52,672 matches
-
Isa Boletini și Idriz Seferi s-au ridicat împotriva otomanilor. 5.000 de rebeli conduși de Seferi au tăiat calea ferată Priștina-Uskub la Kaçanik, reușind să reziste forțelor otomane în cheile din pasul Kaçanik. Oamenii lui Seferi au oprit un tren care transporta soldați și provizii către Priștina, confiscând bunurile și dezarmându-i pe soldați. Boletini a condus, în același timp, 2.000 de rebeli la Ferizovik și Prizren. Seferi a ocupat trecătoarea mai mult de două săptămâni și a produs
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
3 iunie 1917 un prim detașament de 116 ofițeri si 1.250 gradați și soldați (1.200, respectiv 1290 - după alte surse) au fost echipați și pregătiți să plece spre România. În 3 iunie acest detașament s-a urcat în tren pentru a merge spre România, ajungând la Iași pe 6 iunie, la ora 16. În trecere prin Chișinău, eșalonul a beneficiat de o primire emoționantă. La Iași, acestor voluntari li s-a făcut o primire dintre cele mai entuziaste, atât
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
iernii 1918, corpul de voluntari și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea: lupta pentru desăvârșirea idealului național român. La început efectivul a fost de aproximativ 2.500 de oameni, organizat în 2 batalioane active: „Horia” și „Mărășești”, 2 trenuri blindate cu același nume, 1 batalion de rezervă, o companie de pionieri, un escadron de lăncieri și o companie de . În compunerea corpului a mai fost menționat un serviciu de intendență și o Secție Culturală condusă de către sublocotenentul Augustin Șandru
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Musakov au fost cele care a cauzat cele mai mari dureroase legiunii, materializate atât prin ocuparea garnizoanei din nord cât și prin dezertarea unor voluntari la inamicii bolșevici. Ca urmare, un detașament specializat a primit misiunea de a controla toate trenurile ce treceau prin sectorul românesc și de a face percheziții în garnizoanele unde au fost semnalate intenții de dezertare. Datorită durității lor în luptă, românii au primit de la localnici numele de „Divizia Sălbatică” (). Încheiat pentru români cu misiuni grele, anul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Legiunea" a avut - pe fondul chestiunii Basarabiei, doar un statut privilegiat datorită protecției Armatelor Aliate). Totuși, românii au fost în timp obligați să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de neintervenție. Pe 19 ianuarie 1920 "Legiunea" s-a putut îmbarca în trenuri, pentru a porni să se retragă lent spre est. La Nijneudinsk "Legiunea iugoslavă" a fost distrusă de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Ajunsă în gara Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
gara Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică formată din 2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Transsiberianului spre Vladivostok, la Harbin Cădere a început organizarea unui Stat Major propriu care să-l ajute în acțiune și a trecut serviciile sanitar, de intendență și cultural ale "Legiunii" în subordine directă. Transportată în cinci eșaloane feroviare și două trenuri blindate, Legiunea continua să formeze ariergarda corpului expediționar și a ajuns la Vladivostok pe 18 mai 1920. Aceasta s-a întâmplat în pofida unor manevre de întârziere coordonate de cehi - care controlau traficul feroviar în sector și care au oprit eșaloanele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Dobrogea. Odată sosite în portul de îmbarcare, efectivele "Legiunii" cu ajutorul Misiunii Franceze au fost echipate cu haine de vară, cazarea s-a făcută într-o cazarmă cu trei etaje disponibilizată de către generalul Lavergné, iar asistența sanitară a fost asigurată de către „Trenului sanitar” al Crucii Roșii Americane. Între timp, sublocotenentul Raul Alevra obținuse pentru repatriere un fost cargou canadian transformat (numit „M.S. Dollar” și cedat inițial contingentului ceh), care ar fi urmat să meargă pe o ruta Vladivostok - Halifax (Canada) - Triest. În urma
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Un mic număr de voluntari a rămas totuși pe drum, făcându-și rosturi fie familiale fie sociale prin Siberia sau prin Statele Unite ale Americii. Câțiva români au ajuns chiar până în China, cum s-a întâmplat cu câțiva tineri urcați în trenul consulului francez din Vladivostok, care s-au alăturat unuia dintre regimentele coloniale din Tien-Tsin ale Legiunii Străine. Misiunea a contribuit și la salvarea unei cantități semnificative de materiale de război depozitate la Vladivostok, comandate de România în Franța, Anglia și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fusese lăsat pentru a se plăti cu el lucruri care nu erau disponibile în Marea Britanie în timpul războiului. În amintirile sale din 1985, Rotblat a spus cum o cutie care conținea „toate documentele mele” a dispărut cu prilejul deplasării sale cu trenul de la Washington la New York în scopul de a părăsi țara. Prezența unui număr mare documente personale ale lui Rotblat la Los Alamos, arhivate acum la Centrul Arhivistic Churchill este „total în contradicție cu relatarea evenimentelor de către Rotblat”. Lui Rotblat nu
Joseph Rotblat () [Corola-website/Science/336064_a_337393]
-
regiune. Peste 4.500 de pompieri, jandarmi și polițiști au intervenit în cursul nopții de 2 spre 3 iunie în localitățile afectate. În Vrancea au fost afectate de inundații 175 de gospodării și 50 de case din 11 localități. Zece trenuri au fost anulate din cauza închiderii circulației între Adjud și Pufești, în urma inundațiilor provocate de ploile abundente. Un bărbat de 70 de ani din comuna vrânceană Ruginești a murit, după ce, căzut de pe bicicletă, a fost luat de apele unui canal colector
Inundațiile din Europa (2016) () [Corola-website/Science/336328_a_337657]
-
2011) ale aceleiași edituri). „Mellonta Tauta” este o povestire științifică în care Edgar Allan Poe anticipează mai multe isprăvi tehnico-științifice ale unui viitor îndepărtat: baloane perfecționate ce zboară cu 250 de kilometri pe oră, folosind un gaz nou deosebit de eficient; trenuri transcontinentale care circulă cu viteza de cel puțin 450 de kilometri pe oră; vapoare cu propulsie magnetică; fire telegrafice intercontinentale plutitoare, lunete performante cu care pot fi văzuți seleniții (locuitorii Lunii) împodobindu-și templele etc. În această povestire poate fi
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
sens, autorizându-le să ia măsurile cele mai drastice. Efectivele reduse militare ale unităților militare desemnate să preia noul aliniament au predispus unitățile militare maghiare cantonate în Zalău, la o atitudine belicoasă. O ambuscadă pregătită de trupele ungare pentru capturarea trenului care a transportat trupele române spre Jibou și Baia Mare a fost dejucată cu ajutorul comandantului Gărzii Naționale Române din Jibou și ostașii români au intrat în localitate la 10/11 ianuarie 1919. Ulterior un ultimatum al comandamentului militar maghiar de la Zalău
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
telegramă a aceluiași profesor Apáthy găsită ulterior la Zalău acesta a îndemnat însă trupele maghiare să opună rezistență, astfel că trupe maghiare răzlețe aflate în retragere au minat linia din apropiere de Zalău și au luat cu asalt vagoanele de tren în care se îmbarcaseră trupele române în drum spre Crișeni (fosta gară Țigani). După un contraatac susținut cu întăriri sosite de la Jibou, la 1/14 ianuarie 1919 trupele răzlețe ungare au fost respinse dincolo de linia de demarcație și comandantul Diviziei
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
și inaugurat în 1920 amintește de victimele atacului. La 24-25 ianuarie, posturile române de pe valea Crișului Alb de la Sebiș au fost atacate de de forțe inamice cu un efectiv de 1.000-1.200 de soldați, susținuți de artilerie și două trenuri blindate. Reacția energică a trupelor române a fost temperată de opunerea Aliaților, permițându-se numai ocuparea localității Zam, unde se afla un mare depozit, pe care trupele ungare ar fi dorit să îl ridice. În zorii zilei de 23 februarie
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
codârlă și câinele legat cu frânghie, șchiopătând alături. Vehicule de toate neamurile: care de fân și trăsuri hârbuite, briști și docare, furgoane militare și chesoane, câte o baterie cu tunurile trase din greu de opt cai, apoi un escadron de tren, infanteriști și cârduri de vite, dar mai cu seamă căruțele cu stranii și clătinate arhitecturi de bagaje, menținându-se prin minune în echilibru; mobile și lăzi, cuști și leagăne de copii, oale de bucătărie și lăvicere leoarcă de apă, spălându
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Aley vila să de vară. Jamal pasă s-a stabilit aici cu diwanul sau, Din porunca să au fost executați aici mai mulți luptători pentru independență față de otomani. La 12 aprilie 1904 Aley a fost martorul unui accident serios de tren - Accidentul de pe linia Hauranului - în care o parte din locomotivă a explodat, iar trenul s-a răsturnat ucigând 8 persoane și rănind alte 21. În 1910 s-au stabilit la Aley personalul fondator al Universității americane din Beirut, care a
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
Din porunca să au fost executați aici mai mulți luptători pentru independență față de otomani. La 12 aprilie 1904 Aley a fost martorul unui accident serios de tren - Accidentul de pe linia Hauranului - în care o parte din locomotivă a explodat, iar trenul s-a răsturnat ucigând 8 persoane și rănind alte 21. În 1910 s-au stabilit la Aley personalul fondator al Universității americane din Beirut, care a locuit aici vreme de mai mulți ani. În octombrie 1947 s-a reunit la
Aley () [Corola-website/Science/336546_a_337875]
-
persecuție a evreilor. Această a fost organizată de Einsatzkommando-urile Eichmann, în cooperare cu autoritățile și miliția maghiară. Astfel în numai două luni și jumătate (27 aprilie- 11 iulie 1944), au fost deportați la Auschwitz 437.402 de Evrei în 147 trenuri. După o stopare temporară a deportărilor, alți 76.000 de evrei au fost trimiși în marșurile morții spre Austria, deoarece căile ferate spre Polonia și camerele de gazare nu mai funcționau odată cu apropierea armatei roșii. În perioada interbelică, o treime
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
familiei." 2.500 de oameni au fost trimiși la muncă forțată. Între timp a fost organizat transportul feroviar. Între 24 mai și 3 iunie ghetoul din Nagyvárad a fost evacuat și 3.000 de evrei au fost deportați zilnic cu trenul "spre Est", la Auschwitz. "Am împlinit 13 ani. M-am născut în treisprezece, într-o zi de vineri"; astfel începe Éva jurnal ei pe 13 februarie 1944. Jurnalul a înregistrat atmosferă amenințătoare din februarie, apoi preluarea puterii de către Germania și
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
stătea în pat fără să poată adormi. Penultimă consemnare pe 29 mai:"Micul meu Jurnal, acum într-adevăr totul se sfârșește. Au împărțit ghetoul pe sectoare și ne duc pe toți." Pe 30 mai într-o ultima înregistrare, povestește despre trenurile cu deportați:"Trebuie să fie groaznic în vagon; și acum nici nu mai zice nimeni că ne duc, toți spun că ne "deportează"." În fața casei noastre patrulează un jandarm. Ieri a fost în grădina Rhedely, căci de-acolo pornesc trenurile
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
trenurile cu deportați:"Trebuie să fie groaznic în vagon; și acum nici nu mai zice nimeni că ne duc, toți spun că ne "deportează"." În fața casei noastre patrulează un jandarm. Ieri a fost în grădina Rhedely, căci de-acolo pornesc trenurile cu evrei. Nu din gară, ca să nu vadă cei din oraș - zice bunicul." Au înghesuit circa 80 de oameni într-un vagon și la atâția oameni le-au dat o singură găleată cu apă. Și mai groaznic este că au
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
bucătăreasa, Mariska, ajunge în ghetou pentru a le aduce mâncare, primește jurnalul Évei și-l păstrează în siguranță până după război. Pe 3 iunie 1944, Éva și bunicii au fost deportați la Auschwitz într-un vagon de vite pe ultimul tren cu deportați din Oradea. Acolo bunicii au fost trimiși imediat la camera de gazare, pe când Éva a fost selecționată de doctorul Josef Mengele pentru a fi subiectul unor experimente umane. A fost descoperită de Mengele cu picioarele umflate, probabil din cauza
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
fiind ascuns în infirmeria ghetoului Nagyvárad. Unii dintre bolnavi, printre care și mama Évei, Ágnes Zsolt, au făcut parte din grupul de aproximativ 1670 de evrei maghiari salvați prin tratativele dintre Rudolf Kasztner cu Adolf Eichmann. A călătorit pe notoriul tren a lui Kasztner, fiind transportați la sfârșitul lunii iunie 1944 la lagărul de concentrare Bergen-Belsen și ajungând de acolo în Elveția la începutul lunii decembrie 1944. Mama Évei a recuperat jurnalul Evei la întoarcerea sa după război publicandu-l la
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]