167,899 matches
-
pentru judecătorul Martin Vacek nici nu există alt deznodămînt pentru o poveste de iubire: toate trebuie să se termine, crede el, în singurătate, pentru că omul e sortit să fie singur. Spre mirarea lui însă, judecătorul se îndrăgostește. Trecut bine de vîrsta unui Tristan sau Romeo, banal și plictisit, Vacek se îndrăgostește de una dintre femeile pe care le divorțase, dar cînd aceasta îi cere, prin simple aluzii, să-și părăsească soția pentru ea, judecătorul refuză. Nu protestînd sau argumentînd, ci pur
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
pamfletul reprodus în România literară. Labilitate, oscilație morală tipică. Pe Ion Vinea aveam să-l văd prima și ultima dată la palatul Mogoșoaia. El apăruse însoțit de M., o fată băiețoasă, simpatică, folosită de securitate pentru abordarea scriitorilor mai în vârstă afirmați în vechile regimuri burgheze. M. ținuse să mă recomande lui Vinea. Pe atunci, poetul avea vreo șaptezeci de ani. Întinzându-mi mâna cu o distincție britanică, el mă privise în ochi,... pot să spun exact, și cum n-am
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
O întreb pe Dora, fiindcă pare scrisul ei nervos, apăsat... Da, e scrisul ei și o întreb dacă textul îi aparține... Citește rar foița de hârtie: Un bărbat tânăr (Petru Dumitriu - 28 de ani) dând în leagăn o femeie în vârstă (Henriette) - 60 de ani. Henriette roșie peste fard la apariția lui Petru Dumitriu (diferență mare de vârstă). Sunt sigur că era o femeie neinteresantă, ca femeie... Aflu că observația îmi aparține. Că e doar dictată parcă și mă întreb de ce
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
dacă textul îi aparține... Citește rar foița de hârtie: Un bărbat tânăr (Petru Dumitriu - 28 de ani) dând în leagăn o femeie în vârstă (Henriette) - 60 de ani. Henriette roșie peste fard la apariția lui Petru Dumitriu (diferență mare de vârstă). Sunt sigur că era o femeie neinteresantă, ca femeie... Aflu că observația îmi aparține. Că e doar dictată parcă și mă întreb de ce. Astăzi, la începutul anului 2001, îmi aduc aminte de prima mea întlnire cu autorul Cronicii de familie
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
Frumos blestem, dacă, în urma lui, v-ați născut dvs.! Dar eu am fost orfan de război și mă luptam pentru drepturile mele de orfan de război. Nu mi-a plăcut să fac asta. Eram școlar, iar cînd am ajuns de vîrsta școlii, eram primul pe școală. Asta e-adevărat! Unde? Școala primară am făcut-o la școala Tunari. Și școala ailaltă era la Cantemir-Vodă, din București. Era un liceu foarte bun. Era un liceu pentru o familie, familia Brătienilor, iar băieții
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
noastră un băiat străin. Tot pe strada noastră stătea unul, Manole, care avea un colț de stradă, era grădinar și avea un măgar și pleca cu măgarul dimineața să vîndă legumele. Și atunci rămînea acasă fiică-sa, care era de vîrsta noastră, adică de cinci-șase ani. Rămînea și nevasta lui Manole, care striga, cînd el pornea: Manoleee, să nu întîrzii prea mult, că te rup în bătaie! și, cum pleca el, apăream noi. Noi făceam dragoste cu fiica lui prin gard
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
pătrundeau copiii din afară, că vroia să-și crească bine copiii, să nu aibă legături cu cei autohtoni. E-adevărat că erau pe acolo și țigani, cu care eu mă jucam foarte bine. Și-acest Tomescu avea o fiică de vîrsta mea, pe care o chema Anișoara. Eu aveam vreo șase ani, ea era tot puștancă. Avea mai mulți frați, iar unul era de vîrsta noastră. Restul erau mai mari. Cercetași. Erau niște organizații din astea. Erați prieten cu frații ei
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
și țigani, cu care eu mă jucam foarte bine. Și-acest Tomescu avea o fiică de vîrsta mea, pe care o chema Anișoara. Eu aveam vreo șase ani, ea era tot puștancă. Avea mai mulți frați, iar unul era de vîrsta noastră. Restul erau mai mari. Cercetași. Erau niște organizații din astea. Erați prieten cu frații ei? Nu. Doar cu fratele ăsta mai mic. Ta-su nu dădea voie să intre nimeni în citadela aia, în afara băieților de familie bună. Dvs.
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
familie bună. Dvs. erați admis între ei? Eram singurul de care se bucura să-i intru în curte. Zicea că-i educ copiii sau că îi alint, ca tata. Și mai era un avocat, Elefterescu, care avea doi copii de vîrsta mea. Una nu era de vîrsta mea, mi se pare că era studentă. Acum eram mai mare, aveam vreo șapte ani. Și domnișoara asta, Elefterescu, avea încredere în mine că n-o să spun nimănui și mă trimitea la un grec
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
ei? Eram singurul de care se bucura să-i intru în curte. Zicea că-i educ copiii sau că îi alint, ca tata. Și mai era un avocat, Elefterescu, care avea doi copii de vîrsta mea. Una nu era de vîrsta mea, mi se pare că era studentă. Acum eram mai mare, aveam vreo șapte ani. Și domnișoara asta, Elefterescu, avea încredere în mine că n-o să spun nimănui și mă trimitea la un grec, dl Aristide, care era foarte drăguț
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
n-aveam nici o legătură cu ea, dar mie mi se permitea să intru în curte și să mă joc cu ăia micii. Și, într-o bună zi, parcă s-au topit toți. Ultimul care a rămas cu noi, cel de vîrsta mea, Mircea, fratele Anișoarei, a dispărut și el. S-a topit. Am rămas doar cu Anișoara. Eu nu vorbisem cu ea niciodată și nici nu aveam vreun sentiment pentru ea. Și nici ea nu vorbea cu vreun băiat. Și atunci
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
fiecare dată, cînd ne vedeam, pentru că a devenit o doamnă foarte cuminte și cumsecade. Și-apoi, o altă iubire, adolescentină? Am văzut odată o fată, la un etaj, pe Strada Viitorului, colț cu..., nu știu cum se cheamă strada aceea. Pe la ce vîrstă? Zece, unsprezece ani, poate. Nu i-am spus niciodată nimic, aflasem cum o cheamă, n-am vorbit niciodată cu ea, dar stăteam ore întregi acolo. Mi-a intrat în cap că ea este iubita mea. Ea e iubita mea, Doamne
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
viață; "tu n-o să faci niciodată copii,/ n-o să știi cum", îi reproșează "africanul" din .A.) și o izbitoare familiaritate cu moartea se ascund în textura acestor poeme care par scrise extrem de "ușor", fără retușuri. Dacă ținem să descoperim undeva vîrsta autoarei, ea se ascunde în asemenea atitudini, ca și într-un deficit de subiectivitate care, chiar dacă vine dintr-o teamă de gafe, e suficient de constant spre a putea fi creditat cu intenționalitate artistică. Zvera Ion nu este o "promisiune
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
și după un zbucium continuu în istoria măruntă. Apariție exotică în spațiul nostru public și în sălile de expoziții, cu chipul său palid și cu barba rară a unui mandarin oriental, cu trupul împuținat, pierdut sub faldurile unui trenci fără vîrstă și apăsat de baierul aceleiași genți de umăr, cu ochii umbriți de niște ochelari prea mari pentru un chip atît de fragil și cu țigara fumegîndu-i veșnic între degetele care primiseră demult culoarea morbidă a tutunului, el scruta permanent, fără
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
grecului de care trebuie să te ferești mai ales cînd îți aduce daruri, însă pentru o americanofilă prin educație ce mă aflu, recenzia la această carte va începe de bună seamă așa: Zazie este o Lolită europeană, ceva mai în vîrstă, dar considerată încă un copil de către celelalte personaje, care își exprimă dezaprobarea, dar nu-și pot masca eficient încîntarea urmărind-o vorbind și comportîndu-se într-un mod cu totul nepotrivit pentru o 'puștoaică'. Lolită europeană, Zazie este desigur și mai
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
ar face o reputație cam ciudată, atunci l-a dat dracului afară, s-a lipsit de gagiu' ei din cauza mea. Nu-i bine așa? Nu-i o mamă bună?'. Zazie a învățat din asta că orice bărbat de o anumită vîrstă este un agresor potențial de care trebuie să te ferești, sau pe care-l poți acuza de agresiune pentru a scăpa din orice situație dificilă. Astfel că plimbarea fetiței prin 'coruptul' Paris este una numai într-o oarecare măsură 'inițiatică
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
de scenă, pentru că unchiul este, noaptea, dansator travestit în cel mai la modă gay club parizian). Cunoaște în schimb numeroși termeni de psihanaliză (asimilați de bună seamă tot în urma procesului...) cu care terorizează, în tot cuprinsul romanului, personajele mai în vîrstă, ca și cu replica 'Mon cul!' pe care o 'lipește' lîngă toate afirmațiile lor cu greutate... Fiind vorba de Queneau, nu trebuie să uităm superbele jocuri de limbaj, 'recuperate' reușit în traducere de Laszlo Alezandru. Și ca să încheiem cu o
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
puține ori neașteptat de stridentă; cu cît gradul de stranietate crește, Queneau pare a-și pierde capacitatea de a adecva discursul la personaj, astfel că atunci cînd o lasă să vorbească pe Hélène cea complet izolată de societate pînă în jurul vîrstei de 20 de ani, individualitatea personajului dispare aproape complet și cititorul rămîne cu neplăcuta impresie că autorul nu și-a putut reprima nevoia de a 'face pe deșteptul' (ridiculizarea valorilor societății contemporane se face de altfel în acest pasaj prin
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
minute produs de Editura Video și realizat de Ștefan Velniciuc - regia și Jeanine Stavarache - scenariul, un interviul cu Iva Diva, veterană a cinematografului românesc, colaboratoare și soție a pionierului Horia Igiroșanu în ale cărui filme de aventuri a jucat. În ciuda vîrstei înaintate, Yvonne Dugan - pe adevăratul ei nume - se dovedește un spirit tînăr, cu o memorie fabuloasă și o capacitate de evocare teribilă, excelent susținută prin secvențe, fotografii, afișe și alte documente din epocă. Seara de gală - animată de aplomb inepuizabil
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
pe cele care ni se potriveau! Sigur, trebuia să ne desprindem de trecut. Toți actorii acestei aprige dispute cu privire la căile modernizării căzuseră de acord în această materie. Cu atât mai mult în cazul nostru, al românilor, pentru care recuperarea sensurilor vârstei eroice - illo tempore -, urma să traverseze interregnul fanariot, care nu îndeplinea nici măcar funcția de ancien regime. Dar ce arunci și ce păstrezi în acest timp baroc al metamorfozelor pripite? Legitimă, întrebarea și-o pusese cu mult temei și Tocqueville. Iat
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
iar mesajul este că nu școala face pe om... pardon, pe femeie, întrucît partenerii întotdeauna masculini ai eroinelor (există în telenovele homosexualitate masculină, niciodată însă feminină, în afara eventualelor agresiuni din pușcării) sînt întotdeauna cu cel puțin 10 ani mai în vîrstă și trecuți prin cel puțin o facultate. Betty, spuneam, suplinește prin studii urîțenia. Inutil de precizat că e o urîțenie trucată prin ochelari cu rame oribile, tone de gel care să distrugă complet aspectul părului, haine urîte, sprîncene neîngrijite și
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
o secundă. Preferați ca personaje sunt înțelepții copii, la prima vedere din cauza răzvrătitirii față de conformismul generației adulte ' care nu mai iese din tabieturi, monotonie, prudență și banal. De fapt, 'copiii care nu se mai joacă' - pe întreaga scală, de la imacularea vârstei, de la ura și disprețul față de adulți, până la înțelepciunea precoce (de tipul personajului lui Mircea Eliade), care pune pe gânduri savanți și specialiști ' reprezintă căutarea iluminării. Traumele războiului apar ca producătoare, în general, a căutării disperate de puritate, de armonie interioară
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
zile ale anului trecut, m-a uimit cît de mulți bucureșteni și-au făcut provizii de pocnitori, rachete și artificii. Acest uriaș arsenal n-a fost întrebuințat numai în noaptea Revelionului, ci și înainte și după, de oameni de toate vîrstele care, astfel, doresc să atragă atenția că există. Sau vor să-și reamintească acest lucru. Pocnitoriada de la granița acestor ani a exprimat mai mult decît bucurie, ea a fost și un semn al nemulțumirii și al frustrării. Partea bună a
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una dintre cele mai marcante trăsături ale acestui tip de scriitură este un biografism soft, tipic feminin, o pălăvrăgeală savuroasă despre rude, mătuși și prietene, despre propriile vîrste trecute, despre vacanțe (una dintre cele mai bune proze pe care le-am auzit citite în cenaclul Litere de acum cîțiva ani se numea Vacanțierul și era scrisă de Cecilia Ștefănescu), despre prostiuțele exuviale (vezi romanul Simonei Popescu), despre o
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
a literaturii noastre. Doina Ioanid folosește din plin toate aceste ingrediente în textele ei de pînă acum. Subiectul mini-poemelor din E vremea să porți cercei se schimbă însă cu totul. Autoarea a împlinit 30 de ani, a depășit chiar această vîrstă grea și scrie mai degrabă despre un prezent înghețat, lăsînd cumva în urmă deopotrivă reveriile și amintirile, imaginile vechi și imaginile construite: "Cîndva mi se părea ușor să-mi iau bocceluța și să plec. Un gest de rezervă totdeauna amînat
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]