54,106 matches
-
Sus face parte din categoria a III-a a orașelor cu locuitori între 10.001 și 30.000. Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală sunt reprezentate de Consiliul Local, ca autoritate deliberativă și de Primar, ca autoritate executivă, acestea venind să rezolve treburile publice în condițiile legii. Consiliul Local al orașului este alcătuit din 17 de membri, aleși prin vot universal, egal, direct și liber exprimat, în condițiile stabilite prin legea privind alegerile locale. Pentru a face față
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
a fost numit în funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului Popular al Capitalei, îndeplinind ulterior funcții importante în cadrul administrației de stat cum ar fi: vicepreședinte al Comisiei de Stat pentru Sistematizarea Teritoriului, Orașe și Localități rurale și membru al Biroului Executiv al acesteia (din 1978), membru al Consiliului Culturii și Educației Socialiste (1978). În ultimii ani ai regimului comunist, atribuțiile avute s-au redus considerabil, generalul Gheorghe Ion fiind trecut în rezervă și nemaifiind ales în anul 1979 ca membru în
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
al Partidului Muncitoresc Român, el fiind de fapt dictatorul culturii române de sub Gheorghe Gheorghiu-Dej. Începând din acest an, Răutu era practic al doilea om în stat după Dej. Din 1948 devine membru al CC al PCR, membru al Comitetului Politic Executiv (1955-1981), secretar al CC al PCR (1965-1969), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (13 martie 1969 - 28 februarie 1972) în Guvernul Ion Gh. Maurer (5), rector al Academiei de studii politice „Ștefan Gheorghiu” din București . Înainte de moartea lui Stalin, Leonte Răutu
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
care s-a adăugat abilitatea cameleonică de adaptare în diferite situații, Răutu a reușit să-și asigure o longevitate politică de invidiat. Începând din anul 1965, Leonte Răutu accede în postura de membru al Secretariatului Comitetului Central, membru al Comitetului Executiv și va deține și funcția de viceprim-ministru cu probleme de educație. În perioada 1974 - 1981, deține funcția de rector al Academiei de partid "Ștefan Gheorghiu". În momentul în care una dintre fiicele sale decide să emigreze în Statele Unite ale Americii
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
într-o familie de țărani. A absolvit Institutul de Economie și Comerț din Lvov (astăzi în Ucraina), în anul 1970. Până în anul 1981 activează în sistemul cooperației de consum. Timp de aproape cinci ani a activat în calitate de vicepreședinte al Comitetului Executiv al orașului Chișinău. Apoi, în anul 1985 este numit în funcția de ministru al Comerțului. Din 1992 și până în 1994, Valeriu Bobuțac activează ca director al Institutului de Cercetări în domeniul pieței și marketingului și ca președinte al Companiei "Renașterea
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
Fondator al Mișcării de Eliberare Națională, Gheorghe Ghimpu a fost primul care a dat jos drapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente Președinția Republicii Moldova, la data de 27 aprilie 1990. G. Ghimpu a fost membru al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Moldova și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic 1990 la Chișinău. Frontul Național-Patriotic, dovedește, prin programul său, cât de neinformați erau întemeietorii săi : sub impactul refuzului lui Ceaușescu de a participa la
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
letopisețele regale din 1692, reprezentând un sătuc cu 200 de familii. Printre primii gospodari ai acestor locuri au fost Vasile Vornic, Grigoaș Duga, Carpu Covrig, Petra și Toader, Lupul și Petru, aceștia având loturi mari de teren, chiaburi și membri executivi ai primăriei locale. În ceea ce privește toponimul localității Cricova în tradiția locală există mai multe versiuni. Una fiind că Cricova a apărut de la cuvîntul slavon "cric" (adică „strigat”), oamenii vorbeau că dacă strigi într-un capăt al stanei în celălalt, răsună ecoul
Cricova () [Corola-website/Science/305088_a_306417]
-
au fost prezentate de diverși membri ai Congresului, s-a adăugat și argumentul foarte logic, că orice președinte al Statelor Unite trebuie să fie limitat în a candida și a fi ales de mai mult de două ori datorită concentrării puterilor executive în mâna unei singure persoane, care ar putea ușor, în timp, să devină un conducător atât de puternic, încât de la transformarea sa dintr-un președinte într-un dictator ar fi doar un pas.
Mandat al președintelui Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305109_a_306438]
-
transferat ca instructor al secției organizatorice la Comitetul raional Fălești al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică (PCUS). În anul 1990 este ales ca șef al direcției financiare din raionul Fălești, apoi în perioada 1991-1994 deține funcția de vicepreședinte al Comitetului executiv raional Fălești, șef al Direcției financiar-economice. În perioada anilor 1994-1999 este Șef al Inspectoratului Fiscal de Stat al municipiului Bălți. Din data de 25 martie 1999 până în 3 mai 2005 activează în funcția de Șef al Inspectoratului Fiscal Principal de
Mihail Pop () [Corola-website/Science/305103_a_306432]
-
de compromis între tendințele celor din exil și tendințele de a conserva situația existentă. Charta Constituțională se baza pe separarea puterilor în stat-un principiu modern ce stă la baza construcției statale moderne. Nu era însă o separare strictă. Puterea executivă era deținută de șeful statului și de guvern, puterea legislativă era deținută de un parlament bicameral, iar puterea judecătorească era deținută de sistemul juridic. Puterea executivă avea însă tangențe legislative. Regele numea un guvern, iar guvernul răspundea în fața sa. În
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
ce stă la baza construcției statale moderne. Nu era însă o separare strictă. Puterea executivă era deținută de șeful statului și de guvern, puterea legislativă era deținută de un parlament bicameral, iar puterea judecătorească era deținută de sistemul juridic. Puterea executivă avea însă tangențe legislative. Regele numea un guvern, iar guvernul răspundea în fața sa. În Franța anului 1814 era o monarhie constituțională, dar nu era un regim parlamentar pentru că guvernul nu avea răspundere în fața parlamentului care nu putea să demită un
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
cele din urmă, dar va reprezenta un punct de plecare în privința polarizării opțiunilor. Centrul (republicanii moderați) au fost recul pentru extreme. Constituția a fost elaborată, bazată pe separarea puterilor în stat. Puterea legislativă era reprezentată de un parlament unicameral, puterea executivă era reprezentată de guvern și președintele ales la 4 ani care nu putea dizolva parlamentul. Apare astfel pe scenă politică franceză Louis Napoleon Bonaparte, nepotul primului împărat francez, Napoleon I, și fiul fratelui acestuia, Louis Bonaparte. Cu o descendența ilustra
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
scris cel mai de success roman de epoca-Misterele Parisului. Ludovic Bonaparte Napoleon a devenit campionul care dorea să restabilească votul universal, devenind tot mai popular. Plănuia să modifice constituția și prerogativele sale. Dorea prelungirea mandatului, refacerea constituției în care puterea executivă să fie mai mare în raport cu cea legislativă. Dorea să obțină această modificare a constituției prin Parlament cu o anumită majoritate-3/4 din parlamentari trebuiau să fie de acord. În 1851 a încercat să revizuiască constituția prin metodă parlamentară. A reușit
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
la adresa lui “Napoleon cel Mic”. După procese și condamnări, constituția a fost modificată, iar schimbările au fost supuse unui plebiscit așa cum procedase unchiul său, Napoleon. În decembrie 1851, o largă majoritate a populației a fost de acord cu modificările constituționale. Puterea executivă a șefului statului era sporită, iar mandatul a fost prelungit la 10 ani. Puterea legislativă a fost diminuată prin fragmentare, apărând trei noi instituții publice: Corpul Legislativ (camera inferioară, aleasă cu vot universal), Senatul (Camera superioară, care nu era aleasă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Parisul invită celelalte comune (localități din Franța) să se organizeze liber și să se federalizeze ca Franța să devină o federație de comune egale. Pe baza unor câtorva comisii, s-a organizat Comuna din Paris. Cea mai importantă era Comisia Executivă, urmată de Comisia Militară care se înfruntă cu guvernul. Comună din Paris a reprezentat o formă de revoltă a parizienilor împotriva puterii. Poziția pe care o avea Comună din Paris era de rebeliune împotriva Parlamentului și guvernului lui Thiers. Dar
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
alte legi privind organizarea statală, instituțiile statului, constituind împreună Constituția noii republici care presupunea separarea puterilor în stat. Puterea executive era reprezentată de un președinte ales pe o durata de șapte ani de către Parlament. Președintele era reeligibil, era șeful puterii executive, numea guvernul, dar era responsabil în fața sa, și numai cu acordul Senatului putea să dizolve Camera Deputaților. Era comandantul armatei, numea fucționarii superiori și militarii de rang înalt. Puterea legislativă era reprezentată de Parlament bicameral, format din Senat și Camera
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
din partidul rămas fidel politicii sovietice - PC Israelian - Rakah ("Noua Listă Comunistă"). Majoritatea membrilor din Partidul Rakah erau arabi. Devine cu timpul membru al Comitetului Central al acestui partid, funcție îndeplinită până în 1985. De asemenea, a fost membru al Comitetului Executiv al Histadrut-ului (Confederația Generală a Sindicatelor din Israel). Avraham Levenbraun a fost ales deputat în Knesset-ul (Parlamentul) Statului Israel în perioadele 1972-1977 și februarie - iunie 1981 ca reprezentant al Partidului Comunist - Rakah și apoi al blocului de extremă stânga
Avraham Levenbraun () [Corola-website/Science/306030_a_307359]
-
președinte al Consiliului Regional Gush Katif, director-general al Companiei pentru Dezvoltare a Gush Katif, președinte al Consiliului Director al Companiei pentru Dezvoltare al Coastei Negev, membru al Organizației de Populare din Negev, membru al Secretariatului Uniunii Moshavurilor, membru al Consiliului Executiv al Iudeei și Samariei. La începutul anilor '90, Hendel a fost ales ca președinte al Consiliului Regional Hof Aza. Zvi Hendel a fost ales ca deputat în Knesset din partea Partidului Național Religios, apoi al Ichud Leumi - Mafdal (de extremă dreaptă
Zvi Hendel () [Corola-website/Science/306035_a_307364]
-
Locuințe, al Comitetului pentru Afaceri Externe și Apărare, al Comitetului pentru Muncitorii Străini și al Comitetului Financiar. A fost deputat în Knesset până în 2009. Moshe Sharoni este căsătorit și are doi copii. Fiica sa, dr. Simona Sharoni, lucrează ca Director Executiv al COPRED-PSA, Consorțiul pentru Cercetări asupra Păcii, Educației și Dezvoltării și al Asociației de Studii asupra Păcii. Pe langă limba ebraică, Moshe Sharoni mai vorbește fluent limba idiș și limba română. În prezent, locuiește în orașul Haifa. Moshe Sharoni a
Moshe Sharoni () [Corola-website/Science/306036_a_307365]
-
Ben Efraim (Menu Moscovici), Arie Fichtman, Leova Gukovschi, Baruh Kamin, Mielu Kanner (Uriel Kanev), Ricu Lupescu, Itzhak Măcărescu și Joshua Trachtenberg (Saike Dan) s-au întâlnit, înainte de fi trimiși în misiune în România, cu Moshe Sharett, șeful Departamentului Politic al Executivei Sioniste și cu Moshe Sne, comandantul forțelor armate evreiești ilegale din Palestina ("Hagana"). Baruch Kamin (Kaminschi) a fost parașutat în România, împreună cu Dov Berger (Dov Harari), la data de 29 iulie 1944, aterizând în apropiere de București. Ambii vorbeau perfect
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
Hagana"). Baruch Kamin (Kaminschi) a fost parașutat în România, împreună cu Dov Berger (Dov Harari), la data de 29 iulie 1944, aterizând în apropiere de București. Ambii vorbeau perfect limba română. Cei doi au fost conduși de către Yitzhak Artzi la sediul Executivei Sioniste ilegale, unde s-au întâlnit cu președintele Avram Leiba Zissu și cu Jean Cohen (responsabilul Departamentului Politic și de Informații al Executivei Sioniste). Cei doi parașutiști, împreună și cu ceilalți agenți evrei, care nu au fost capturați, s-au
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
de București. Ambii vorbeau perfect limba română. Cei doi au fost conduși de către Yitzhak Artzi la sediul Executivei Sioniste ilegale, unde s-au întâlnit cu președintele Avram Leiba Zissu și cu Jean Cohen (responsabilul Departamentului Politic și de Informații al Executivei Sioniste). Cei doi parașutiști, împreună și cu ceilalți agenți evrei, care nu au fost capturați, s-au ocupat cu organizarea mișcării sioniste de tineret, auto-apărare și de strângere de informații în folosul forțelor aliate. De asemenea, s-au ocupat cu
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
Partidul Mapai). După reunirea fracțiunilor social democrate Mapai, Rafi și Ahdut Haavoda - Poaley Tzion în 1968 în cadrul comun al Partidului Muncii, a devenit deputat al acestui partid. Între anii 1972 - 1978 a exercitat Itzhak Navon funcția de președinte al Comitetului Executiv al Organizației Sioniste, iar după decesul lui Reuven Barkat a fost pentru scurt timp președinte interimar al Knessetului. În timpul cele de-a 6-a și a 7-a legislaturi a fost vicepreședinte al Knessetului , iar in cea de-a 8
Ițhak Navon () [Corola-website/Science/306045_a_307374]
-
Regatului Prusia din 1850, editată de Frederic Wilhelm III, a dus la formarea unei monarhii constituționale și la crearea unui parlament bicameral, "Landtag," ales de plătitorii de taxe și "Herrenhaus" ("Camera Lorzilor"), era numită de rege. Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii erau responsabili doar în fața acestuia. În 1862, Otto von Bismarck a fost numit de către Regele Wilhelm I în poziția de Prim Ministru al Prusiei. Acesta a fost determinat să unească statele germane sub dominație prusacă, în acest scop
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
al Petrom. Din 17 aprilie 2007 deține și poziția de Președinte al Directoratului Petrom, în urma adoptării de către Petrom a unui sistem dualist de guvernanță. Consiliul Investitorilor Străini (FIC) reunește 123 de companii multinaționale, reprezentate la nivel de președinți și directori executivi. De la înființarea sa, Consiliul Investitorilor Străini a reprezentat o prezență constantă în dialogul privind creșterea economică, atragerea de investiții și dezvoltarea mediului de afaceri.
Mariana Gheorghe () [Corola-website/Science/306107_a_307436]