64,222 matches
-
un scriitor mondial, așa cum nouă ne lipsește. Primul lucru de remarcat În cazul literaturii houellebecquiene, niciodată Îndeajuns de mult repetat, este ruptura instituită În raport cu ideea recentă de literatură, ca practică scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie limpezi, neologismele, puține, au Întotdeauna o funcție explicativă, niciodată estetică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
metodă de a demonstra validitatea următoarei ipoteze: civilizația occidentală a Încercat zadarnic să mascheze determinările biologice, inexorabile și imperturbabile, ale oricărei societăți naturale. Din motive pe care naratorul nu le mai enumeră poate pentru că nu ține să-și expună o teorie, ci să determine reacții În urma unor simple dar cinice constatări omul occidental al zilelor noastre s-a eliberat de mitologia axiologizantă În interiorul căreia Îsi căuta fericirea, ajungînd (iar) sclavul selecției naturale. În societatea futuristă imaginată de Houellebecq, comunitățile de neo-umani
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu autonomie ontologică În ultimii 200 de ani, ceea ce nu face decît să revele inanitatea discursului teoretic postmodern și a tehnicilor repertoriate sau inspirate de el. Nu ajung să spun că postmodernismul și-a trăit traiul, dar, În mod sigur, teoria literară agonizează, pentru că nu are nici un instrument de analiză a unui roman ca acesta. Cu atît mai mult trebuie să realizăm la ce distanță se află literatura română de cea occidentală În materie de concepție și practică estetică. E bine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În primul rînd formal și apoi pragmatic, al unei crize antropologice de mult clamată și recunoscută. Dar nu regimul său generic ambiguu interesează În ultimă instanță. Chestiunile formale, protocolul nominal și mai ales statutul enunțătorului sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În epistema modernă omul devine figura antropologică pe care o cunoaștem astăzi, subiectul științelor umane apărute la intersecția economiei, biologiei și lingvisticii. Colonna, Gasparini și alții ca ei comit, atunci cînd abordează autoficțiunea, o eroare de perspectivă care dovedește ignorarea teoriei lui Foucault: ei disprețuiesc „moda autoficțiunii” și Încearcă să-i traseze istoria Întrucîtva lansonian, ca și cum ar fi totuna să publici confesiuni la sfîrșitul secolului al IV-lea, În secolul al XVIII-lea sau astăzi. Dacă astăzi există o modă a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autoficțiunii, Îi oferă adică un plan de proiecție, o transcendență, În lipsa căreia autoficțiunea ar putea rămîne numai la stadiul de text, de "autofricțiune", după cum se alintă Doubrovsky În romanul textualist Fils care propune termenul, și ar putea fi fagocitată de teoriile textului care astăzi nu mai spun multe despre literatură. Dar e vorba despre o transcendență factice, mediată de ficțiune, livrată ca momeală cititorului comod. Identitatea eului autoficțional, manifestat ca insuficient, nu se realizează odată epopeea lui Încheiată, ca liant epic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe enunțare, nu pe enunț. Naratorul este mereu sursă a textului, nu personaj În text. Subiectul autoficțiunii este instanța enunțătoare și totodată referința centrală a enunțului. Diferența dintre enunț și enunțare constituie una dintre ofertele teoretice cele mai generoase ale teoriei enunțării a lui Oswald Ducrot, cu rădăcini În gîndirea dualistă franceză, la Benveniste, care opune axa discursului axei povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană a eului, acolo unde, printr-un salt transgresiv, eul devine identic cu cuvintele care le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ajuns profesor universitar conform unui traseu normal În Franța: ca absolventă a școlii Normale Superioare. Simplul fapt de a fi normalian te plasează ca scriitor, În zilele noastre, Într-o poziție suspectă. Scriitorul de astăzi se pretinde virgin, surd la teorie: el refuză să dea măcar impresia că gîndește ceea ce face, lăsînd „cartezianismul” În seama psihologiei personajului. Cum se resimte discursul literar al lui Anne Garréta de la formația academică a autoarei? Aș spune că putem vorbi despre trei consecințe importante: Prima
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
precedent a actului de lectură și a consecințelor sale. Literatura de zero grade acționează ca centrifuga de la bazele de antrenament ale cosmonauților: test eliminatoriu. Nu se poate face psihanaliza unui discurs generic, iar dacă unii gînditori obișnuiau să lucreze cu teorii de ansamblu, eu nu-și mai pot permite astăzi același lucru. Noul roman apare Într-o perioadă efervescentă din punct de vedere ideologic, literatura vine să calmeze pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura și arhitectura fac același lucru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-și mai pot permite astăzi același lucru. Noul roman apare Într-o perioadă efervescentă din punct de vedere ideologic, literatura vine să calmeze pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura și arhitectura fac același lucru: alături de romane impersonale, de teorii de ansamblu, cresc În jurul orașelor „marile ansamble” de blocuri, care dau depresii specifice, mobilierul e cubist, simplu, minimalist. Muzica devine tehnicistă, muzicienii teoretizează - vezi cazul dirijorului și compozitorului Pierre Boulez. Există, la sfîrșitul anilor 1970 - dincolo de mari scriitori neînregimentați ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
criza se adîncește În jurul lui 1980; structuralismul devine steril, la fel și muzica serială abstractă, laolaltă cu muzica ușoară franceză, la chanson franșaise, primul fiind Înlocuit de o gîndire tot mai politică sau de derivații ale fenomenologiei, apoi de pragmatismul teoriilor culturale, iar a doua Înghițită de jazz-ul, pop-ul și rock-ul anglo-saxone. Pe de altă parte, anticomunismul sau liberalismul n-au reușit să-și găsească voci carismatice. Nici Furet, nici Aron, al căror succes relativ se produce În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura devine o expresie aroape exclusivă a lui eu, fie că vorbim despre un eu dezabuzat, suspendat În vid (În variantă lipovetskyană), fie că avem de-a face cu un eu tot mai senzorial, material, dens (În varianta baudrillardiană, conform teoriei societății obeze, adică excesive). Temperatura urcă pînă la gradele confortului, În primul caz, dar e vorba despre un microclimat artificial: omul n-a reajuns la măsura lumii, dacă nu pentru a o recuceri, măcar pentru a i se readapta. Decalată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
proiect „revoluționar”. În 1953, anul morții lui Stalin, apare Gradul zero al scriiturii, o colecție de articole de tinerețe ale criticului francez, În care sînt anticipate arheologia lui Foucault - prin definirea conceptului de scriitură, confiscat ulterior sau asimilat stilului - și teoria tel quel-istă a textului. Miza era autonimizarea și Împingerea literaturii În procesul dialecticii hegeliene: literatura trebuia, prin renunțarea la ea Însăși (i.e: la personaj, la iluzia referențială, la psihologie, la mimesis), să ajungă la propria conștiință de sine - la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de literatură, cu toate că, pe alocuri, i-au coborît temperatura sub zero, Înzestrați cu o voință redutabilă de a șoca cititorul pentru a-i scoate În evidență limitele estetice, psihice și fizice. În mod normal, după ce au generat dezbateri, au moșit teorii critice și au cauționat o retorică a paradoxului, noile romane au Început să fie uitate. Dar circumspecția cu care fuseseră scrise, violența cu care aruncaseră În aer miturile „literaturii burgheze”, aerul de familie ai cărui curenți au fost neobosit intensificați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eu-lui În literatură, anunțată de altfel de Michel Leiris Încă din 1946, cînd apare Aurora (scrisă Însă În plin suprarealism, În 1927 : « Întotdeauna Îmi este mai greu decît oricui altcuiva să mă exprim altfel decît prin intermediul pronumelui EU »), apoi, În teorie, de Problemele de lingvistică generală ale lui Benveniste În 1966 - care aduce pe tapet teoria enunțării - și confirmată, În sfîrșit, de Pactul autobiografic al lui Lejeune din 1975. Este limpede că epoca literaturii smerite, a lui Beckett, trecuse. În 1979
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrisă Însă În plin suprarealism, În 1927 : « Întotdeauna Îmi este mai greu decît oricui altcuiva să mă exprim altfel decît prin intermediul pronumelui EU »), apoi, În teorie, de Problemele de lingvistică generală ale lui Benveniste În 1966 - care aduce pe tapet teoria enunțării - și confirmată, În sfîrșit, de Pactul autobiografic al lui Lejeune din 1975. Este limpede că epoca literaturii smerite, a lui Beckett, trecuse. În 1979 debutează Jean Echenoz cu un roman care, dincolo de parodierea unor rețete (romanul de aventuri, polițist
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mod În care, cu sau fără voința mea, am devenit prost. Nu neapărat eu am ales prostia, ci mi s-a Întîmplat ceva și, iată, am ajuns prost. Țin să fac toate aceste precizări care țin, fie și vulgarizate, de teoria enunțării, pentru că romanul derulat sub titlu nu este, deși pare, congruent cu traducerea lui În limba română. Urmează să explic de ce. Martin Page s-a aflat, În 2001, la prima carte publicată. Avea 26 de ani și mai scrisese, potrivit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cursuri de antropologie Întrerupte de cînd s-a hotărît să devină scriitor. Asta Înseamnă doar că nu și le-a continuat cu un masterat-doctorat, nu că l-ar fi corupt conștiința propriului geniu. A decis să se Îndepărteze de demonul teoriei pe care cel mai important critic francez al momentului, Antoine Compagnon, n-a reușit să-l exorcizeze din sufletul literaturii franceze contemporane. Disjuncția literatură-filozofie funcționează de cîteva decenii În cîmpul literelor franceze, ca și la noi pînă la un punct
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exorcizeze din sufletul literaturii franceze contemporane. Disjuncția literatură-filozofie funcționează de cîteva decenii În cîmpul literelor franceze, ca și la noi pînă la un punct. În Franța, dacă ești scriitor de romane, este de presupus că nu dai doi bani pe teorie, tocmai pentru a nu dezgropa din greșeală vreun deget care scrie din mausoleul post-avangardei anilor 1960, ca apoi criticii să-ți ia toată mîna, amprentele și, puțin mai tîrziu, măsura mormîntului În care să toarne fundația vreunei școli estetice. Scriitorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deget care scrie din mausoleul post-avangardei anilor 1960, ca apoi criticii să-ți ia toată mîna, amprentele și, puțin mai tîrziu, măsura mormîntului În care să toarne fundația vreunei școli estetice. Scriitorul francez trebuie să nici nu fi auzit de teorie, iar Martin Page a auzit doar de Descartes, Seneca, Pascal sau Baltasar Gracian sau de alți scriitori, clasici și ei (cu excepția Guy Debord). Scriitorului francez care este Martin Page i-a plăcut Însă foarte mult OuLiPo, chiar dacă n-o spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
etalării intimității, anatomice și psihice deopotrivă?) Există În orice roman franțuzesc contemporan ceva care-l Înrudește cu unul de-al lui Houellebecq, dar - e un dat, desigur - și cu unul de-al lui Hugo sau Dumas tatăl. "Fio avea o teorie despre Zora. Sfîrșise prin a ajunge la concluzia că prietena ei purta În ea ura tuturor nenorociților. Tone de maici Tereze și de organizații se fac purtătoare ale săracilor pentru bani, dragoste, prietenie, educație..." Există În orice opțiune estetică a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lumii pariziene a artiștilor plastici. Puteți compara cum scrie Page despre ea cu Platforma și cu Posibilitatea unei insule ale lui Houellebecq, sau cu Je m’en vais a lui Echenoz. Puteți constata amploarea luată de estetica artelor vizuale - În detrimentul teoriilor literare - În discursul cultural francez din ultimii zece ani: poate pentru că, spre deosebire de literatură, arta contemporană nu respinge teoria, manifestul, paratextul, experimentul; și pentru că, vorba lui William Marx, lumea a spus adio literaturii. Dacă mulți romancieri francezi de astăzi sînt de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
insule ale lui Houellebecq, sau cu Je m’en vais a lui Echenoz. Puteți constata amploarea luată de estetica artelor vizuale - În detrimentul teoriilor literare - În discursul cultural francez din ultimii zece ani: poate pentru că, spre deosebire de literatură, arta contemporană nu respinge teoria, manifestul, paratextul, experimentul; și pentru că, vorba lui William Marx, lumea a spus adio literaturii. Dacă mulți romancieri francezi de astăzi sînt de acord cu privire la vacuitatea practicilor de consacrare artistică În absența oricăror criterii estetice stabile, ceea ce-i diferențiază sînt concluziile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
greu, unul În care estetismul exagerat nu salvează autenticitatea personajelor, ci le clișeizează și le judecă. În cele din urmă, veți rămîne vag nemulțumiți de această a treia cale pe care Page Încearca s-o urmeze În practica literară : nici teorie, nici prozelitism ; nici violență, nici pasivitate ; nici realism minimalist nici naturalism maximalist ; puțin umor, puțină gravitate. Ajungeți la concluzia că e cam greu de triumfat aici, pe drumul ăsta - și că nu se știe dacă chiar duce undeva. VI. Literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și obscur În același timp, cedînd intenției de a servi diferitelor cauze. Cauză politică, cauză „ontologică”, cauză progresistă nu În ultimul rînd, atunci cînd, preluînd din mers pozitivismul militant al socialismului științific, a permis constituirea unei false „științe” a literaturii („teoria literară”). Așadar, adecvarea literaturii la estetică este imposibilă, chiar dacă numai principiile estetice, pe care creatorii le urmează, ar trebui să decidă valoarea textelor și locul lor În canon. Contradicția esențială vine aici dintre universalitatea esteticii și particularitatea limbilor În care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]