52,946 matches
-
de artă, Liceul militar „Constantin Brâncoveanu”, Liceu „Toma N. Socolescu”, Liceul Energetic. O mare importanță pentru viața culturală a orașului o au și biblioteca județeană „Nicolae Iorga” și Palatul Culturii. Viața teatrală este reprezentată prin teatrul „Toma Caragiu”, cu o vechime de peste 50 de ani, și pe scena căruia au jucat actori ca Fory Etterle, Zephi Alșec, Toma Caragiu. În 1960, orchestra de muzică populară „Flacăra Prahovei” și orchestra simfonică „Ciprian Porumbescu” au fost unite în orchestra filarmonică Ploiești, la inițiativa
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
la nord și un singur etaj la vest, unde e sinagoga femeilor, la sud aflându-se o altă galerie de mai mici dimensiuni destinată copiilor. Cupola și pereții laterali sunt părțile originale ale construcției. Altarul, suflat cu aur, are o vechime de 250 de ani. Sinagoga este legată de numele lui Baal Shemtov, întemeietorul hasidismului. În peretele estic al sinagogii este așezată "Urna Sfântă", operă de artă executată în lemn sculptat și dispusă în trei etaje, fiecare nivel fiind așezat pe
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
actualului edificiu. Faptul că Sinagoga se află atât de aproape de Biserica "Sf. Ioan", nerespectându-se tradiționala distanță de 150 de "stânjeni" (aproximativ 300 m) care trebuie s-o despartă de o biserică creștină, a fost explicat de regulă prin marea vechime a edificiului inițial, care ar fi precedat construirea ansamblului arhitectural din epoca lui Ștefan cel Mare. Adepții acestui punct de vedere pleacă de la premiza că nimeni nu ar fi îngăduit ridicarea unei sinagogi sub zidurile Curții și Bisericii Domnești și
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
drum în Bristol. Acesta era al doilea port ca mărime din Anglia și din 1480 de aici plecaseră câteva expediții în căutarea unei ipotetice insule numită "Brazilia", despre care se credea că ar fi undeva în Atlantic, conform legendelor din vechime ale celților. În 1496 Cabot pleacă din Bristol doar cu o singură corabie, însă din Islanda face calea întoarsă , datorită disensiunilor apărute pe vas. În cea de-a doua călătorie Cabot a pornit cu un echipaj de 18 persoane, la
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
de interes în activitate. La sfârșitul lui 1974 este mutat în funcția de inspector principal la Serviciul de Cadre al întreprinderii, iar în aprilie 1975 este retrogradat în funcția de simplu magazioner. În 1980, de pe această funcție și după realizarea vechimii în muncă, colonelul Pavel Aranici este pensionat. Între 1963 și 1980, declinul profesional al carierei lui Aranici este dublat de un declin salarial: de la 2.550 lei în 1963, la 1.790 lei ca magazioner. La jumătatea anilor '80, Pavel
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
Wagner și Beals din SUA ambrozia a fost descoperită și identificată ca buruiană în 1838. Conform lui Basett și lui Crompton (1975) ambrozia a fost studiată de către Palliser în 1863. În Canada s-a descoperit polenul acestei specii, cu o vechime de peste 60000 ani - datat din perioada interglaciară. Intensificarea transporturilor intercontinentale a produselor agricole (cartofi, cereale, semințe de trifoi) a facilitat răspândirea acestei specii pe alte continente. Prezența Ambrosiei pe continentul European a fost semnalată prima oară în 1863 în Germania
Ambrozie (plantă) () [Corola-website/Science/317042_a_318371]
-
În văleat 7287 (1779) să se știe că această sfântă carte au cumpărat Dorofteiu Solcanu și cu feciorii dumisale, Toader, Constantin (...) Și s-a așezat în biserică în satul Bogdănești, să fie în vecia veacului. Amin”". O altă atestare a vechimii acestei biserici este inscripția de pe clopotul mijlociu cu textul: "„Simion, ani de la Iisus Hristos 1783”". În jurul anului 1836, preotul Solcanu a dăruit bisericii un Octoih mare, cu următoarea însemnare "„Acest Octoih este dat de preotul Solcanul spre a sa pomenire
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
cu verde, foarte decolorate. Are și un turn clopotniță de lemn de aceeași culoare. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu abside pentagonale (atât cele laterale, cât și cea decroșată a altarului) și cu pridvor pe latura de sud-vest. Vechimea construcției este demonstrată de ancadramentul ușii de la intrare (pe care se află pisania). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată în peretele sudic al pridvorului
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
învelitoarea pridvorului. Cosoroaba se sprijină pe console largi, cu tăieturi. Monumentul are plan dreptunghiular, de tip navă, cu absida altarului pentagonală decroșată, contraabsidă de aceeași formă și pridvor închis pe latura de sud-vest. Deasupra pridvorului se află un turn clopotniță. Vechimea construcției este demonstrată de ancadramentul ușii de la intrare (pe care se află pisania). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă din lemn de stejar aflată pe
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
-se două comune noi: Horodnic de Jos și Horodnic de Sus. În jurul anului 1790, s-a construit pe Dealul Osoi din satul Horodnic de Sus (vechea vatră a satului) o biserică de lemn, care a fost târnosită în același an. Vechimea bisericii este atestată de o serie de inscripții aflate pe catapeteasmă. Astfel, sub icoana împărătească se află inscripția "„IIS-HS, 1790”", iar la partea superioară a ușii diaconești este înscris anul "„1791”". Pe scheletul de lemn al catapetesmei sunt înscriși și
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
ruinele fostului Schit Călugărița, în partea nord-vestică a satului Horodnic de Jos, a fost construită în anul 1717 o biserică de lemn cu hramul "Înălțarea Sfintei Cruci", considerată a fi cea mai veche biserică din zonă și a șasea ca vechime din Moldova. Pe ușa de la intrare și pe ancadramentul său este săpată o inscripție care oferă informații cu privire la construcția bisericii. Pe ancadramentul vertical de deasupra ușii, între două rozete artistic sculptate, se află o inscripție cu următorul text: "„Să știe
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
1782 după cum menționează o inscripție cu litere chirilice aflată în partea stângă sus: "„1782, Vasilii Gradul au zugrăvit aceasta catapeteasmă, iulie 28, zugrav”". În anul 1854, preotul Nicolae Popescu marca cu o cruce locul din cimitir unde se înălța în vechime mănăstirea de maici. În 1911, acoperișul de șindrilă al Bisericii „Înălțarea Sfintei Cruci” a fost înlocuit cu unul de tablă zincată. Ca urmare a neglijării sale de către autoritățile statului, biserica de lemn a ajuns într-o stare avansată de degradare
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
în culoarea verde deschis. Inițial acoperită cu draniță, biserica are în prezent învelitoare din tablă. Monumentul are formă dreptunghiulară (17.70x8.00 metri), cu absida altarului pentagonală și decroșată față de restul corpului construcției și cu pridvor pe latura de sud-vest. Vechimea construcției este demonstrată de ancadramentul ușii de la intrare (pe care se află pisania) și de cele trei ferestre pătrate, rămase la dimensiunile inițiale (0.30x0.30 metri). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar
Biserica de lemn din Moara Nica () [Corola-website/Science/317151_a_318480]
-
Cazacii de pe Ural (în rusă: Уральские казаки, între 1775 - 1917 - Cazacii de pe Iaik) au fost un grup de cazaci din Imperiul Rus, al doilea ca vechime din rândul trupelor de cazaci. Ei s-au așezat în vestul regiunii Urali, (în zilele noastre nord-vestul Kazahstanului și sud-estul regiunii Orenburg), pe cursul mijlociu al râului Ural (numit până 1775 - Yaik Яик). Cartierul general al cazacilor de pe Iaik a
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
localizat pe Strada Lațcu Vodă, în cimitirul ortodox al cartierului, și are hramul "Sfanțul Dumitru", sărbătorit la data de 26 octombrie. Biserică de lemn din Mănăstioara-Siret nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, deși are o vechime mare. Biserică de lemn din Mănăstioara-Siret a fost construită în jurul anului 1730 în satul Țibeni și avea inițial hramul "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la 15 august. Ctitorul bisericii este Ioan Sbiera, de aceea lăcașul de cult mai este numit și
Biserica de lemn din Mănăstioara (Siret) () [Corola-website/Science/317170_a_318499]
-
lumea islamică timpurie. Ne referim aici la: spitale publice, spitale psihiatrice, biblioteci publice, universități, observatoare astronomice, centre de cercetare etc. Astfel, cea mai veche universitate din lume a fost "Universitatea Al-Qarawiyyin" din Fès, Maroc, fondată în anul 859. De o vechime similară este și "Universitatea Al-Azhar" din Cairo, înființată un secol mai târziu, în 975. Prin secolul al X-lea, Córdoba avea 700 moschei, 60.000 de palate și 70 de biblioteci, cea mai mare dintre acestea având 600.000 de
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
Sfânta Biserică, înzestrând-o cu un turn nou și cu pridvor, înlocuindu-i acoperișul, schimbându-i ferestrele, a reparat casa parohială, a împrejmuit cimitirul, a introdus gazul metan (în tot satul) și a redobândit toate terenurile care au aparținut din vechime bisericii. În acest moment biserica se află în plin proces de pictare, lucrare efectuată de pictorul Emil Dunăre din Sărmașu. Lucrarea va fi finalizată în trei ani: în 2009 a fost pictat sfântul altar, anul viitor va fi pictată cupola
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
acredita o minciună. Ei afirmă că respectiva placă de piatră ar fi fost scoasă din zidul bisericii cu prilejul reparației din 1803, când s-a amplasat o placă cu o inscripție nouă deasupra intrării de pe latura sudică. Ca argumente în favoarea vechimii acestei biserici sunt următoarele: Vorbind despre donarea Evangheliei în anul 1451 Bisericii armenești din Iași, prof. Dan Simonescu, specialist în literatură veche, sublinia următoarele: "Frații armeni Agopșa și Ariuț (Leul) nu puteau lua hotărârea de a dărui bisericii Evanghelia în
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
în 1451, dacă la această dată instituția nu avea o faimă, o reputație demnă de încrederea și stima lor. Această reputație n-o putea avea, dacă am admite întemeierea ei chiar în preajma anului 1451; trebuie deci să fi avut o vechime, o tradiție culturală și religioasă de câteva decenii, pentru a se asigura de buna folosire și păstrare a darului lor. Un interval de 50 ani (la 1395 se pusese numai temelia) a fost de ajuns pentru consolidarea acestei situații de
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
turn cu un clopot și era prevăzută cu icoane și toate cele necesare cultului. Din notele vizitației aflăm că ar fi fost binecuvântata de episcopul Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisul era sfințit de episcopul de Muncaci Ghenadie Bizanczy (1716-1733). Vechimea reală a acestei biserici se pierde în negurile timpului. A doua biserică de lemn a fost primită de hotenari din satul Budești, de unde a fost adusă pe sânii trase de cai. În Budești biserică provenea din Susani, parte de sat
Biserica de lemn din Hoteni () [Corola-website/Science/317600_a_318929]
-
și aproape de ruinare. După 1751 dar înainte de 1760, vechea biserică de lemn din Vințești a fost înlocuită de o nouă biserică de lemn, care se păstrează până astăzi și este cunoscută sub numele de biserică de lemn din Budești Susani. Vechimea vechii biserici poate fi sugerată de ușile împărătești păstrate în actuala biserică de lemn din Budești Susani, datate din anul 1628. Transferul bisericii în Hoteni a avut loc după terminarea construcției celei noi din Budești Susani. Biserică de lemn a
Biserica de lemn din Hoteni () [Corola-website/Science/317600_a_318929]
-
sub codul LMI: . Îndată după anul 1750, cei câțiva locuitori ai satului Goila și-au construit o bisericuță modestă de lemn pe care au înzestrat-o cu toate cele necesare rânduielii creștine. Au păstrat-o până în zilele noastre, după ce, din vechime, i-au mai adăugat câte ceva, fără a schimba prea mult din înfățișarea pe care a avut-o dintru început. Bisericuța din Goila este una modestă și aproape neschimbată de la momentul construcției. Altarul are un plan pentagonal, cu pereții longitudinali ușor
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
cu numele ctitorilor, inscripții, și prin sculpturi decorative exterioare. Poartă hramul „Sf. Împărați” și datează din anul 1812, sau chiar mai devreme. Biserica are valoare de patrimoniu cultural și istoric fiind înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Vechimea bisericii este disputată. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait propune o datare din secolul 18, bazată pe trăsăturile bine păstrate la altar, la ferestrele originale și reliefată de sculptura bogată a pridvorului și de peretele plin dintre tindă și naos. Nu este însă
Biserica de lemn din Curteana () [Corola-website/Science/317727_a_319056]
-
exprimarea clară decât acest limbaj al beduinilor, care vorbesc limba cea mai pură, care sunt înțelepți, atoatecunoscători și elocvenți”. Limba adevăraților beduini este pusă în opoziție cu cea a orășenilor care este artificială, „stricată”:„Nu găsesc în vorbirea celor din vechime cuvinte urâte, idei mizerabile, un temperament de joasă speță, expresii respingătoare. Toate acestea se află în vorbirea noilor musulmani, citadini fandosiți, oameni a căror educație este cu totul artificială.”.” Această trăsătură caracteristică a beduinului se manifesta mai ales în poezia
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
se afla pe deal, la schit, în localitatea Mitrofani, județul Vâlcea și purta hramul „Sfântul Nicolae”. Vechimea bisericii era necunoscută, însă conform tradiției locale, fusese locul în care se cununase Mihai Viteazul, în urmă cu patru veacuri, înainte de 1600. Biserica a fost distrusă de un incendiu în anul 2000, în care s-a pierdut nu numai întregul
Biserica de lemn din Mitrofani-Schit () [Corola-website/Science/317776_a_319105]