65,481 matches
-
luat la ei - aveau o familie numeroasă, respectiv fratele mătușii care mai avea doi băieți și mai locuia la ei și un copil orfan... Și am petrecut sărbătorile la ei... Așa am știut eu cum să mă duc la ei acasă: ei stăteau cu chirie În casa unui preot și așa am fost noi la adăpost. Mătușa era singură, deci soția unchiului meu... Și când s-au Întâmplat acele Împușcături În Fălticeni m-am dus la ei, fiindcă nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum e: părinții mei n-au vrut să plece, unii au mai plecat În Israel În perioada aceea, dar foarte puțini, căci și pentru asta trebuia să ai posibilități materiale. Era, totuși, un risc, pentru că aici erai, totuși, la tine acasă... Când ne-am gândit nu se mai putea face nimic... — Au existat forme de rezistență din partea evreilor În satele unde se petreceau aceste mici pogromuri? — Nu, nu cred că au existat... — Iar restul populației n-a Încercat să-i ajute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
meseriași mai lucrau câte ceva: erau cizmari, croitori... socrul meu, de exemplu, era tăbăcar și mergea la țărani și tăbăcea piei, iar pentru aceasta li se dădea mâncare... un pud de cartofi sau un pud de lemne. Cu asta veneau fericiți acasă (un pud avea 16 kg) - un pud de cartofi dacă ni se dădea eram În culmea fericirii; sau lemne, care erau și ele foarte utile, că puteam să ne Încălzim sau să facem mâncare... — L-ați pe cunoscut viitorul soț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întors nici o familie... Din orașul meu, Suceava, Într-adevăr s-a Întors o singură familie, care avea rude la București, erau foarte Înstăriți și aceste rude de la București aveau probabil legături cu Filderman și au reușit să-i aducă Înapoi acasă - a fost singura familie care s-a Întors... Și pe urmă a mai fost o familie care erau veterani de război și copiii lor, care erau În București, au reușit să-i aducă În București. Deci numai două familii au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
părinții s-au gândit să emigreze, dar eu am intrat la Facultatea de Medicină, fratele meu a intrat la Politehnică... Am terminat facultatea, ne-am găsit un serviciu... Părinții erau În casa lor, se simțeau bine În casa lor, erau acasă... Poate că au greșit, deoarece majoritatea au emigrat... — Regretați? — Da, am regretat... oarecum. A fost o perioadă când am reușit, Într-adevăr, să muncim, să... Dar pe urmă a fost o perioadă când, deși mascat, era un fel de antisemitism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că au fost dați afară copiii evrei - singura de care Îmi pare rău că a plecat de la noi ești tu”... Nu i-am răspuns, cred că am fost intimidată, dar mi-am dat seama că s-a discutat la ei acasă acest lucru... Și n-am uitat asta niciodată. Chiar și atunci când ne-am Întors din lagăr n-am mai putut vorbi cu această colegă, deși ajunsesem În aceeași clasă la Întoarcere... — Deci, din ’39-’40 au Început deja perioade mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Unchiul a reușit și el după un timp să fugă, după Încă două săptămâni - tot așa, aproape dezbrăcat... Dar cei care au plecat n-au reușit să se Întoarcă, doar foarte puțini, că acolo era sfârșitul lumii... Dacă se Întorceau acasă jandarmii nu-i trimiteau Înapoi? — Trimiterea evreilor la lucru se făcea prin comunitate: era o conducere și trebuia să trimită un număr de oameni - iar când aflai, te ascundeai. Mătușă-mea se ocupa tot de vinderea lucrurilor. Lucrurile noastre se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o bucățică de pâine coaptă și bună ar avea voie să mănânce... Și chiar În ziua aceea În iarmaroc, cum i se spunea acolo, nu avea voie să se vândă, să se cumpere, și atunci tata a venit foarte trist acasă pentru că n-avea nici un ban și nu putea să cumpere pentru mine acea bucățică de pâine. Spre seară a intrat un ucrainean Înalt și a Întrebat: „Aici stă unul care se ocupă cu vinderea lucrurilor?”. Ne era frică să spunem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să fim activi, ca să fim și noi folositori părinților și ne Întorceam seara. Nimeni nu ne cerea socoteală, să ne Întrebe unde am fost, ce am făcut, dacă am mâncat sau nu, fiecare era preocupat, totuși, să aducă ceva mâncare acasă. Mătușa mai cârpea, că lucrurile se rupeau, mama tot mai cosea și noi, copiii, umblam. O vecină de-a noastră, o familie tot din Rădăuți, Carp, a adus vreo două covoare românești cu flori pe care a reușit să le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că Germania era În plin război, că trebuiau să se ducă pe front, că nu li s-au dat decât niște barăci amărâte... toate astea sunt povești ulterioare. Dar la vremea aceea era o extraordinară mișcare de plecare a nemților acasă. Bineînțeles că printre ei mai erau și oameni cu capul mai pe umeri, care spuneau: „Domnule, eu nu plec...” Și s-a dovedit că ei plecau acolo să fie carne de tun, iar averile lor erau preluate de statul german
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În fiecare zi... Seara, bineînțeles că și lagărul nu a scăpat nevătămat, dar noi am reușit să ne punem În legătură cu câțiva oameni și am aflat că o parte din cei care au supraviețuit În lagăr au reușit să se Întoarcă acasă... La Tomașpol tata a terminat o lucrare și ne-am dus la Moghilev, unde ne-am Întâlnit cu sora mamei, care a zis: „Coca, eu nu pot să merg, eu Îl aștept pe soțul meu”. Între timp rușii mobilizaseră toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au Întors, tot așa, pe ascuns... Și mătușa cu el s-a Întors ulterior din Moghilev. Cu un tren sovietic ne-am dus la Cernăuți - aveam acces la vagoane, că noi eram bejențî, deportați. De la Cernăuți am vrut să venim acasă, dar Între timp s-a Închis granița și a trebuit să rămânem acolo Încă un an... Eu, Între timp, am făcut clasa a II-a primară... La Cernăuți unde ați stat? În zona cartierului universitar... Închiriasem o cameră, nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mama a văzut o haină de piele care mi s-ar fi potrivit. A Început mama să negocieze cu cucoana aia, o rusoaică: „Da, doamnă, nici o problemă” - și mama i-a spus că nu are bani, dar dacă merge până acasă o cumpără. Deci a luat haina, a venit cu ea acasă la noi, a văzut exact unde stăm și nu se face ora șase după-masă și vine o echipă de milițieni cu un mare comandant, colonel, și-i spune lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fi potrivit. A Început mama să negocieze cu cucoana aia, o rusoaică: „Da, doamnă, nici o problemă” - și mama i-a spus că nu are bani, dar dacă merge până acasă o cumpără. Deci a luat haina, a venit cu ea acasă la noi, a văzut exact unde stăm și nu se face ora șase după-masă și vine o echipă de milițieni cu un mare comandant, colonel, și-i spune lui tata că a găsit lucruri furate la noi. Îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de 11 ani... Adică era mai rău la Iași - dar a scăpat să coboare la Balta și a ajuns tocmai dincolo de Bug, unde l-a preluat Armata Sovietică. A avut noroc și a venit cu Armata Sovietică tocmai În ’45 acasă... Pur și simplu niște povești din astea incredibile... A fost cu Armata Roșie până la Berlin? Da, el s-a integrat Într-o unitate militară și ca șofer a unui colonel... Câți ani avea? 14-15 ani. Da’ era un mititel că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rușilor... Și printre ei a fost nu știu ce comandant care a intrat Într-o casă a unor evrei de la țară și i-a lichidat pe toți: a fost, așa, un fel de acțiune inexplicabilă - știți, scăpaseră oamenii de Transnistria, se Întorseseră acasă și au fost uciși așa, mișelește... În primii ani de după lagăr nu v-ați gândit să emigrați? Mă rog, a fost o perioadă mai dificilă. Tata a fost prins de acest atelier, ținea la el, pentru că era o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ofițer În rezervă și chiar a fost foarte mult timp concentrat În regimentele de care aparținea. Era ofițer Într-un regiment de grăniceri de pe lângă Arad, a stat foarte mult timp la regimentul din Păuliș, chiar până În preajma războiului. A revenit acasă foarte târziu, după ce deja fuseseră mișcări antievreiești și, probabil, la mult timp după ce fuseseră emise decrete rasiste. Deci În familia dumneavoastră doar tatăl a făcut serviciul militar? Au făcut serviciul militar și frații mamei mele. Dar tatăl meu, fiind ofițer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a venit la Câmpulung pentru că a fost alungat din Universitatea București. Deci așa cum am fost eu scoasă din școală, așa au fost scoși restul elevilor și studenților, și fiecare copil Învăța cu câte unul din tinerii aceștia veniți și ei acasă de pe la Universități. Exista o legislație referitoare la munca obligatorie pentru evrei? La Câmpulung nu, nu au fost luați și trimiși la munci obligatorii. Ceva s-a Întâmplat la un moment dat, presupun că la Începutul anului 1941 sau sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar când ne-am Întors, el ne-a preluat și ne-a Îngrijit, a avut grijă de sănătatea noastră, ne-a ajutat să ne refacem viața de la Început. În cele 48 de ore care vi s-au dat ați stat acasă - adică de acasă ați plecat direct la gară? V-am spus că noi știam cam cu 8 zile Înainte, așa că În acele 8 zile ne-am tot pregătit. Eu personal, la acel moment nu m-am ocupat absolut deloc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am Întors, el ne-a preluat și ne-a Îngrijit, a avut grijă de sănătatea noastră, ne-a ajutat să ne refacem viața de la Început. În cele 48 de ore care vi s-au dat ați stat acasă - adică de acasă ați plecat direct la gară? V-am spus că noi știam cam cu 8 zile Înainte, așa că În acele 8 zile ne-am tot pregătit. Eu personal, la acel moment nu m-am ocupat absolut deloc de pregătire - eram mică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu prea era nevoie de alte ordine, pentru că nici nu aveai ce să faci altceva: singura treabă pe care o aveam noi era să Încercăm să supraviețuim - doar la asta ne gândeam. Să se termine războiul și să ne Întoarcem acasă - acesta era singurul gând. Nu, nu aveau de gând să fugă sau mai știu eu altceva, sau să se ducă - n-aveai unde; În Întinderile ucrainene, ce să faci...? Dar nu era muncă forțată obligatorie? A, da, colonia evreiască era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ajuns rușii la Șargorod? În zona noastră au ajuns prin martie ’44: s-a instalat o primăriță, care era șefa unității de partizani, și pe noi nu ne-a repatriat nimeni. Iar noi aveam un singur gând: să ne Întroarcem acasă... Dar acasă nu vă aștepta nimic... Noi nu ne-am Întors să găsim ce am lăsat, noi ne-am Întors acasă... Din nou tatăl meu, care știa cum să se Înțeleagă cumva cu armatele rusești, și fratele lui au plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la Șargorod? În zona noastră au ajuns prin martie ’44: s-a instalat o primăriță, care era șefa unității de partizani, și pe noi nu ne-a repatriat nimeni. Iar noi aveam un singur gând: să ne Întroarcem acasă... Dar acasă nu vă aștepta nimic... Noi nu ne-am Întors să găsim ce am lăsat, noi ne-am Întors acasă... Din nou tatăl meu, care știa cum să se Înțeleagă cumva cu armatele rusești, și fratele lui au plecat cu armata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de partizani, și pe noi nu ne-a repatriat nimeni. Iar noi aveam un singur gând: să ne Întroarcem acasă... Dar acasă nu vă aștepta nimic... Noi nu ne-am Întors să găsim ce am lăsat, noi ne-am Întors acasă... Din nou tatăl meu, care știa cum să se Înțeleagă cumva cu armatele rusești, și fratele lui au plecat cu armata rusească spre România și pe noi ne-au lăsat acolo. Au plecat până la Cernăuți. De ce Cernăuți? Deoarece pentru Bucovina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
familie etc. Și ofițerul rus i-a zis: „Uite, eu nu pot să te ajut, adică, oficial, să-ți dau drumul. Dar pot să-ți dau voie să ieși pe această ușă și te Învăț să mergi drept Înainte până acasă, fără să Întorci capul nici În stânga, nici În dreapta. Din fericire, ai o haină care poate te va ajuta să ajungi acasă”... În ce limbă a discutat tatăl dumneavoastră cu acel colonel? Cred că tata știa și puțină rusă, ucraineană nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]