53,335 matches
-
diverse proiecte culturale. Este ales președinte al secției din Republica Moldova a PEN-Clubului (1994-1998) și numit, pentru câteva luni, director artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor. După debutul, cu aforisme, în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
diagnostic de elecție a bolilor SNC, CT a rămas o metodă valoroasă în imagistica tumorilor cerebrale. CT este superioară detectării calcificărilor, hemoragiei și în evaluarea modificărilor osoase ce apar în relație cu tumora. Pacienții cu pacemaker, dispozitive metalice, pediatrici, cei critici sau instabili sunt cei la care CT este metoda diagnostic de primă intenție. REZONANȚA MAGNETICĂ Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM, RMN) utilizează câmpuri magnetice și unde de radio - frecvență pentru a produce imagini bi- sau tridimensionale de înaltă calitate ale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
scenei revine în Teatru în bețe (1943) - suită de benzi desenate prilejuind lui Pamfil Șeicaru să scrie în cuvântul înainte (intitulat Neagu Rădulescu, istoric literar și artistic): „Mai mult decât un caricaturist, Neagu Rădulescu reprezintă o splendidă manifestare a spiritului critic, rezumând în câteva linii o judecată precisă, clară, de o seducătoare independență. Albumul lui este un capitol introductiv dintr-o vastă istorie a vieții literare și artistice românești.” Romanul Sunt soldat și călăreț (1937), cu sursa în experiența de ostaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
PETRAȘCU, Nicolae (5.XII.1859, Tecuci - 24.V.1944, București), critic literar și prozator. Este fiul Elenei (n. Bița) și al lui Costache Petrovici-Rusciucliu, mici proprietari în Fălciu, și frate cu pictorul Gheorghe Petrașcu. A urmat școala primară în orașul natal, iar cursurile secundare la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
române - și editează, din noiembrie 1896, revista „Literatură și artă română”, al cărei director a fost până la încetarea publicației, în 1910. Debutează cu versuri în „Jurnalu pentru toți” (1879), revistă scoasă la Iași de Emanoil Arghiropol. Diverse articole și încercări critice i-au apărut în „Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Ateneul român”, „Vieața nouă”, „Viața socială”. Cronicile și recenziile le-a semnat și cu pseudonimele D. Carpat, A. Costin, O. Leandru, O. Lian, Lucenzio, Nap, I. Nestor, Don
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
și recenziile le-a semnat și cu pseudonimele D. Carpat, A. Costin, O. Leandru, O. Lian, Lucenzio, Nap, I. Nestor, Don Paez, D. Riveanu, El. Rovin, Sanzio, E. Serea, Silver sau Sirius. Către sfârșitul vieții și-a reluat activitatea de critic literar, întreruptă aproape două decenii, alcătuind câteva monografii despre scriitorii și artiștii pe care îi cunoscuse. Ambiția lui P. era de a fi socotit un îndrumător al literaturii române de la sfârșitul secolului al XIX-lea, căreia intenționa să îi dea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
P. relației dintre public și literatură. Cauza pentru care scriitorii români nu aveau cititori el o considera a fi intransigența junimistă față de scrierile cu caracter patriotic, singurele care - după el - puteau câștiga o largă adeziune. De aceea, în activitatea sa critică a adoptat o atitudine de toleranță față de orice lucrare provenind de la un scriitor român, mai ales dacă aceasta era inspirată din istoria națională. P. s-a remarcat cu deosebire prin campania dusă pentru reorganizarea teatrelor naționale și a conservatoarelor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
TAMAȘ, Cristina (14.XI.1955, Huși), prozatoare, autoare de teatru, critic și istoric literar. Născută într-o familie înstărită de negustori constănțeni, își petrece copilăria la Huși, unde părinții ei, Ecaterina (n. Brânzei) și Ioan Aciobăniței se refugiaseră în timpul persecuțiilor politice din 1946-1947. Începe școala în orașul natal, din 1964 continuând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
381 Concluzii / 385 Bibliografie / 387 Prefață Odată cu cartea lui Angelo Mitchievici își face loc în cultura românească o abordare diferită a artelor plastice care poate să intrige și să nu întrunească aprobarea tuturor istoricilor de artă. Mitchievici este scriitor, eseist, critic literar, ferindu-se de specializarea îngustă. Apetitul său analitic se întinde de la literatură la artele frumoase și film, preferând să vadă mai curând ceea ce le apropie decât ceea ce le desparte. Autorul nu se substituie și nici nu are pretenția de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu școlile artistice europene. Este un punct de vedere integrator în care nu se mai simt complexele unei arte minore intrate târziu în circuitul european, o perspectivă curajoasă cu toate riscurile pe care le presupune. Ceea ce nu înseamnă absența spiritului critic și nici a precauțiilor necesare atunci când discută în același plan pe Böcklin și Franz von Stuck cu Kimon Loghi, pe Cecilia Cuțescu-Storck cu Hodler sau pe Paciurea cu Rodin. Artiști ca Luchian, Cecilia Cuțescu Storck, Kimon Loghi beneficiază de ample
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unele foarte cunoscute, expuse în muzee sau reproduse, dar și asupra unora de acces dificil, aflate în depozitele muzeelor. Comentariul lui nu este niciodată sec și tehnicist, ci luat de valul entuziasmului pentru subiect, fără a-și pierde însă simțul critic, autorul se lansează în descrieri evocatoare ale tablourilor, adevărate ekphrasis care însuflețesc imaginea absentă cu ajutorul cuvântului. O serie de capitole excelente sunt dedicate basmului și mitului în pictura simbolistă românească, în care lucrări discreditate ca sămănătoriste, integrate în contextul lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și Zolotoe Runo (Lâna de Aur) la Moscova, Yellow Book în Anglia, Zycie (Viața) revista mișcării secesioniste poloneze, L'Art Moderne în Belgia etc. Însă dincolo de revistele cadru pentru un fenomen artistic, avem o pleiadă de reviste care prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor permit o diseminare a gustului artistic. Spre exemplu, Noua revistă română, care apare în 1900, la conducerea sa aflându-se Constantin Rădulescu-Motru, însoțește constant prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor expozițiile organizate de Tinerimea artistică, fără a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fenomen artistic, avem o pleiadă de reviste care prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor permit o diseminare a gustului artistic. Spre exemplu, Noua revistă română, care apare în 1900, la conducerea sa aflându-se Constantin Rădulescu-Motru, însoțește constant prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor expozițiile organizate de Tinerimea artistică, fără a ignora și alte expoziții, astfel încât o analiză în secțiune a acestei reviste scoate la suprafață o istorie în mic a receptării critice a asociației artistice menționate mai sus. Revista Rampa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aflându-se Constantin Rădulescu-Motru, însoțește constant prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor expozițiile organizate de Tinerimea artistică, fără a ignora și alte expoziții, astfel încât o analiză în secțiune a acestei reviste scoate la suprafață o istorie în mic a receptării critice a asociației artistice menționate mai sus. Revista Rampa, de asemenea asigură un spațiu generos criticii de artă și prezentării unor expoziții și artiști plastici cu reproduceri selective a operei lor. Uneori, unor tablouri sau sculpturi dispărute le aflăm aici o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
făcând din suprafață, din superificial, un subiect de meditație. Pictorii prezentați nu ating această anvergură, dar opera lor constituie un reflex relevant al faptului monden și încărcăturii sale simbolice. Devin relevante în acest sens scenele de cabaret desenate de un critic de artă-grafician precum Sigmund Maur cu o certă notă caricaturală-șicanantă, de un demonism ludic, picant sau cele satirice ale lui Theodorescu-Sion, o parte publicate în revista umoristică Furnica. Poate cea mai concludentă contribuție în acest sens o are Mișu Teișanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Paris a diseminat în epocă, pictorul refăcând fragmente, ca apoi să renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă a acestui stil. Contextul critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc suportul în operă) devin semnificative; pictura lui G.D. Mirea semnalează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
an apare un alt roman care cunoaște un succes aparte, deschizând o serie, romanul Viciul suprem al infatigabilului estet Joséphin Péladan, reprezentant al decadenței latine și a unui ordin estetico-ezoteric, realizând o adevărată platformă estetică a noului curent. Cu rezervă critică, fenomenul poate fi observat pentru o bună parte din artiștii perioadei, unii dintre ei rămânând să oscileze între cele două estetici, precum frații Goncourt sau Gustave Flaubert. Acest mariaj întreținut cu dificultate este vizibil și pe plan tematic, pentru care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu apariția avangardelor, către începutul Primului Război Mondial, când suportă o serie de mutații. O mai mare longevitate o are tema în filozofie, iar opul lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului (1918-1922), probează rezistența ei. O altă serie de mutații "malefice" suportă discursul critic asupra decadenței, din ce în ce mai politizat și colorat antisemit. În opinia lui Rodolphe Rapetti, simbolismul se definește asemeni decadentismului ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dificil, cel puțin pentru istoricii de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tulbură, fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între 1903 și 1916. În atenția sa stau curentele novatoare în artă, cu care este și îi pune la curent pe cititorii români. În plus, Maria Bengesco se dovedește o bună cunoscătoare a picturii simboliste, față de care are o atitudine critică. Gustave Moreau este singurul pictor căruia M. Bengesco îi acordă drept de cetățenie alături de marii maeștri ai picturii, așa cum precizează într-o carte remarcabilă, Mélanges sur l'Art Français, apărută la Paris în 1913, și unde aceasta utilizează și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ai picturii, așa cum precizează într-o carte remarcabilă, Mélanges sur l'Art Français, apărută la Paris în 1913, și unde aceasta utilizează și o parte din articolele sale publicate în L'Independance roumaine. Elena Mateescu îi dedică un studiu acestui critic de artă pe nedrept uitat, "Cronicile pariziene ale Mariei Bengescu", publicat în Studii și Cercetări de Istoria Artei (Seria Artă Plastică), evidențiind locul semnificativ pe care-l ocupă simbolismul și mai ales Gustave Moreau în preocupările acesteia: "Tendințele simboliste, ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În articolul "Impression d'art. M. Vermont" din Revista orientală (Revue franco-roumaine), Al. Bogdan-Pitești îi enumeră pe o bună parte din pictorii simbolisto-decadenți, oprindu-se la emblematicul Gustave Moreau. Devine semnificativă această orientare de gust care nu este numai a criticului român, ci și a epocii. ""Și mai există și alții, Camille Pissaro, A. Séon, Maximilien Luce, Knopf, Jean Delville, A. des Gachons, Menard, Roll, Hodler, Maurice Eliot, Willete, peste care trec -, și, printre incontestabili, acest Gustave Moreau, cu incursiunile sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestea cunoaștem acest decadentism, suntem buni prieteni cu acest sentimentalism; este al nostru, al epocei noastre"76. Decadentismul este definit prin opoziție cu sentimentalismul și lirismul, pe care le evidențiază în pictura lui Burne-Jones, însă pentru pictorul român erijat în critic de artă ele iau parte la cadrul familiar al unei sensibilități tipice epocii, delimitându-și doar spațiul de rezonanță. Sunt decelabile aici și reziduurile unui pozitivism vulgarizator, recuperat ca degeneraționism în linia lui Max Nordau, însă fără radicalismul concluziilor acestuia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
psihologice și un sens care transcende istoricul și cotidianitatea. Pictorul care participa la expozițiile universale din 1878 și 1889 este printre cei care formulează observații pertinente cu privire la arta prerafaeliților, deschizând-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și critic literar și, ocazional, critic de artă, Ștefan Petică, era la curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]