64,222 matches
-
pildă, nimeni nu-ți cere să știi spațiile barbiliene? Sigur, Patul lui Procust sau Ultima noapte de dragoste... sunt romane ok, nimeni nu ne Împiedcă să le citim. Îmi amintesc Însă că, În liceu, prin Camil Petrescu am ajuns la teoria fluxului conștiinței, la fenomenologia husserliană și la vitalismul bergsonian. Nu era mai normal să fi ajuns aici pe altă filieră, prin Proust? (Unde mai pui că Husserl e una, Bergson, alta, că, dacă tot conectăm literatura la gîndirea epocii, de ce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
probabil multă vreme, Occidentul. Studiile culturale vor face nu atît identitatea celui care le Întreprinde, ci Îi vor asigura integrarea În lumea globalizată prin racordul dintre un centru de comandă cultural (Occidentul) și o regiune culturală specifică. Orice emisie de teorie va fi din capul locului ratașată unei culturi și abia apoi explicată. PÎnă atunci, Însă, studiul unui limbi trebuie să asigure Însușirea regulilor de bună Întrebuințare, fără de care accesul la orice tradiție scrisă mi se pare absurd. Să Învățăm așadar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre un model activ, ci despre unul istoricizat, tot așa cum poezia lui Eminescu nu mai poate constitui un model pentru poeții vii, ci numai obiectul admirației lor, de la distanța infrangibilă a două regimuri cronologice distincte. Adaug aici sincerele mele condoleanțe teoriei literaturii și tuturor pseudonimelor ei, poetică, poietică, stilistică, semiotică literară, etc. În lipsa unei considerări din perspectivă istorică, literatura nu are nici o semnificație umană; nu face parte din lume. Dacă discursul despre literatură va dăinui, și e probabil să se Întîmple
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
considerări din perspectivă istorică, literatura nu are nici o semnificație umană; nu face parte din lume. Dacă discursul despre literatură va dăinui, și e probabil să se Întîmple așa, el se va scinda Între o istorie literară care va cuprinde toate teoriile literare pe care le-a cunoscut ultima sută de ani, ca și istoria civilizației europene moderne pentru care literatura scrisă este o probă de dosar incontestabilă, și o antropologie culturală pentru care literatura va fi un document totodeauna interesant. Punct
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
București, 1996 (în colaborare cu Horia Ion Groza). Traduceri: Robert Escarpit și colectiv, Literar și social, pref. trad., București, 1974; Victor Sivetidis, Dumneavoastră, Românie, București, 1975 (în colaborare cu Georgeta Caba și Mircea Ciobanu); Robert Escarpit, De la sociologia literaturii la teoria comunicării, pref. trad., București, 1980; Jean Coutsocheras, Cu aripa și tridentul, pref. Romul Munteanu, București, 1980 (în colaborare cu Andreas Rados); Ahile Emilianides, Povestiri cipriote, pref. Virgil Cândea, introd. trad., Iași, 1982 (în colaborare cu Sanda Chiose-Crișan); Mircea Dinescu, À
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
600 de versuri, Pepelea din cenușă. Cu o bursă din fondul public năsăudean, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj (ce avea și o catedră de limba română), aprofundând cunoașterea Antichității la cursurile de teoria și istoria retoricii, de sintaxă greacă, de istoria literaturii latine și istorie elină, prin traduceri și interpretări din Cicero. În decembrie 1884, semnând C. Boșcu o snoavă versificată pe un subiect auzit de la Ion Goriță, Filosofii și plugarii, își începe
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
a artei populare. Vizibilă este, în orientarea lui C., influența profesorului Gr. Silași și a mitologiștilor germani (J. Grimm, W. Schwartz, Max Müller). Un studiu amplu, Elementele literaturii populare (1900), expune explicația mitologică, cosmologică a folclorului. C. a crezut - urmând teoriile lui Max Müller - în existența unui fond mitic indoeuropean, comun familiei ariene și nealterat de influențe. Cum numai populațiile primitive sunt creatoare de mituri, invenția în folclor e foarte redusă: balada istorică ia naștere prin raportarea faptului istoric la mitul
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Jurma). Radu Stanca - dramaturgul (1992) este primul studiu dedicat în exclusivitate omului de teatru complet care a aspirat a fi acest reprezentant de marcă al Cercului Literar de la Sibiu - dramaturg, regizor, publicist și cercetător dedicat artei scenice. Valorificând sugestii ale teoriilor despre limbajul poetic caracteristice pentru școlile formaliste europene din ultima jumătate de secol, C. încearcă o apropiere de arta dramaturgului printr-un demers analitic meticulos, care ia în considerare primatul textului, înțeles ca loc geometric al tuturor semnelor ce funcționează
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
Facultatea de Litere, specialitatea română-engleză (1996); frecventează apoi un an de studii aprofundate. A lucrat, încă din anii studenției, în calitate de corector la „Contemporanul-Ideea europeană” (1994-1996), ulterior ca redactor la „Caiete critice”, ca asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” (1997-2002), asistent la Catedra de literatură română a Facultății de Litere din București (din 2000), secretar general de redacție la Editura Fundației Culturale Române (din 1999), ulterior director al acesteia (din 2003, când Fundația Culturală Română devine
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
celor referențiale, stilistice, comparatiste etc., fără însă a absolutiza pe vreunul dintre ele. Impresionează disponibilitatea față de utilizarea oportună a sugestiilor ori uneltelor oferite de una sau alta dintre metodele ori grilele existente. E la curent cu noutatea (în materie de teorie literară, de curente de idei etc.), dar și prudent față de mode. În textele lui critice, este evidentă stăpânirea aparatului conceptual, a informației, dar și amploarea perspectivei și înălțimea „punctului de vedere”, omniprezența perspectivei istorico-literare (chiar și în considerarea producției literare
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
cu INS. Cronologia metodelor. Filmul sociologic, muzeul sociologic, monografiile sociologice Pentru o mai bună înțelegere a energetismului acestei școli, vom face o scurtă cronologie a metodologiei cercetărilor desfășurate de echipele regale. Spectacolul metodelor nu e mai prejos de cel al teoriilor. Să începem cu filmul sociologic. Acesta a fost utilizat de foarte timpuriu, ceea ce arată energia și inventivitatea de excepție a acestei școli. Dacă în 1925 încep campaniile monografice, deja la 1929 se face primul film sociologic la Drăguș, în 1931
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
una de alta” și cu un „centru încă neformat”. Aici este surpriza, descoperirea unuia dintre elevii lui Gusti. Nucleul unei comunități sătești, aflăm din aceste studii reluate, nu este „centrul satului”, ci „vecinătatea”. Studiile monografice redescopereau și validau, într-altfel, teoria americanului C.H. Cooley, care identifica în grupul primar al vecinătății a doua matrice, lângă familie, a genezei personalității. Cu studiile dedicate comunității sătești din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc se atinge una dintre chestiunile de mare semnificație, pe care a studiat-o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
monografică de la Fundu Moldovei, depun mărturie asupra creșterii poverii statului și a istoriei pe umerii țăranilor. Evoluția nu le-a adus sătenilor libertăți noi, ci poveri noi, servituți, obligații pentru care nu li se dădea nimic în schimb, atestând celebra teorie eminesciană a compensației: „Țăranului i se ia în mii de forme și nu i se dă nimic în compensație” (citat din memorie). Cercetările și documentele în această chestiune, de la documentele lui Stefanelli și până la cele ale anchetei monografice din 1928
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
acestui efort de sinteză. O prezentare succintă a sistemului gustian al monografiei sociologice relevă caracterul său complex de largă viziune teoretică, dar și ipostaza sa de metodă de investigație empirică. Opțiunea teoretică a profesorului Gusti conține un ansamblu coerent de teorii, concepte, idei, principii ce specifică următoarele (Larionescu, 1996, 12): societatea se compune din unități sociale; esența societații este voința socială; voința socială se actualizează în manifestări constitutive economice și spirituale, reglementate de manifestări juridice și politice; voința socială este condiționată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
referă la valorizarea cercetărilor monografice zonale asupra familiilor muncitorilor europeni, efectuate de Școala lui Fr. Le Play (1806-1882). Profesorul Gusti a apreciat (Gusti 1934/1968, 300-302) acest „vast repertoriu de fapte descrise cu îngrijire”, dar s-a delimitat critic de „teoriile foarte discutabile” în lumina cărora au fost comentate datele empirice, de reducționismul metodei monografice practicat de Le Play, care se centra pe studiul bugetelor de încasări și cheltuieli ale familiilor de lucrători. În al treilea rând, elevul român al lui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu a făcut nici o referire, nici o mențiune expresă la această moștenire. Este vorba de unele intuiții similare ale sensului priorității întregului asupra elementelor sale constitutive, identificabile în sociologia lui A. Comte (1798-1857), E. Durkheim și D. Gusti. Foarte probabil că teoria organismului social și legea preponderenței sociale a forței materiale elaborate de A. Comte (o foarte bună prezentare a acestora se află în Bădescu, 1994, 73-86; Ungureanu, 1990, 73-80), precum și ideile-program privind prioritatea istorică și logică a societății asupra individului, elaborate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lor unitară: prolegomene la un sistem (1909-1910), Despre natura vieții sociale (1910), Realitate, știință și reformă socială (1919), Sociologia monografică, știință a realității sociale (1934), Problema sociologiei. Sistem și metodă. Trei comunicări (1940, Academia Română), Dimitrie Gusti își precizează și desăvârșește teoria voinței sociale, căreia îi conferă un statut de centralitate în ansamblul sistemului sociologic. El a izbutit să construiască un veritabil catehism sociologic (după expresia lui M. Vulcănescu) fundamentat pe conceptul voinței sociale. Printr-un efort de sinteză creatoare, profesorul D.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
l-a sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al XIX-lea și cea a lui Ed. Husserl (1859-1938) de la începutul secolului al XX-lea. D. Gusti a descoperit în filosofia germană o teorie a subiectivității, opusă „determinismelor” exterioare, populare în epocă, ce susținea că ordinea colectivă, „sensul realității”, sensul structurii” sunt construite cu ajutorul intenției și al experienței individului; în viziunea fenomenologică, percepția individului, puterea conștiinței sale structurează realitatea, creează axe de referință spațiale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
edificiul sociologiei monografice gustiene această poziție teoretică prin câteva semne distinctive : acreditarea voinței sociale ca principiu catalizator, dinamic, causa causans ce conferă putere de actualizare ideilor, sentimentelor, reprezentărilor; recursul la deducția transcendentală a categoriilor din analiza acțiunii sociale pentru construcția teoriei cadrelor și manifestărilor voinței sociale, a conceptelor de unități, procese și relații sociale; valorizarea comprehensiunii în metodologia explicației fenomenelor și a proceselor sociale. Dacă D. Gusti ar fi construit sistemul său sociologic în perimetrul exclusiv al principiilor fenomenologice, ar fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
unul de sinteză între tradiții teoretice alternative, fenomenologice și deterministe. Cel mai intuitiv exemplu de sinteză teoretică și creatoare înfăptuită de D. Gusti este concepția sa asupra cauzalității sociologice. Modelul gustian al cauzalității sociologice: sinteză creatoare între tradiția fenomenologică și teoriile sociologice deterministe Punctul de plecare în elaborarea modelului cauzalității sociologice a fost analiza critică cuprinzătoare a științelor sociale particulare și a sociologiilor de ramură, întreprinsă de fondatorul Școlii de la București. Urmând metodologia kantiană a deducției transcendentale (Herseni, 1934, 98-99), Gusti
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
este înrâurită în expansiunea ei, dar în același timp ea câștigă o resursă esențială, și anume materialul de care se servește pentru a crea manifestările spirituale, economice, etico-juridice și politico-administrative. Nu mai puțin originală este și viziunea lui Gusti asupra teoriei manifestărilor voinței sociale. Definite drept categorii a priori care structurează realitatea socială, manifestările economice și cele spirituale constituie substanța vieții sociale, în vreme ce manifestările juridice și politice alcătuiesc funcțiunea acesteia. Tipologia manifestărilor gustiene își află izvorul de inspirație in filosofia kantiană
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
spre condiționarea socială a fenomenului, spre înțelegerea funcționalității sale în contextul social dat. Practica metodologică a echipelor monografice interdisciplinare a depășit simpla conectare a activităților atomizate, specializate ale reprezentanților diferitelor științe exacte și sociale, conducând la o reconciliere reciprocă în cadrul teoriei sociologice încă din faza inițială a cercetărilor, nu doar în faza finală a redactării. În acest scop s-a procedat la tratarea simultană a aceluiași fenomen prin dezbateri sistematice pe teren, prin coordonarea eforturilor de întocmire a dosarelor comune de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Pitești. Geană, G. (1996). Școala monografică și antropologia. O relație interdisciplinară și devenirea ei. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Gusti, D. (1934). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În Tr. Herseni. Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Gusti, D. (1934/1968). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În D. Gusti. Opere, vol. I. București: Editura Academiei. Gusti, D. (1946). Sociologia militans. Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii. vol. I. Cunoaștere. București
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Academiei. Gusti, D. (1946). Sociologia militans. Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii. vol. I. Cunoaștere. București: Fundația Regele Mihai I. Gusti, D. (1971). Fragmente autobiografice. Autosociologia unei vieți 1880-1955. În D. Gusti. Opere, V. București: Editura Academiei. Herseni, Tr. (1934). Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Larionescu, M. (1996). Dimitrie Gusti - Fondatorul Școlii sociologice de la București. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Rostas, Z. (2003). Sala luminoasă. Primii monografiști ai Școlii gustiene
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
T. (1929). Realitatea artistică în cercetarea monografică. Comunicare în Secția de sociologie a ISR. După P. Caraioan. Profesorul Dimitrie Gusti și Școala sociologică de la București. În Sociologia militans, vol. IV, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Vulcănescu, M. (1932). Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat. În Arhiva pentru știința și reforma socială, anul X, 1-4. Abstract The article focuses on D. Gusti’s personality and activity of creating the system of the sociological
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]