențească”) (dedicată vieții studențimii italiene), «Десять книг" (Zece cărți) și poemul mentionat „Sărmana
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
facă cântăreț bisericesc. După cum a afirmat ulterior, a ales calea monahală pentru că dacă ar fi devenit cântăreț ar fi cântat doar sâmbăta și duminica, pe când ca monah avea posibilitatea să cânte muzică religioasă în fiecare zi . A îndurat de mic teroarea comunistă care l-a obligat de multe ori să fugă în pădure pentru a nu fi scos din mânăstire. În perioada 1965-1967 și-a efectuat serviciul militar obligatoriu în Armata Română. După efectuarea stagiului militar, a revenit pentru a-și
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
vechiului Horneț sunt ținute în cel mai mare secret.Din prima jumătate a anului 2008, acest avion se află în dotarea a 20 de escadrile operaționale ale Forțelor Navale SUA; este considerat un adevărat cal de bătaie în Războiul împotriva Terorii.
F/A-18E/F Super Hornet () [Corola-website/Science/308067_a_309396]
-
cele cunoscute sub numele de Louison sau Louisette. În popor, ghilotina era numită fie "le rasoir national" (briciul național) sau "la raccourcisseuse" (cea ce scurtează). Maximilien Robespierre, unul din simbolurile Revoluției franceze, membru al Comitetului Salvării Publice este inspiratorul perioadei terorii, care a dus la ghilotină mulți reprezentanti de frunte ai revoluției, și, ca o culme a ironiei, inclusiv pe el însuși.
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
a devenit asociat pentru prima oară cu politica de stânga în timpul Revoluției Franceze, când a fost adoptat de iacobini. Iacobinii controlau Comuna din Paris în timpul asaltului asupra palatului Tuileries, masacrelor din septembrie și de-a lungul întregii perioade a Regimului Terorii. În 1797, când marinarii Marinei Regale Britanice s-au revoltat la Nore, la gura râului Tamisa, ei au ridicat în semn de nesupunere steagul roșu pe mai multe dintre corăbiile răzvrătite. Steagul roșu a devenit simbolul răscoalei din orașul Merthyr
Steagul roșu () [Corola-website/Science/307856_a_309185]
-
țării, care împiedicau manevrele blindatelor. Pentru a manifesta loialitatea față de dictator, tot mai dese demonstrații de masă erau organizate. S-a început totodată discriminarea față de irakienii de origine iraniană. În urma înfrângerilor severe din 1982, Saddam a început o campanie de teroare în rândurile armatei, peste 300 de ofițeri superiori fiind executați în urma diverselor erori comise în timpul luptelor cu armata iraniană. De asemenea, a început o campanie de represiune contra comunității șiite. 90 de membri ai influentei familii de clerici șiiți al-Hakim
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Împreună cu William Wordsworth și William Godwin, Blake și-a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de solidaritate cu revoluționarii francezi, dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre și a Regatului Terorii din Franța. În 1784 Blake a compus manuscrisul neterminat "O insulă pe lună". Blake ilustrează "Original Stories from Real Life" (1788; 1791) de Mary Wollstonecraft. Se pare că aveau viziuni comune în privința egalității sexuale și instituției căsătoriei, dar nu există
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
să înoate, pierderile sunt enorme. Insula Psytaleia, ocupată de perși, este atacată de Aristide și hopliții lui atenieni, întreaga garnizoană fiind masacrată. Pentru perși, înfrângerea se transformă în dezastru. La Salamina a luptat și Eschil, care a înregistrat și transmis teroarea și triumful acelei zile în tragedia „Perșii”. Xerxes, zguduit de teribila luptă navală purtată chiar în fața tronului său și de țipetele ostașilor săi de pe Psytaleia, care-i răsună în urechi, își pierde curajul. Regele lasă comanda satrapului Mardonius și ordonă
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]