52,663 matches
-
a inventat primul cauciuc umplut cu aer sau cauciucul pneumatic. Eastman, George 1854-1932 Industriaș american, care, în 1888, a inventat primul film flexibil pe rola folosit în aparatele de fotografiat Kodak. Până atunci, fotografiile erau făcute pe plăci separate de sticlă. Edison, Thomas 1847-1931 Savant american autorul a peste 1000 de invenții. A inventat becul electric și fonograful, strămoșul pick-up-ului. Einstein, Albert 1879-1955 Fizician german, fondatorul teoriei relativității, care explică ce se întâmplă când un obiect se deplasează CU o viteză
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
Boca La locul în care apa nu-și schimbă proprietățile, la fel ca agheasma, vin oameni din toate colțurile țării. Nu este prea mare înghesuială pentru că oamenii nu știu de izvor, dar sunt români care vin cu portbagajul plin cu sticle de 5 litri pentru a lua minunea acasă. Alții, care nu vin pregătiți cu sticle, preferă să se spele cu apa pe față și să spună o rugăciune. Sau să-și facă o fotografie. "Complexul turistic Sâmbăta de Sus". În
Minunea care vindecă se află în România. Locul dumnezeiesc pe care puțini oameni îl știu by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101252_a_102544]
-
oameni din toate colțurile țării. Nu este prea mare înghesuială pentru că oamenii nu știu de izvor, dar sunt români care vin cu portbagajul plin cu sticle de 5 litri pentru a lua minunea acasă. Alții, care nu vin pregătiți cu sticle, preferă să se spele cu apa pe față și să spună o rugăciune. Sau să-și facă o fotografie. "Complexul turistic Sâmbăta de Sus". În fapt, o serie de cabane și vile clădite în jurul sfântului lăcaș În locul unde în urmă
Minunea care vindecă se află în România. Locul dumnezeiesc pe care puțini oameni îl știu by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101252_a_102544]
-
În matematică, sticla lui Klein este un exemplu de suprafață topologică neorientabilă în spațiu în varietatea sa geometrică astfel încât să se poată defini o metodă consistentă de a construi un vector normal. Într-o exprimare neformală, ea este o suprafață cu o singură
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
o singură față. Prin deplasarea pe ea se poate reveni în punctul de plecare „cu capul în jos”. Alte exemple de astfel de suprafețe sunt banda Möbius și planul proiectiv real. În timp ce banda Möbius este o suprafață cu frontieră topologică, sticla lui Klein nu are frontieră (prin comparație, o sferă este o suprafață orientabilă fără frontieră). a fost descrisă pentru prima oară în 1882 de matematicianul german Felix Klein. Inițial s-a numit "suprafață Klein" (), care ulterior a fost înțeleasă prost
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
are frontieră (prin comparație, o sferă este o suprafață orientabilă fără frontieră). a fost descrisă pentru prima oară în 1882 de matematicianul german Felix Klein. Inițial s-a numit "suprafață Klein" (), care ulterior a fost înțeleasă prost, drept "Kleinsche Flasche", („sticlă Klein”), care formă a fost adoptată inclusiv în limba germană. Pătratul următor este un poligon fundamental al sticlei lui Klein. Ideea este de a „lipi” laturile de aceeași culoare astfel încât săgețile respective să fie îndreptate în același sens, procedura fiind
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
în 1882 de matematicianul german Felix Klein. Inițial s-a numit "suprafață Klein" (), care ulterior a fost înțeleasă prost, drept "Kleinsche Flasche", („sticlă Klein”), care formă a fost adoptată inclusiv în limba germană. Pătratul următor este un poligon fundamental al sticlei lui Klein. Ideea este de a „lipi” laturile de aceeași culoare astfel încât săgețile respective să fie îndreptate în același sens, procedura fiind ilustrată în figurile de mai jos. De notat că procedeul este abstract, deoarece la încercarea de realizare în
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
de aceeași culoare astfel încât săgețile respective să fie îndreptate în același sens, procedura fiind ilustrată în figurile de mai jos. De notat că procedeul este abstract, deoarece la încercarea de realizare în spațiul real suprafața se autointersectează. Pentru a construi sticla lui Klein, se alătură (lipesc) laturile cu săgețile roșii (stînga și dreapta), rezultând un cilindru. Pentru a alătura capetele cilindrului astfel încât săgețile de pe cercuri să aibă același sens trebuie trecut un capăt prin partea laterală a cilindrului. Asta generează un
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
cu săgețile roșii (stînga și dreapta), rezultând un cilindru. Pentru a alătura capetele cilindrului astfel încât săgețile de pe cercuri să aibă același sens trebuie trecut un capăt prin partea laterală a cilindrului. Asta generează un cerc de autointersectare — asta este „imersiunea sticlei lui Klein în spațiul tridimensional. Imersiunea este utilă pentru a vizualiza e serie de proprietăți ale sticlei lui Klein. De exemplu, sticla lui Klein nu are "frontieră", unde suprafața s-ar termina, și este neorientabilă, cum rezultă din imersiunea unică
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
cercuri să aibă același sens trebuie trecut un capăt prin partea laterală a cilindrului. Asta generează un cerc de autointersectare — asta este „imersiunea sticlei lui Klein în spațiul tridimensional. Imersiunea este utilă pentru a vizualiza e serie de proprietăți ale sticlei lui Klein. De exemplu, sticla lui Klein nu are "frontieră", unde suprafața s-ar termina, și este neorientabilă, cum rezultă din imersiunea unică. Un model fizic se realizează asemănător. Muzeul de Științe din Londra prezintă o serie de sticle Klein
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
trebuie trecut un capăt prin partea laterală a cilindrului. Asta generează un cerc de autointersectare — asta este „imersiunea sticlei lui Klein în spațiul tridimensional. Imersiunea este utilă pentru a vizualiza e serie de proprietăți ale sticlei lui Klein. De exemplu, sticla lui Klein nu are "frontieră", unde suprafața s-ar termina, și este neorientabilă, cum rezultă din imersiunea unică. Un model fizic se realizează asemănător. Muzeul de Științe din Londra prezintă o serie de sticle Klein în diverse variante topologice. Sticlele
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
ale sticlei lui Klein. De exemplu, sticla lui Klein nu are "frontieră", unde suprafața s-ar termina, și este neorientabilă, cum rezultă din imersiunea unică. Un model fizic se realizează asemănător. Muzeul de Științe din Londra prezintă o serie de sticle Klein în diverse variante topologice. Sticlele au fost realizate în 1995 pentru muzeu de Alan Bennett. În mod abstract, sticla lui Klein nu se autointersectează. Se poate vizualiza sticla lui Klein într-un spațiu cvadridimensional. Adăugând spațiului tridimensional a patra
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
sticla lui Klein nu are "frontieră", unde suprafața s-ar termina, și este neorientabilă, cum rezultă din imersiunea unică. Un model fizic se realizează asemănător. Muzeul de Științe din Londra prezintă o serie de sticle Klein în diverse variante topologice. Sticlele au fost realizate în 1995 pentru muzeu de Alan Bennett. În mod abstract, sticla lui Klein nu se autointersectează. Se poate vizualiza sticla lui Klein într-un spațiu cvadridimensional. Adăugând spațiului tridimensional a patra dimensiune autointersectarea poate fi eliminată. Pentru
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
cum rezultă din imersiunea unică. Un model fizic se realizează asemănător. Muzeul de Științe din Londra prezintă o serie de sticle Klein în diverse variante topologice. Sticlele au fost realizate în 1995 pentru muzeu de Alan Bennett. În mod abstract, sticla lui Klein nu se autointersectează. Se poate vizualiza sticla lui Klein într-un spațiu cvadridimensional. Adăugând spațiului tridimensional a patra dimensiune autointersectarea poate fi eliminată. Pentru asta partea sticlei cu intersecția se trage de-a lungul celei de-a patra
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
realizează asemănător. Muzeul de Științe din Londra prezintă o serie de sticle Klein în diverse variante topologice. Sticlele au fost realizate în 1995 pentru muzeu de Alan Bennett. În mod abstract, sticla lui Klein nu se autointersectează. Se poate vizualiza sticla lui Klein într-un spațiu cvadridimensional. Adăugând spațiului tridimensional a patra dimensiune autointersectarea poate fi eliminată. Pentru asta partea sticlei cu intersecția se trage de-a lungul celei de-a patra dimensiuni, în afara spațiului tridimensional. O analogie intuitivă este îndreptarea
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
realizate în 1995 pentru muzeu de Alan Bennett. În mod abstract, sticla lui Klein nu se autointersectează. Se poate vizualiza sticla lui Klein într-un spațiu cvadridimensional. Adăugând spațiului tridimensional a patra dimensiune autointersectarea poate fi eliminată. Pentru asta partea sticlei cu intersecția se trage de-a lungul celei de-a patra dimensiuni, în afara spațiului tridimensional. O analogie intuitivă este îndreptarea unei curbe care se autointersectează în spațiul bidimensional prin ridicarea ei în spațiul tridimensional. Pentru claritate, să admitem ca apatra
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
trage de-a lungul celei de-a patra dimensiuni, în afara spațiului tridimensional. O analogie intuitivă este îndreptarea unei curbe care se autointersectează în spațiul bidimensional prin ridicarea ei în spațiul tridimensional. Pentru claritate, să admitem ca apatra dimensiune timpul. Evoluția „sticlei” în spațiul "xyzt" este prezentată alăturat. La "t" = 0 suprafața începe să fie generată dintr-un punct din apropierea „intersecției”. După ce figura s-a dezvoltat, părțile inițiale ale figurii încep să dispară, ca pisica din Cheshire, din care persista doar „zâmbetul
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
de start, dar acolo nu mai este nimic cu care să se intersecteze, iar evoluția se încheie fără să străpungă vreo structură existentă. Figura cvadrimensională nu poate exista în spațiul tridimensional, dar este ușor de înțeles în cel cvadrimensional. Matematic, sticla lui Klein este descrisă în spațiul cât drept un pătrat [0,1] × [0,1] la care laturile sunt definite de relațiile pentru și pentru . Ca și banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață bidimensională neorientabilă. spre deosebire de banda Möbius, sticla
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
spațiul tridimensional, dar este ușor de înțeles în cel cvadrimensional. Matematic, sticla lui Klein este descrisă în spațiul cât drept un pătrat [0,1] × [0,1] la care laturile sunt definite de relațiile pentru și pentru . Ca și banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață bidimensională neorientabilă. spre deosebire de banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață "închisă", adică o suprafață compactă, fără frontieră. În timp de banda Möbius poate fi cuprinsă în spațiul tridimensional euclidian R, sticla lui Klein nu
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
sticla lui Klein este descrisă în spațiul cât drept un pătrat [0,1] × [0,1] la care laturile sunt definite de relațiile pentru și pentru . Ca și banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață bidimensională neorientabilă. spre deosebire de banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață "închisă", adică o suprafață compactă, fără frontieră. În timp de banda Möbius poate fi cuprinsă în spațiul tridimensional euclidian R, sticla lui Klein nu poate fi. Ea poate fi cuprinsă în R. poate fi văzută
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
și banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață bidimensională neorientabilă. spre deosebire de banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață "închisă", adică o suprafață compactă, fără frontieră. În timp de banda Möbius poate fi cuprinsă în spațiul tridimensional euclidian R, sticla lui Klein nu poate fi. Ea poate fi cuprinsă în R. poate fi văzută ca o fibrată a cercului "S", cu fibra "S" după cum urmează: una consideră pătratul de mai sus (modulo latura cu relația de echivalență) ca fiind "E
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
de mai sus (modulo latura cu relația de echivalență) ca fiind "E", spațiul total, în timp de spațiul de bază "B" este intervalul unitate în "y", modulo "1~0". Proiecția π:"E"→"B" este dată de π(["x", "y"]) = ["y"]. Sticla lui Klein poate fi construită (în sens matematic, deoarece nu se admite autointersectarea suprafeței) prin alăturarea frontierelor a două benzi Möbius, cum a fost descrisă într-o limerick de Leo Moser: Construcția inițială a sticlei lui Klein prin identificarea laturilor
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
de π(["x", "y"]) = ["y"]. Sticla lui Klein poate fi construită (în sens matematic, deoarece nu se admite autointersectarea suprafeței) prin alăturarea frontierelor a două benzi Möbius, cum a fost descrisă într-o limerick de Leo Moser: Construcția inițială a sticlei lui Klein prin identificarea laturilor opuse a pătratului arată că sticla lui Klein este un CW complex cu o 0-celulă "P", două 1-celule "C", "C" și o 2-celulă "D". Caracteristica sa Euler este deci 1-2+1 = 0. Homomorfismul frontierei este
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
în sens matematic, deoarece nu se admite autointersectarea suprafeței) prin alăturarea frontierelor a două benzi Möbius, cum a fost descrisă într-o limerick de Leo Moser: Construcția inițială a sticlei lui Klein prin identificarea laturilor opuse a pătratului arată că sticla lui Klein este un CW complex cu o 0-celulă "P", două 1-celule "C", "C" și o 2-celulă "D". Caracteristica sa Euler este deci 1-2+1 = 0. Homomorfismul frontierei este dat de ∂"D" = 2"C" și ∂"C"=∂"C"=0, prin urmare
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
un CW complex cu o 0-celulă "P", două 1-celule "C", "C" și o 2-celulă "D". Caracteristica sa Euler este deci 1-2+1 = 0. Homomorfismul frontierei este dat de ∂"D" = 2"C" și ∂"C"=∂"C"=0, prin urmare grupul homologic al sticlei lui Klein "K" va fi H("K",Z)=Z, H("K",Z)=Z×(Z/2Z) și H("K",Z) = 0 pentru "n">1. Șase culori sunt suficiente pentru a colora orice hartă pe suprafața sticlei lui Klein; singura excepție a
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]