54,815 matches
-
dată și se considera că era de necucerit. Fortul a fost neutralizat cu succes pe 10 mai 1940 de un atac al unei mici unități aeropurtate (56 de militari) aduse pe poziții cu ajutorul planoarelor. Acțiunea a curățat drumul forțelor terestre germane către interiorul Belgiei, fără ca atacatorii să mai fie amenințați de tirul artileriei din fort. este încă în proprietatea Armatei belgiene, este bine păstrat și poate fi vizitat. Fortul este localizat de-a lungul Canalului Albert, ocupând o zonă de la joncțiunea
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
era încartiruit în satul Wonck, la 5 km depărtare de fort. Cu excepți a câtorva ofițeri și a comandanților, cea mai mare parte a oamenilor era formată din rezerviști. Cei mai mulți dintre ei fuseseră chemați sub arme în 1939, după invazia germană a Poloniei. Pregătirea lor de infanterie era slabă, toți militarii belgienii fiind artileriști. Pe 10 mai 1940, 78 de parașutiști germani la bordul a 9 planoare din 7 "Flieger" (viitoarea Divizie I "Fallschirmjäger"]]) au aterizat pe fortăreață, înarmați cu arme
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
mare parte a oamenilor era formată din rezerviști. Cei mai mulți dintre ei fuseseră chemați sub arme în 1939, după invazia germană a Poloniei. Pregătirea lor de infanterie era slabă, toți militarii belgienii fiind artileriști. Pe 10 mai 1940, 78 de parașutiști germani la bordul a 9 planoare din 7 "Flieger" (viitoarea Divizie I "Fallschirmjäger"]]) au aterizat pe fortăreață, înarmați cu arme ușoare de infaterie și încărcături explozive având ca obiectiv distrugerea sau scoaterea din funcțiune a pieselor de artilerie din cazemate și
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
funcțiune a pieselor de artilerie din cazemate și turele, în special a celor care puteau să lovească ținte din apropierea podurilor de peste Canalul Albert. Multe dintre construcțiile defensive aveau efective reduse, iar apărătorii au fost luați prin surprindere de atacul aeropurtat german. Dacă fortul trebuia să fie ocupat de aproximativ 1.200 de oameni, în momentul atacului erau prezenți doar 650, iar 233 de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
aproximativ 1.200 de oameni, în momentul atacului erau prezenți doar 650, iar 233 de soldați erau încartiruiți într-un sat la cinci km distanță. Cea mai mare parte armamentului fortului a fost distrusă în primele minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat cu mult timp înainte cucerirea fortului. În timpul pregătirilor, parașutiștii germani au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în Cehoslovacia. Însuși Adolf Hitler a sugerat planificatorilor ca atacatorii să fie transportați până la fort cu ajutorul planoarelor, pentru
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat cu mult timp înainte cucerirea fortului. În timpul pregătirilor, parașutiștii germani au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în Cehoslovacia. Însuși Adolf Hitler a sugerat planificatorilor ca atacatorii să fie transportați până la fort cu ajutorul planoarelor, pentru evitarea problemelor care ar fi apărut în cazul parașutării unui mare număr de
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
surprindere. Parașutiștii au reușit să distrugă sau să scoată din uz cupolele tunurilor. Parașutiștii au folosit în afară de explosivi și aruncătoare de flăcări împotriva cuiburilor de mitralieră. Belgienii au reușit să distrugă unul dintre podurile de importanță vitală vizate de atacul german, împiedicând folosirea lui de către coloanele germane care urmau să atace Belgia centrală, dar lipsind pe de altă parte fortăreața de orice sprijin din partea forțelor de rezervă, în condițiile în care celelalte două poduri de peste Canalul Albert căzuseră deja sub controlul
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
sau să scoată din uz cupolele tunurilor. Parașutiștii au folosit în afară de explosivi și aruncătoare de flăcări împotriva cuiburilor de mitralieră. Belgienii au reușit să distrugă unul dintre podurile de importanță vitală vizate de atacul german, împiedicând folosirea lui de către coloanele germane care urmau să atace Belgia centrală, dar lipsind pe de altă parte fortăreața de orice sprijin din partea forțelor de rezervă, în condițiile în care celelalte două poduri de peste Canalul Albert căzuseră deja sub controlul germanilor. Germanii au pierdut doar 6
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
Bătălia de la Sibiu s-a desfășurat între 26-29 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțele Corpului 1 Armată român și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu victoria trupelor Puterilor Centrale. Bătătlia de la Sibiu a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
un front de 55 de km la sud - sud-est de Sibiu, pe aliniamentul Racovița-Avrig-Săcădat-Cașolț-Gura Râului, cu flancurile sprijinite pe Munții Făgăraș la est și Munții Cibin la vest. Marile unități ale corpului erau dispuse astfel: Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armatei 9: Corpul XXXIX Rezervă cu trei divizii de infanterie - Divizia 76 Rezervă, Divizia 187 Rezervă și Divizia 51 Honvezi - precum și Corpul Alpin. Bătălia de la Sibiu nu a fost atât câștigată de partea germană cât a
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armatei 9: Corpul XXXIX Rezervă cu trei divizii de infanterie - Divizia 76 Rezervă, Divizia 187 Rezervă și Divizia 51 Honvezi - precum și Corpul Alpin. Bătălia de la Sibiu nu a fost atât câștigată de partea germană cât a fost mai degrabă pierdută de partea română. O conducere incompetentă, atât a Corpului 1 Armată comandat de generalul Ion Popovici zis „Provincialul” - „"ofițer ce rămăsese cu apucăturile unui grad inferior"” - cât și a Armatei 2 comandată de un
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
într-o situație pe muche de cuțit, din care, dincolo de manevra strălucită de învăluire a Corpului Alpin sau vitejia cavaleriștilor lui von Schmettow, a ieșit cu bine doar deoarece „"comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul inamic
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Teatrul German de Stat Timișoara este o instituție publică de spectacole din România finanțată de Municipiul Timișoara. Cu un total de 108 posturi și un număr important de colaboratori, teatrul produce între 5 și 7 premiere pe stagiune, jucând în medie în fața
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
10.000 spectatori anual. În ultimii ani, gradul de ocupare a sălii este de cca. 80%. Prima atestare a prezenței unor actori în oraș este din anul 1746, iar în 1753 administrația orașului autorizează susținerea de reprezentații de către o trupă germană de teatru de turneu. În continuare, activitatea teatrală germană este susținută de trupe care veneau aici în turneu, devenind una dintre atracțiile orașului. În 1758 s-a amenajat în fosta clădire a magistraturii sârbești - pe locul unde se află azi
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
ocupare a sălii este de cca. 80%. Prima atestare a prezenței unor actori în oraș este din anul 1746, iar în 1753 administrația orașului autorizează susținerea de reprezentații de către o trupă germană de teatru de turneu. În continuare, activitatea teatrală germană este susținută de trupe care veneau aici în turneu, devenind una dintre atracțiile orașului. În 1758 s-a amenajat în fosta clădire a magistraturii sârbești - pe locul unde se află azi Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau“ - o sală destinată spectacolelor de
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
o sală destinată spectacolelor de teatru. În perioada 1852-1870 spectacolele venite în turneu, mai ales din Viena, se întindeau adesea pe stagiuni întregi. În 1875 s-a inaugurat Teatrul „Franz Joseph“ - astăzi Palatul Culturii. În 1899, activitatea teatrală de expresie germană este întreruptă în urma unei decizii administrative, având loc însă spectacole singulare cu trupe vieneze, până inclusiv în a doua decadă a secolului al XX-lea. După 1920, se desfășoară din nou - cu consistență variabilă - activitate teatrală profesionistă de expresie germană
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
germană este întreruptă în urma unei decizii administrative, având loc însă spectacole singulare cu trupe vieneze, până inclusiv în a doua decadă a secolului al XX-lea. După 1920, se desfășoară din nou - cu consistență variabilă - activitate teatrală profesionistă de expresie germană, vremelnic cu autorizarea Oficiului Cultural German din Sibiu, apoi prin intermediul Teatrului Național German din Sibiu, care producea spectacole ce erau apoi susținute în toate zonele țării locuite de germani. În 1940 acest teatru este acaparat de ideologia național-socialistă, iar înainte de
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
administrative, având loc însă spectacole singulare cu trupe vieneze, până inclusiv în a doua decadă a secolului al XX-lea. După 1920, se desfășoară din nou - cu consistență variabilă - activitate teatrală profesionistă de expresie germană, vremelnic cu autorizarea Oficiului Cultural German din Sibiu, apoi prin intermediul Teatrului Național German din Sibiu, care producea spectacole ce erau apoi susținute în toate zonele țării locuite de germani. În 1940 acest teatru este acaparat de ideologia național-socialistă, iar înainte de finalul celui de al Doilea Război
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
trupe vieneze, până inclusiv în a doua decadă a secolului al XX-lea. După 1920, se desfășoară din nou - cu consistență variabilă - activitate teatrală profesionistă de expresie germană, vremelnic cu autorizarea Oficiului Cultural German din Sibiu, apoi prin intermediul Teatrului Național German din Sibiu, care producea spectacole ce erau apoi susținute în toate zonele țării locuite de germani. În 1940 acest teatru este acaparat de ideologia național-socialistă, iar înainte de finalul celui de al Doilea Război Mondial este desființat. La 1 ianuarie 1953
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
producea spectacole ce erau apoi susținute în toate zonele țării locuite de germani. În 1940 acest teatru este acaparat de ideologia național-socialistă, iar înainte de finalul celui de al Doilea Război Mondial este desființat. La 1 ianuarie 1953 ia ființă Secția germană a Teatrului de Stat Timișoara, spectacolul inaugural fiind susținut la 27 iunie 1953 cu piesa Die Karlsschüler [Elevii școlii de cadeți], de Heinrich Laube. După trei ani, secția germană se desprinde din structura administrativă a Teatrului de Stat și devine
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
Război Mondial este desființat. La 1 ianuarie 1953 ia ființă Secția germană a Teatrului de Stat Timișoara, spectacolul inaugural fiind susținut la 27 iunie 1953 cu piesa Die Karlsschüler [Elevii școlii de cadeți], de Heinrich Laube. După trei ani, secția germană se desprinde din structura administrativă a Teatrului de Stat și devine Teatrul German de Stat Timișoara, în urma Hotărârii Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române nr. 1530/31.07.1956. Sala de spectacole este vechea sală Reduta din clădirea fostului
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]
-
Teatrului de Stat Timișoara, spectacolul inaugural fiind susținut la 27 iunie 1953 cu piesa Die Karlsschüler [Elevii școlii de cadeți], de Heinrich Laube. După trei ani, secția germană se desprinde din structura administrativă a Teatrului de Stat și devine Teatrul German de Stat Timișoara, în urma Hotărârii Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române nr. 1530/31.07.1956. Sala de spectacole este vechea sală Reduta din clădirea fostului Teatru „Franz Joseph“ - astăzi Palatul Culturii - clădire ce adăpostește, alături de Opera Națională Română
Teatrul German de Stat din Timișoara () [Corola-website/Science/333762_a_335091]