KorAP: Find »[drukola/base=bucura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...2103 2104 2105 ...2119 >

52,956 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

prin atingerea gurii cu o mică nuia, este un rit care ajută la dotarea atât a defunctului, cât și a statuilor cu o viață ascunsă, diferită de cea practică, dar nu mai puțin reală. Astfel, defunctul devine capabil să se bucure de ofrandele a căror revărsare În mormânt este reprezentată ca o transferare variată din lumea aceasta În lumea de „dincolo”. În orice caz, mormântul nu este o Închisoare pentru defunct, iar urarea tipică ce i se face acestuia este „să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și frenetica activitate edilitară din toată țara. Dar calitatea sa cea mai evidentă este funcția providențială, care Îl face prezent și Îndrăgit oriunde. Se pot compara, cu proslăvirea regelui la Kahun, simplitatea și simțul cotidianului din aceste fraze 2: Se bucură oricând Îl văd. Frumusețea sa este În inimile lor ca apa și vântul, iubirea sa este ca pâinea și Îmbrăcămintea. El este tatăl și mama Întregului pământ. Este un rege care face minuni pentru cei care i le cer: cheamă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
tău. Îl iubim pe el,/Lunaxe "Luna" șmasculin În egipteanăț ca un copil/ Pentru care toate ființele dansează/Implorând, se adună În fața lui/Pentru ca el să le cerceteze inimile/ Mlădițele vin la el pentru a deveni frumoase/ Iar crinii se bucură de el. Nu trebuie să ne mire nici faptul că până și Înțelepții În Îndrumările lor au despre divinitate o concepție diferită de cea a bătrânului Ani, care era Încă atât de precaut și atent la tradiție. Amenemope, un Înțelept

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
complexitatea sa, panteonul sumerian este foarte amplu, cuprinzând 3 000-4 000 de divinități cu grade și naturi diferite. Totuși, doar un număr restrâns dintre acestea dețin un rol important, fie pentru că au fost acceptate de toți, fie pentru că s-au bucurat de un mare respect Într-o anumită regiune sau cetate. Cât despre divinitățile principale ale panteonului sumerian, se pot distinge patru zone: 1) Regiunea mlaștinilor sud-estice - de la Golful Persic până În sud, la Lagaș. Aici, divinitățile reprezintă forțele productive din mlaștini

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
considerați În mod universal mari, sau sunt venerați și invocați mai mult, fiind dotați cu puteri și atribute superioare. Între aceștia se evidențiază Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", cele două divinități supreme ale panteonului sumerian. Însă de aceeași considerație se bucură și Enkixe "Enki"/Ea, precum și divinitățile triadei astrale (vezi mai jos) și alte câteva divinități. Pentru a exprima divinitatea supremă a lui Anumxe "Anum" și Enlilxe "Enlil", În mediul akkadian au fost inventați doi termeni an¿tu și enlil¿tu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că aceste destine sunt cuvinte hotărâtoare concrete, scrise pe tăblițe asemenea celor cuneiforme folosite În mod obișnuit („Tablele Destinelor”; vezi și mai jos). Aceste tăblițe se află În mâna zeilor, iar zeii care le dețin sunt numiți „stăpâni” și se bucură de o demnitate aparte. Conform poemului En¿ma eliș, „Tablele Destinelor” sunt inițial În mâinile lui Ti³matxe "Tia>mat", care i le Încredințează lui Kinguxe "Kingu". Mardukxe "Marduk" intră În posesia lor după ce Îi Înfrânge pe amândoi. În schimb, mitul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nergal". Între diferitele orânduiri trebuie amintite cele două triade fundamentale: cea cosmică (Anxe "An", Enlilxe "Enlil", Enkixe "Enki"/Ea) și cea astrală (Șamaș, Sinxe "Sin", Inanna/Iștarxe "Iștar"), despre care se va vorbi mai jos. Cele două triade se vor bucura, pretutindeni În Mesopotamia, de cea mai profundă venerație. S-au făcut și Încercări de a reduce numele divinităților minore. La această Încercare de reducere fac referire expresii precum „Erraxe "Erra" este Nergalxe "Nergal" din Kutha”, sau „Meslamta’ea este Nergal

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cca 2750Î.Hr.), ne putem gândi că Uruk a fost Încă din cele mai vechi timpuri un Însuflețit centru literar, cu o tendință evidentă către epic. e) Regii divinizați De-a lungul Întregii perioade a istoriei mesopotamiene, regele s-a bucurat mereu de un respect deosebit ca reprezentant sau vicar al divinității. În cele mai vechi timpuri sumeriene, capul politic și cel religios se identificau În aceeași persoană: e n. Această denumire are o dublă semnificație: „Stăpân” și „Mare preot”. Astfel

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dar pline de un pesimism tragic, adresate lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" de hangița Sidurixe "Siduri", privind tema inutilității Încercării de a dobândi nemurirea (tab. X, col. III, 6-14; cf. subcapitolul 3.5b): Ghilgameșxe "Ghilgameș", umple-ți pântecele șcu mâncare din belșugț! Bucură-te zi și noapte și sărbătorește În fiecare zi, zi și noapte cântă și dansează! Veșmântul tău să fie curat, trupul tău să fie bine spălat! Să fii Îmbăiat cu apă! Bucură-te de cel mic care te ia de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Ghilgameș", umple-ți pântecele șcu mâncare din belșugț! Bucură-te zi și noapte și sărbătorește În fiecare zi, zi și noapte cântă și dansează! Veșmântul tău să fie curat, trupul tău să fie bine spălat! Să fii Îmbăiat cu apă! Bucură-te de cel mic care te ia de mână. Cea pe care o iubești să se bucure la pieptul tău. Iată ce poate omenirea să facă! Desigur este vorba despre o perspectivă pe cât de ademenitoare pe atât de iluzorie, În măsura În care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zi, zi și noapte cântă și dansează! Veșmântul tău să fie curat, trupul tău să fie bine spălat! Să fii Îmbăiat cu apă! Bucură-te de cel mic care te ia de mână. Cea pe care o iubești să se bucure la pieptul tău. Iată ce poate omenirea să facă! Desigur este vorba despre o perspectivă pe cât de ademenitoare pe atât de iluzorie, În măsura În care este Înfiorător de episodică, după cum o demonstrează experiența cotidiană comună. Dimpotrivă, din viața omului fac parte și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acest tip, fiind mai mult sau mai puțin bine identificate, Începând Încă din calcolitic. În casele de cult se desfășura o religiozitate privată, individuală și familiară autentică. În timp ce casele de cult constituiau un fenomen privat, templele, ca edificii publice, se bucurau de cea mai mare atenție nu numai din partea preoților, ci și din partea suveranilor din toate timpurile, atât pentru construirea, cât și pentru restaurarea lor. Templele dețineau În proprietate bunuri imobile, dar și de alt tip, care garantau funcționarea liturgică și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sacru, atât cel lunar, cât și cel zilnic, depindea de calendarul astronomic, care avea la bază fazele lunii. De cele mai multe ori, lunile (mensologia) purtau numele unei divinități sau, pur și simplu, le erau dedicate acesteia. Cât despre zile (hemerologia), se bucurau de o atenție aparte prima zi, a cincisprezecea și a douăzeci și opta/a douăzeci și noua, În funcție de fazele lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki), „ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aceste instituții niște sisteme economice „Închise”, pentru care erau prevăzute scutiri de taxe și de prestări de muncă obligatorii, dar și interzicerea de a Înstrăina lucruri sau persoane. Astfel, suveranului defunct Îi era asigurat nivelul de trai de care se bucurase pe pământ, În conformitate cu faptul că hitiții considerau moartea o continuare a vieții Într-un mediu diferit, unde fiecare Își păstra statutul social și economic, fără diferențe create de evaluări de ordin moral. Și morții obișnuiți continuau să ducă o viață

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de multiplele manifestări funcționale sau locale ale acelieași zeități. Panteonul care poate fi dedus din texte are totuși În vedere o regiune mai amplă decât nucleul urban. Oricum, trebuie să fi existat un nucleu mai restrâns de divinități care se bucurau de un cult preeminent. Pentru a ajunge la evaluări cât mai exacte, este necesară o examinare a documentelor care să nu țină seama de forma exterioară a textelor (așa-numitele genuri literare), ci de funcția lor. De altfel, este clar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se regăsesc În miturile de la Ugarit și alte personaje divine. Cei doi mari dușmani ai lui Baalxe "Baal" sunt Yamxe "Yam" („Mare”), pretendent (Învins) la regalitate, entitate haotică ce trebuie supusă, și Motxe "Mot", personificare a Morții, care nu se bucură de un cult efectiv și care va fi redimensionată, dar nu distrusă, din confruntarea cu divinitatea supremă. Mot trăiește În lumea de „dincolo”, concepută ca interiorul plin de praf al unui mormânt, și este descris În termeni realiști: constrâns de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică, protectoare a regelui și casei acestuia; este Însă prezent cu aceeași funcție În fiecare nucleu familial, bucurându-se de mari onoruri. Narațiunile mitologice ajunse până la noi au În vedere mai degrabă aventurile zeilor, chiar dacă În două dintre texte, cele de la Keretxe "Keret" și Aqhatxe "Aqhat", protagoniștii sunt doi străvechi regi legendari. Miturile zeilor Îl au ca personaj

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se interpretează cel mai bine ca mituri fondatoare ale raporturilor firești de la baza eternei dialectici viață/moarte, oferă și o explicație adecvată a importanței cultului moților În Ugarit și În special al regilor care erau divinizați după moarte și se bucurau de un cult de o importanță asemănătoare cu cel al oricărei alte divinități. Tematica regalității și importanța socioreligioasă și politică de a avea o descendență care să perpetueze și să cinstească amintirea mortului sunt În centrul altor două texte mitologice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
alături de care va lucra În favoarea celor vii oferindu-le fecunditate și protecție. Și aici trebuie recunoscută tema regelui/fiului de rege care moare, dar care poate să se transforme ritualic dintr-un mort simplu Într-un strămoș și să se bucure de un cult din partea celor care Îi supraviețuiesc. 3. EPOCA FIERULUITC "3. EPOCA FIERULUI" 1. Fenicienii și cartagineziitc "1. Fenicienii și cartaginezii" Popoarele feniciene, așezate pe coasta mediteraneană Într-o mulțime de cetăți portuare cu un spațiu limitat, reprezintă din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
era probabil alăturat Melqartxe "Melqart"), continuă cultul unei zeițe preistorice, În mediul unui sanctuar. În Sicilia, Îndeosebi În mica insulă Mozia, Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" era În centrul venerației În tofet-ul local, În timp ce Astartexe "Astarte", poate și Melqart se bucurau În mod egal de același cult. La Erice, cultul lui Astarte, care presupunea prostituția sacră, s-a suprapus peste un cult local al populației elim și, mai târziu, a fost receptată de greci și de romani În figura Afroditei/Venerei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
suprapus peste un cult local al populației elim și, mai târziu, a fost receptată de greci și de romani În figura Afroditei/Venerei Ericina. În apropiere de Palermo exista un sanctuar amenajat Într-o peșteră (Grotta Regina), loc ce se bucura de venerația specială a oamenilor mării, care au lăsat pe pereți numeroase grafii cu dedicații pentru Shadrafaxe "Shadrafa" și, poate, pentru Isisxe "Isis". În Sardinia, În afară de Baal Hammon, Tanitxe "Tanit", Melqart, Astarte și Baal Shamemxe "Baal Shamem", este atestat cultul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aluzie la itinerariul zilnic al soarelui, din zori până la apus. În ceea ce Îl privește pe Balshamin, căruia Îi era fidel mai ales tribul Bene-Maazin, acesta este un zeu bine-cunoscut În Orientul Mijlociu semit, care avea la Palmira un templu unde se bucura de o constantă venerație. Entitate celestă la origine, stăpân al fulgerului și al tunetului, este identificat În mod semnificativ cu Zeusxe "Zeus" megistos keraunios și nu este ușor de distins de Bel (iconografia Îl diferențiază reprezentându-l cu barbă). În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
excelență „zeiță” și ale cărei trăsături astrale ne-au fost semnalate Într-o epocă târzie de izvoare clasice. Atargatisxe "Atargatis", vestita zeiță de la Hierapolis, avea un templu la Palmira (care nu a mai fost găsit), dar cultul său nu se bucura de mare popularitate În ciuda a ceea ce se Întâmplă În zona siriană. Totuși, numele ei (prescurtat) apare În onomastica personală. Zeița poartă un nume dublu care rezultă din combinarea lui Astartexe "Astarte" (În forma astar-) și Anatxe "Anat" (În forma atteh

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
face aluzie la regalitate și care este deja menționat În așa-numita „inscripție a cetății” (secolul al IX-lea Î.Hr.), În care se solicită binecuvântarea lui din partea unei persoane de origine asiriană. Cultul lui Milkom trebuie să se fi bucurat de mare trecere, iar Solomon, care a avut soții amonite (Naama, mamă a lui Roboam, era și ea amonită), i-a construit o capelă (1 Regi 11,5) plasată, probabil, pe Muntele Măslinilor (Targum la 2 Regi 23,13, distrusă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Odiseea, VIII, 79-81). În afara acestora nu există multe alte indicații cu privire la locurile de cult specifice și tot atât de vag prezentat este și personalul sacerdotal, În vreme ce numai ghicitorii, cum este Calchasxe "Calchas", și aezii (subcapitolul 1.4; 3.6) par să se bucure de un oarecare statut religios. Este posibil ca În această perioadă datoriile sacerdotale să se fi aflat În mâinile capului familiei sau ale celui care se bucura de un rang Înalt pe scara valorilor sociale. Dimpotrivă, este documentat și descris

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]