KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2099 2100 2101 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

birou și m-au dus la Direcția Poliției. Și m-au arestat. M-au băgat la Văcărești, după o lună, și m-au ținut exact până pe 28 februarie 1951. În ziua aia au venit și mi-au spus: „Du-te acasă, du-te În strada Londra, că te așteaptă maică-ta”. Nici nu știam că am o rudă În București pe strada Londra. Am ajuns acolo și după un timp mi-au Înscenat o judecată, dar m-au achitat de orice

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
din Cernăuți am fost deportată. În lagăr am Împlinit 15 ani. Am fost deportați din Cernăuți la 28 iunie 1942. Înainte de deportare am fost În ghetou la Cernăuți și renumitul primar Popovici ne-a salvat de ghetou și am venit acasă. Dar cum ați aflat de ghetou când erați Încă acasă? Când eram acasă erau grupuri. Nu totdeauna au fost deportați. Și am aflat Într-o zi că intelectualii vor fi deportați. Și noi am fost pe listă. Au venit și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ani. Am fost deportați din Cernăuți la 28 iunie 1942. Înainte de deportare am fost În ghetou la Cernăuți și renumitul primar Popovici ne-a salvat de ghetou și am venit acasă. Dar cum ați aflat de ghetou când erați Încă acasă? Când eram acasă erau grupuri. Nu totdeauna au fost deportați. Și am aflat Într-o zi că intelectualii vor fi deportați. Și noi am fost pe listă. Au venit și ne-au luat. Era o listă despre care se știa

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
deportați din Cernăuți la 28 iunie 1942. Înainte de deportare am fost În ghetou la Cernăuți și renumitul primar Popovici ne-a salvat de ghetou și am venit acasă. Dar cum ați aflat de ghetou când erați Încă acasă? Când eram acasă erau grupuri. Nu totdeauna au fost deportați. Și am aflat Într-o zi că intelectualii vor fi deportați. Și noi am fost pe listă. Au venit și ne-au luat. Era o listă despre care se știa? Nu era o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
persoane. Cu noi era și un un bebeluș de șase luni, copilul surorii tatălui meu. Am sosit acolo, de mâncare nu ne dădeau, nu ne dădeau nimic, nu ne puteam spăla... și comandantul lagărului era domnul căpitan Vasiliu, care avea acasă o fetiță cum era păpușica aia - că era așa de drăguță aia de șase luni! Și s-a Îndrăgostit de fetiță și Îi trimitea În fiecare zi lapte - și pâine și noi eram cu ea Împreună, deci familia ei, și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
când veneau românii. Și ne ascundeam ca să nu ne ia de acolo. Ne-a fost bine acolo... Și tot așa, foarte greu. Mătușa mea, care locuia Împreună cu noi, În casă, n-a fost deportată - nici bunicii mei, care au rămas acasă, la Cernăuți. Și au luat legătura cu un domn care ne aducea de acolo haine și de mâncare, din când În când. Eu am fost deportată un an și două luni. Părinții mei se duceau În piață, departe... Era foarte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acolo haine și de mâncare, din când În când. Eu am fost deportată un an și două luni. Părinții mei se duceau În piață, departe... Era foarte departe... dar noi stăteam așa, gândindu-ne cu teamă: oare se mai Întorc acasă, oare nu-i prind... că n-aveau voie să părăsească unitatea. Cumpărau pâine neagră, necoaptă, fantastic de proastă, ceva pentru mămăligă, dar nu bun. Ne-am chinuit acolo, dar ne duceau și pe câmp, la Tatarovca, la muncă. Și tatăl

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a venit cineva din capătul satului și ne-a spus că rușii sunt aproape. Și, Într-adevăr, au venit rușii - ei ne-au scăpat de ceea ce am suferit. Am mai stat acolo vreo trei săptămâni, până În martie, și am plecat acasă. Cum ați mers spre casă, cu ce? Cum am putut - pe jos, cu trenul... La bombardamente trenul s-a oprit și am mai stat acolo câteva nopți, Înghețați. Era martie, era Încă urât afară. Și am plecat și cu camioane

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pe jos, cu trenul... La bombardamente trenul s-a oprit și am mai stat acolo câteva nopți, Înghețați. Era martie, era Încă urât afară. Și am plecat și cu camioane, cu ce am putut. Era departe, peste Nistru - până ajungi acasă În Cernăuți, În Bucovina, e cam departe. Îmi aduc aminte că Într-o seară au venit niște ucrainence și le-a fost milă de noi: ne-au dus acasă la ele, ne-au dat niște gogonele și le-am mâncat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
camioane, cu ce am putut. Era departe, peste Nistru - până ajungi acasă În Cernăuți, În Bucovina, e cam departe. Îmi aduc aminte că Într-o seară au venit niște ucrainence și le-a fost milă de noi: ne-au dus acasă la ele, ne-au dat niște gogonele și le-am mâncat, așa le-am mâncat... Și am ajuns la Hotin și pe acolo trebuia să treci Nistrul. Eram foarte mulți acolo: ne-au pus pe o luntre și un cal

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au pus pe o luntre și un cal stătea lângă mine - și era cât pe ce să mă bage În apă. Și am trecut Hotinul și de acolo am plecat cu ce am avut. Eu, de exemplu, am plecat singură acasă - s-a spus „15 persoane” și am plecat singură acasă. Am ajuns acasă și acolo erau bunicii, era mătușa și aveam la cine să mă duc. Dar părinții au venit după aceea? Părinții? Au venit după mine - și mama, și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mine - și era cât pe ce să mă bage În apă. Și am trecut Hotinul și de acolo am plecat cu ce am avut. Eu, de exemplu, am plecat singură acasă - s-a spus „15 persoane” și am plecat singură acasă. Am ajuns acasă și acolo erau bunicii, era mătușa și aveam la cine să mă duc. Dar părinții au venit după aceea? Părinții? Au venit după mine - și mama, și tata. Bucuria era mare. Îmi aduc aminte că 4-5 săptămâni

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cât pe ce să mă bage În apă. Și am trecut Hotinul și de acolo am plecat cu ce am avut. Eu, de exemplu, am plecat singură acasă - s-a spus „15 persoane” și am plecat singură acasă. Am ajuns acasă și acolo erau bunicii, era mătușa și aveam la cine să mă duc. Dar părinții au venit după aceea? Părinții? Au venit după mine - și mama, și tata. Bucuria era mare. Îmi aduc aminte că 4-5 săptămâni nu puteam să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
se par aceste cărți? Aveți și cărți scrise de oameni care au fost acolo? Da, da. Și soțul meu a fost deportat. La Auschwitz și În alte părți - și el a scris foarte multe despre deportarea lui. Acum nu am acasă cartea - e la cineva. - Cum vi se par aceste cărți? Cum le citiți dumneavoastră, care ați fost acolo? Nu s-a scris absolut nimic neadevărat. Degeaba se spune că Antonescu n-a deportat. El ne-a deportat, el a spus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am ajuns până la Atachi. Vreo trei zile și trei nopți am călătorit cu trenul până am ajuns la Atachi. Se putea ajunge repede, dar din cauza războiului am mers trei zile și trei nopți. Acolo am mai avut mâncare adusă de acasă, n-a fost problemă; am avut cea mai bună mâncare de acasă - nu delicatesuri, dar ce era mai necesar, pâine ș.a.m.d. Și la Atachi cine vă aștepta și ce-ați făcut acolo? La Atachi am stat vreo 10-12

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu trenul până am ajuns la Atachi. Se putea ajunge repede, dar din cauza războiului am mers trei zile și trei nopți. Acolo am mai avut mâncare adusă de acasă, n-a fost problemă; am avut cea mai bună mâncare de acasă - nu delicatesuri, dar ce era mai necesar, pâine ș.a.m.d. Și la Atachi cine vă aștepta și ce-ați făcut acolo? La Atachi am stat vreo 10-12 zile. Din ce cauză? Pentru că se zvonea că funcționarii de stat nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Pentru că se zvonea că funcționarii de stat nu trebuie evacuați. Acolo au fost mai mulți funcționari de stat. Și atunci am grămădit bani și l-am trimis pe unu’ la București, cu lista funcționarilor de stat care trebuiau să fie acasă. Am stat și l-am așteptat. A spus că, Într-adevăr, este dispoziție că funcționarii de stat nu trebuie evacuați, Însă cine e evacuat e bine evacuat. Și ce făceați acolo? Nimic. S-au adunat oamenii, apoi am stat. Pe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Erau jandarmii. La Moghilev am stat două luni, iar dimineața trebuia să mergem la lucru la jandarmi. Încărcam vagoane, descărcam vagoane... Dimineața trebuia să fim prezenți acolo. Nu primeam absolut nimic - nici mâncare, nici bani, absolut nimic. Seara ne duceam acasă. Cum am supraviețuit? Norocul nostru era că ucrainenii erau săraci lipiți pământului. N-aveau nimic. Dacă aveau vacă - vaca era Împărțită În patru anotimpuri: vara la ăsta, toamna la ăsta, iarna la ăsta și primăvara la ăsta. Așa era (râde

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Înapoi. I-au scos pe toți afară, i-au pus În fața unei case, au scos o mitralieră și au tras o dată, o singură dată. Pe cine au nimerit - a fost mort, cine a fost rănit, cine a scăpat - să meargă acasă. Asta pentru că „v-ați bucurat că au venit rușii” - „Domnule, sigur că ne-am bucurat că au venit rușii, că dacă veniți voi ne omorâți pe toți, dacă veneau ei mai scăpam”. Apoi au plecat. Cam prin mai au intrat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au intrat rușii, ne-au eliberat, dar nu ne-au dat voie să plecăm. Au zis: „Nu plecați nicăieri, că frontul merge cu noi Înainte. Când o să fie frontul mai departe de Cernăuți, atunci probabil că veți putea să mergeți acasă”. Și așa a fost. Ei au plecat, noi ne-am dus cum am putut, pe jos, că bani n-aveam, pe jos am mers spre casă. Și așa, vreo trei luni am mers până am ajuns acasă. Numai pe jos

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
putea să mergeți acasă”. Și așa a fost. Ei au plecat, noi ne-am dus cum am putut, pe jos, că bani n-aveam, pe jos am mers spre casă. Și așa, vreo trei luni am mers până am ajuns acasă. Numai pe jos ați mers? Pe jos. Împreună cu mama și cu fratele? Cu fratele și cu mama, da. Mătușă-mea a murit acolo. Nemâncând altceva decât făină de mălai și câte un cartof au Început să ne cadă dinții. Din cauza

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
foarte mulți români, cu evrei... Și când au Început legile antievreiești toți evreii au fost alungați din armată. N-aveau Încredere În evrei. Asta era linia dictată de nemți, știți dumneavoastră. Și atunci el, Împreună cu alți evrei, au fost trimiși acasă. În drum spre casă, În tren, au Început prigoane, tot felul de bande legionare. Dacă prindeau evrei În tren, Îi băteau, le luau lucrurile, Îi aruncau din tren... Și atunci el, cu chiu cu vai, a reușit să se Întoarcă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să vă spun, nu erau din SS, erau din ăia din armată. Și unul din acești nemți care venea la tata să-i dea săpun - a știut unde stăm, că eram foarte aproape, În centrul comunei - a Început să vină acasă, la locuința unde stam noi. Mama vorbește perfect nemțește și tata știe destul de bine și venea, aducea ciocolată, aducea nu știu ce - era medic de meserie. Zicea: „Dom’le, eu sunt medic, eu nu sunt nazist, nu trebuie să vă fie frică

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
doctorul lui Ruti”. Și l-au luat atunci prizonier și așa am scăpat de treaba asta. Ei, asta a fost la Începutul lui ’44. Pe 23 august ’44 de-acum li s-a dat drumul la ai mei să treacă acasă - s-a terminat aici cu nazismul, s-a terminat cu Antonescu și toate treburile astea. Cu toate că Antonescu n-a fost un băiat prost: el Încă În ’43, când a văzut că războiul e pierdut, a dat drumul la o parte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu nazismul, s-a terminat cu Antonescu și toate treburile astea. Cu toate că Antonescu n-a fost un băiat prost: el Încă În ’43, când a văzut că războiul e pierdut, a dat drumul la o parte din evrei să plece acasă, evrei din zona Moghilev, din zona noastră - nu, din Obodovca. Ei, ce-a fost - a fost, noi putem să ne Întoarcem. Dar rușii aveau tot așa mare nevoie de săpun ca și nemții și românii - și au zis: „Măi omule

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]