5,799 matches
-
rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește” , cuprinse in volumul intitulat„ Din poesiile lui George Sion ” tiparit in anul 1857 la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov. G. Sion moare în București la 1 octombrie 1892, după ce încearcă o mare durere prin moartea fiului său Demir, care avea vârsta de 23 de ani George Călinescu consideră că traducerile sunt fără însemnătate.
Gheorghe Sion () [Corola-website/Science/307159_a_308488]
-
Trăsăturile caracteristice ale politicii prețurilor practicate în România. Economia Română XXV, 1943, nr.11-12, p.70-85. Formarea si miscarea capitalului. Enciclopedia României IV, 1943, p.904, 914. Bunurile de consum. Enciclopedia României IV, 1943, p.915-927. Circulatia cambială în România. Tipografia Remus Cioflec, București, 1944, 16 p. Trăsăturile caracteristice ale politicii prețurilor practicate în România, București, 1944, 18 p. Codul legislației prețurilor. Metoda de calcul a prețurilor, Reglementarea circulației mărfurilor. București, 1945, 290 p. Planificarea locală - o nouă etapă în dezvoltarea
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
Mitropolitană. „După una din serii, ținută de canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditațiile să fie adunate și publicate în volum. Așa a apărut „Știința mântuirii de veci”, cu douăzeci de meditații în 275 de pagini, în tipografia Seminariului din Blaj în anul 1928.” . Mitropolitul era îngrijorat de situația românilor secuizați, lucru care i-a produs nenumărate zile și nopți de zbucium. În viața particulară, Mitropolitul Vasile Suciu a fost de o modestie simplă și austeră. Nu avea
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
a amenajat și un muzeu, cu o importantă colecție de artă veche românească, cuprinzând icoane, piese de artă decorativă (în special argintării, broderii, țesături și sculpturi în lemn), și cărți cu ilustrații gravate în lemn, executate în cele mai cunoscute tipografii din țară de renumiți artiști români. Conservate bine, ele constituie o colecție de o importantă valoare istorică și culturală, evocând diferite momente din trecutul mănăstirii, precum și o îndelungată și intensă activitate creatoare din domeniul artelor decorative. Astăzi, obștea mânăstirii numără
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
de afirmare și dezvoltare a activității lor. În anul 1910, vechea biserică a fost demolată și s-a început construcția actualului lăcaș de cult, lucrarea fiind realizată între 1911-1913, după planurile arhitectului Toma Dobrescu. La mănăstire s-a adus o tipografie și s-au înființat diferite ateliere pentru realizarea de obiecte bisericești. Ocupația bulgaro-germano-turcă din 1916-1918 a însemnat și pentru Mănăstirea Cocoșu o perioadă deosebit de grea, jafurile și distrugerile neocolind valorile și celelalte bunuri ale comunitătii monahale românesti. După revenirea în
Mănăstirea Cocoșu () [Corola-website/Science/308553_a_309882]
-
Atât din partea tatălui (Serafín Baroja Zornoza), cât și a mamei (Carmen Nessi y Goñi), a provenit din familii foarte distinse și cunoscute în San Sebastián, relaționate cu jurnalismul și afacerile tipografice. Străbunicul din partea tatălui, Rafael, a fost un proprietarul unei tipografii care a editat „"La Papeleta de Oyarzun"” (ziar din Țara Bascilor) și alte texte în timpul războiului împotriva lui Napoleon. Bunicul său Pío a editat în San Sebastián ziarul „"El Liberal Guipuzcoano"” (1820-1823) în timpul Războiului Civil din acea perioadă și a
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
tiraj tot mai redus. Tirajul mediu declarat al editurilor din România este în prezent estimat, dar imposibil de aflat exact deoarece doar unii jucători din piață oferă cifre interne ce nu pot fi comparate sau confirmate cu rapoarte exacte din tipografii sau prin adunarea cifrelor de vânzări ale tuturor jucătorilor de pe piața de desfacere. De asemenea mai poate fi întâlnită și practica falselor raportări a unor cifre ce nu pot fi contra verificate cu cifrele de vânzări reale (stoc real vândut
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
va asigura procesarea imaginilor și a figurilor dintr-o carte conform cu standardele editurii sau va participa la proiectele speciale de promovare. La editurile medii și mari, departamentul este condus de un director artistic. Aici sunt elaborate și trimise comenzile către tipografii (cu specificarea condițiilor tehnice - tirajul, formatul cărții, tipul de hârtie/carton, legătoria, finisajul) și este supervizat procesul de tipărire în vederea asigurării calității lucrărilor tipografice. Tot acest departament va aproba devizele, va estima costurile de tipar etc. Activitatea comercială a unei
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
burghezo-moșierești”. La 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice Sfetea și „Minerva” au declarat grevă pentru a obține condiții mai bune de muncă și viață (salarii mărite, ziua de muncă de 8 ore ș.a.). Revendicările lor nefiind satisfăcute, toți tipografii din capitală au anunțat grevă, care a fost stabilită la interval de o săptămână. La data de 13/26 decembrie 1918, a avut loc o mare manifestație socialistă a muncitorilor din București, principalii organizatori ai acesteia fiind Cristian Racovski, tipografii
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
tipografii din capitală au anunțat grevă, care a fost stabilită la interval de o săptămână. La data de 13/26 decembrie 1918, a avut loc o mare manifestație socialistă a muncitorilor din București, principalii organizatori ai acesteia fiind Cristian Racovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții. În acea zi, cei aproape 600 de muncitori tipografi din capitală au încetat lucrul și s-au îndreptat spre
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
din Oradea. La 28 ianuarie 1866, a fost instalat la Gherla, unde a fost primit triumfal. A făcut vizitații canonice în părțile Năsăudului, Becleanului, Dejului și Gherlei. În cei doi ani de episcopat la Gherla, Ioan Vancea a înființat o tipografie, a reglementat viața preoților și poporului, în conformitate cu morala creștină. În această ordine de idei, a reglementat examenul cural, obligatoriu pentru candidații la preoție, înainte de hirotonire. A editat primul șematism diocezan, în 1867. Episcopul Ioan Vancea de Buteasa a sprijinit dezvoltarea
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
Românească este una din editurile românești, fiind simultan cea mai veche casă editorială din România, fondată în 1919. CARTEA ROMÂNEASCĂ, cea mai prestigioasă și mai veche editură românească, a fost înființată în anul 1919 prin fuziunea mai multor edituri și tipografii: Tipografia lui C.I. Rasidescu (urmasă a vechii tipografii a lui C.A. Rosetti), Librăria&Editura „Ioanițiu și fiii” din 1858, „Librăria Școalelor” din 1891 și Institutul „Minerva” din 1898, la inițiativa rectorului Universității București Ion Athanasiu și a profesorului universitar
Editura Editura Cartea Românească () [Corola-website/Science/307576_a_308905]
-
este una din editurile românești, fiind simultan cea mai veche casă editorială din România, fondată în 1919. CARTEA ROMÂNEASCĂ, cea mai prestigioasă și mai veche editură românească, a fost înființată în anul 1919 prin fuziunea mai multor edituri și tipografii: Tipografia lui C.I. Rasidescu (urmasă a vechii tipografii a lui C.A. Rosetti), Librăria&Editura „Ioanițiu și fiii” din 1858, „Librăria Școalelor” din 1891 și Institutul „Minerva” din 1898, la inițiativa rectorului Universității București Ion Athanasiu și a profesorului universitar Ion
Editura Editura Cartea Românească () [Corola-website/Science/307576_a_308905]
-
cea mai veche casă editorială din România, fondată în 1919. CARTEA ROMÂNEASCĂ, cea mai prestigioasă și mai veche editură românească, a fost înființată în anul 1919 prin fuziunea mai multor edituri și tipografii: Tipografia lui C.I. Rasidescu (urmasă a vechii tipografii a lui C.A. Rosetti), Librăria&Editura „Ioanițiu și fiii” din 1858, „Librăria Școalelor” din 1891 și Institutul „Minerva” din 1898, la inițiativa rectorului Universității București Ion Athanasiu și a profesorului universitar Ion Th. Simionescu, fost rector al Universității din
Editura Editura Cartea Românească () [Corola-website/Science/307576_a_308905]
-
România postdecembristă, să-i acorde sprijin mediatic formațiunii politice în schimbul obținerii unor avantaje economice. Trustul General Media Moraru este format din trei cotidiane importante, un post de televiziune național, 10 ziare locale, 10 televiziuni locale, o agenție de știri, câteva tipografii, o companie de transport, o companie de distribuție și o herghelie. În ultima vreme, afacerile nu mai merg atât de bine, iar trustul a acumulat mari datorii la bugetul de stat, datorii de a căror reeșalonare depinde supraviețuirea trustului sau
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
veche clădire de acest gen din Belgia. După incenidul din 1360, orașul a fost reconstruit în secolul al 15-lea în stil gotic, perioadă în care Aalst duce o viață prosperă datorită breslei țesătorilor, foarte activă în acea vreme și tipografiei înființate în 1473 de către Dirk Martens, un pioner al tiparului din sudul Țărilor de Jos. Orașul a avut de suferit în urma Războiului de Optzeci de Ani (1568-1648), pentru ca mai apoi să fie ocupat de francezi din 1667 până spre sfârșitul
Aalst () [Corola-website/Science/307670_a_308999]
-
de activitatea revistei "Contemporanul" la care asista pe furiș și unde asculta cum Nicolae Beldiceanu citea la lumina lămpii poezii. Astfel, el a declarat că a fost și el un "mic stâlp, o țărușă" a "Contemporanului". Când veneau revistele de la tipografie, Octav ajuta la descărcarea lor din căruța cu care soseau și le aranja în ordine, scria benzile, lipea timbrele și ducea revistele la poștă. De multe ori ducea manuscrisele la tipografie sau „"mă duceam la unii și la alții după
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
stâlp, o țărușă" a "Contemporanului". Când veneau revistele de la tipografie, Octav ajuta la descărcarea lor din căruța cu care soseau și le aranja în ordine, scria benzile, lipea timbrele și ducea revistele la poștă. De multe ori ducea manuscrisele la tipografie sau „"mă duceam la unii și la alții după manuscrise, ca trimis special"”. Un rol deosebit în stabilirea carierei sale l-a avut Ioan Nădejde, care a văzut un desen făcut de Octav pe când se juca în păpușoiul din ograda
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fiica lui Radu Cantacuzino (1729) și nu în ultimul rând al Ruxandrei, soția lui Gheorghe, fiul ctitorului decedată înainte de 1753. Epoca lui Șerban Cantacuzino a fost una de strălucire românească. El s-a implicat în susținerea culturii românești, publicând la tipografia pe care a instalat-o la Cotroceni, mai multe cărți printre care: „Evanghelia” din 1682 și „Apostolul” din 1683 și poate cea mai de seamă operă a sa „Biblia” de la 1688, pe care însă nu a apucat să o vadă
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
1850 cu fabula "Zimbrul și vulpea" în publicația "Zimbrul", iar în anul următor publică o broșură cu o nuveletă prelucrată după o anectodă franceză, "Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun". Mai scrie, în 1852, în calendarul apărut la tipografia "Buciumul român" și, apreciat de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, începe să colaboreze la "România literară", unde îi apar versuri și narațiunea istorică "Logofătul Baptiste Veleli". În anul 1854 își grupa în volumul "Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Doja din 1514. Dezvoltarea comercianților și a meșteșugarilor a implicat îngrădirea nobilimii și a clerului. Un cărturar sas, născut la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, dar și la modernizarea orașului, care avea să întrețină o tipografie, o baie publică, o fabrică de hârtie și una de bere. Dinastia Báthory a contribuit și ea la creșterea economică sau cea a populației, aducând cetatea la un rang la care putea fi comparată doar cu Brașovul. Regii Vladislav al
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Transilvania a intrat în componența Regatului României. Municipiul Cluj a fost în continuare reședința județului Cluj (interbelic). În aceasta perioada, la Cluj au funcționat consulate ale Franței, Germaniei, Italiei, Angliei, Suediei, Cehoslovaciei și Ungariei. În oraș funcționau peste 40 de tipografii, numeroase biblioteci și mai mult de 30 de librării și anticariate. La Cluj erau publicate mai mult de 140 de reviste și de ziare, ca Patria, Gazeta Ardealului, Voința, Înfrățirea, Tribuna, Biruința, România Nouă, Națiunea, Gândirea, Țara Noastră, Gând Românesc
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
cu scop de binefacere și într-ajutorare a preoților, învățătorilor. Din acest fond se puteau împrumuta preoții și învățătorii cu dobânzi mici pentru a nu cădea pradă cămătarilor și se agigurau pensii preoteselor văduve. În anul 1879 a înființat o tipografie diecezană, iar în anul 1894 a înființat și o librărie "în care să se afle totdeauna manualele de școală prescrise și tipărituri corespunzătoare, iar prețurile să fie cele mai modeste". În circulara nr. 287 Pres. din 30 martie 1882, episcopul
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Astfel, prin corespondența cu frații Bâțcoveni (pitarul Ioniță și logofătul Mitropoliei, Nicolae) a reușit să intre în posesia unor "„izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan”". Curând după reinstalarea sa în scaun (22 august 1833), mitropolitul Grigore Dascălul a înființat o tipografie, vrând să-și ducă la bun sfârșit intenția sa, dar nu a mai apucat, murind la 22 iunie 1834. În 1837, Simion Marcovici a scris în „Muzeul Național” despre necesitatea publicării unei istorii naționale. Din nou, Ștefan Fănuță a considerat
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
în care preda „măiestria zugrăvelii”. Studiile primare le-a făcut în Caransebeș iar cele gimnaziale, la Lugoj. Mai apoi, studiază dreptul și științele politice la Pesta. După absolvire, devine translator la magistratura orașului, revizor și corector al cărților românești în tipografia Universității, la Buda. Îl suplinește un timp pe Petru Maior, cenzor la Buda, și îl ajută să editeze Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Prin strădaniile sale avea să se deschidă prima școală a coloniei române din Pesta, unde, până în
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]