52,956 matches
-
este Calchasxe "Calchas", și aezii (subcapitolul 1.4; 3.6) par să se bucure de un oarecare statut religios. Este posibil ca În această perioadă datoriile sacerdotale să se fi aflat În mâinile capului familiei sau ale celui care se bucura de un rang Înalt pe scara valorilor sociale. Dimpotrivă, este documentat și descris ritualul funerar, care prevedea plânsul și bocetul, ofrande și sacrificii animale, incinerarea cadavrului, așezarea oaselor Într-o urnă și Îngroparea Într-un mormânt; nu erau rare nici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin cuvânt, al cărui stăpân va fi considerat În consecință, poate Începând cu secolul al V-lea Î.Hr. și prin influența zeului egiptean Thotxe "Thot", cu care Îl identifica deja Herodot (II, 138, 4). Dionysosxe "Dionysos", În schimb, se bucură de un spațiu redus În tradiția arhaică, cu toate că este prezent În panteonul micenian. Și totuși, nu mai puțin decât Hermesxe "Hermes", el dă formă transgresiunii, pe care marginea o poartă Întotdeauna cu sine, și dinamicii transformării, de care depind schimburile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca de a treisprezecea zeitate (Pausanias, V, 11, 8). În sfârșit, un comentator târziu 1, amintindu-și de altarul celor „doisprezece zei” de pe malul asiatic al Bosforului, Îl includea În listă și pe Hades. Și dacă la Atena aceștia se bucurau de un cult comun, celebrat În jurul unui unic altar (Tucidide, VI, 54, 6), la Olimpia, dimpotrivă, erau șase altare pe care se sacrifica În cinstea lor (Pindar, Olimpice, X, 43-39). De aceea, nu este improbabil ca numărul doisprezece să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
număr. b) Universul și timpul eroilor Pe un plan inferior, aproape la jumătatea drumului dintre oameni și zei, dar În legătură constantă cu aceștia din urmă, se plasează eroii, o categorie de ființe câteodată semidivine, câteodată umane, categorie ce se bucura de un statut propriu În politeismul grec. În multe privințe ei pot intra În tipologia „eroilor culturali”, figuri mitice cărora tradițiile culturale ale altor popoare le atribuie misiunea fondării unor institute și forme de viață materială și culturală. Totuși nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era „Îngăduit să le Încalce, să le cerceteze și să le divulge”, rituri pe care locuitorii din Eleusis le-au Învățat de la Demetra, ele Îi ofereau celui care asista la ele posibilitatea de a fi numit fericit, de a se bucura de orice belșug În această viață și de un destin privilegiat „dincolo”. Dar acest dar al zeiței a fost rodul imposibilității de a-i acorda numirea lui Demophonxe "Demophon", fiul abia născut al lui Keleosxe "Keleos", suveran În Eleusis, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pol de orientare sistematică a vieții religioase publice și private a Greciei. Mijlocirea În raporturile cu lumea divină sau cu forțele extraumane și interpretarea voinței sau planurilor lor le revin, În schimb, ghicitorilor (manteis) și poeților, care par să se bucure de un statut religios Încă din epoca arhaică și care pot fi considerați „preoți ai cuvântului”. În afara locurilor destinate cultului oracular, Grecia cunoscuse, mai ales În perioada arhaică, nu puține figuri de ghicitori itineranți, cum sunt miticii Melampus și Tiresiasxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puterii: impresionează, de exemplu, foarte largul spațiu acordat miturilor lui Tezeuxe "Tezeu" și Herakles, evenimentelor ciclului teban și troian, În comparație cu surprinzătoarea absență a reprezentărilor unor mituri, cum ar fi luptele Împotriva uriașilor, titanilor și amazoanelor, care, În Grecia contemporană, se bucurau, În schimb, de o popularitate foarte largă pentru reprezentarea triumfului ordinii cosmice și umane asupra haosului și a barbariei. Acesta este unul dintre indiciile faptului că, pentru etrusci, ordinea cerească și cosmică este gândită În forme diferite de cele proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre aceste colegii fiind format din doar trei membri 1. Acești funcționari sunt aleși; durata funcției lor nu este indicată și, de aceea, ne putem gândi că ei o exercitau pe viață. Se stabilește În mod expres că ei se bucură de aceleași privilegii ca și pontifex din Roma: Împreună cu fiii lor ei sunt scutiți de serviciul militar și de obligațiile publice. În timpul serviciului lor trebuie să Îmbrace toga praetexta; la teatru și la luptele de gladiatori au un loc de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își află o ilustrare vie În Întâmplările lui Luciusxe "Lucius", povestite În Metamorfozele lui Apuleius, În timp ce, pe de o parte, dă Întreaga măsură a dimensiunii tipic elenistice a fizionomiei zeiței, de cealaltă parte, motivează simpatia excepțională de care s-a bucurat cultul ei În această perioadă. Cu alte cuvinte, figura zeiței Isis, În bogăția și varietatea atributelor amintite și mai ales În calitatea ei de putere dominatoare a destinului, Heirmarmène cosmică, deși Înrădăcinată Într-o tradiție națională, este o „creație” tipică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
credincioșilor, care evocă un scenariu astral. Zeița la care fac referire misteriile Îi făgăduiește credinciosului reușită și bunăstare pentru viața prezentă și, În calitatea ei de „regină a celor morți”, o ședere fericită În Împărăția infernului, În care se va bucura de vederea ei glorioasă, strălucitoare În „Întunericul Acheronului” (Metamorfoze, XI, 6). Dacă scenariul misteric, ce prevede și rituri secrete ale „marelui Osirisxe "Osiris"”, pare modelat pe schema celui de la Eleusis și este, În orice caz, o achiziție târzie În ambientul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așteptărilor și emoțiilor trăite În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris"?), dezvăluie vestirea plină de bucurie pe care le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru noi va exista mântuire de suferințe” (De errore profanarum religionum, 22, Turchi, no 269). Formula În cauză este recitată În greacă, ea confirmând astfel, În această rămășiță din secolul al IV-lea d.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puțin convingătoare. În schimb, o escatologie reală individuală și generală se exprimă În G³th³ prin credința În supraviețuirea sufletului până În momentul unei judecăți finale când va avea loc adevăratul „sfârșit”, când atât sufletele, cât și trupurile Își vor relua viața bucurându-se de cele două fericiri Într-o stare de perfectă (Bausani, 1959, pp. 65 sqq.), ca o ființă purificată pe deplin În focul Adevărului, eliberată de Rău, acum definitiv aneantizat. O asemenea concepție nu se găsește expusă printr-o formulare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cuvinte referitoare la fantasme, umbre, morți, spectre etc. Vëlinas este opusul lui Diëvas; este zeul nopții, al magiei, al obscurității. Din acest punct de vedere, cei doi formează o pereche perfect complementară. Diëvas aduce bunuri și bogăție, Vëlinas se bucură să-i Înșele pe oameni și să-i ucidă strangulându-i sau spânzurându-i. Îi plac, de asemenea diferitele practici magice care fac rău oamenilor, pe care le Însoțește cu un râs Înspăimântător. La fel ca germanicul Odin, și Vëlinas
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o cetate ionică, probabil Efes. Un nenorocit, ajuns la capătul puterilor din cauza sărăciei și a disperării, era ales de oraș pentru a fi jertfit, prin torturi inumane, ca un țap ispășitor pentru toate păcatele cetății, după ce se v-a fi bucurat timp de un an de mâncare din belșug și de diferite plăceri. Suntem În a doua jumătate a secolului al VI-lea, Într-o civilizată cetate ionică; iar obiceiul În cauză este atestat și În alte cetăți grecești. În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poet și filozof natural; de asemenea, a subliniat clar și structura corporativă și verticală În cadrul căreia activa fiecare druid În parte; iată ce spune Cezar: În toată Galia există două categorii de oameni care au o oarecare Însemnătate și se bucură de o anumită considerație. ș...ț Una dintre cele două categorii amintite este formată de druizi, cealaltă de cavaleri. Druizii iau parte activă la cult, se Îngrijesc de sacrificiile publice și private, explică practicile religioase; la ei vine un mare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre cele două categorii amintite este formată de druizi, cealaltă de cavaleri. Druizii iau parte activă la cult, se Îngrijesc de sacrificiile publice și private, explică practicile religioase; la ei vine un mare număr de tineri să Învețe. Druizii se bucură de mare cinste În fața galilor. Ei hotărăsc În aproape toate dezbaterile publice și private; dacă s-a comis vreo crimă, dacă s-a săvârșit vreun omor, dacă există vreun proces de moștenire sau hotărnicie, tot ei sunt aceia care dau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a suveranului, adică de faptul că acesta știa să-și exercite demn și eficient funcția: Datorită autenticității suveranului fulgerele și molimele sunt ținute departe de oameni. Datorită autenticității suveranului, acesta garantează pacea, liniștea, bucuria și bunăstarea. Datorită autenticității suveranului ne bucurăm de belșugul roadelor pădurii. Datorită autenticității suveranului se păstrează produsele din lapte ale vitelor. Datorită autenticității suveranului avem din belșug holde Înalte și viguroase. Datorită autenticității suveranului Înoată În râuri pești din belșug. Datorită autenticității suveranului se zămislesc copii. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oferit de Tacitus, mai există o descriere destul de diferită realizată, cu un secol Înainte, de către Cezar (De bello galico, VI, 21): „Germanii așază În rândul zeilor doar pe cei pe care Îi văd și de ajutorul direct al cărora se bucură; adică, Soarele, Vulcanxe "Vulcan" și Lunaxe "Luna"; despre ceilalți nici măcar n-au auzit”. Trebuie să spunem imediat că diferența nu este de ordin cronologic și, probabil, nici de ordin etnic, ci este mai degrabă de natură sociologică. Așa cum am demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe dovezi contrare. Într-adevăr, vorbind despre puterile comandanților militari, el spune: Căpeteniile comandă mai mult cu fapta decât cu porunca și, dacă sunt curajoși, În văzul tuturor, dacă se bat În frunte, mai mult cu admirația de care se bucură. De altfel, nici a pedepsi cu moartea, nici a pune În lanțuri, nici a bate nu au voie decât preoții, și aceasta nu ca pedeapsă sau pentru că ar porunci căpetenia, ci oarecum din porunca zeului care, cred ei, Îi are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a" În India, și el zeul lumii de „dincolo”; ne putem gândi la versurile Închinate Într-un imn vedic defunctului: Vai, vai de vechile căi, pe care au mers strămoșii Înaintea noastră. Pe cei doi stăpâni care domnesc și se bucură de toată libertatea, Îi vei vedea: Yamaxe "Yama" și zeul Varuñaxe "Varun{a" (Rig-Veda, X,14,7). Așadar, defunctul nu se va Întâlni doar cu zeul tipic al morților (Yamaxe "Yama"), ci și cu Varuñaxe "Varun{a", legat, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
62 răul se va transforma În bine, Baldrxe "Baldr" se va Întoarce. Ea vede o sală mai frumoasă decât soarele, 64 acoperită cu aur; aceasta se găsește În Gimle („Adăpostul Focului”): acolo vor sta șirurile de viteji, și se vor bucura de o fericire veșnică (trad. după Mastrelli, 1951). Odată cu Încheierea noului ciclu, Începe unul nou și totul ia forma unei veșnicii dinamice. În religia indo-europeană, zona sacrului și a suveranității (Înțeleasă aici nu În sens militar) era guvernată În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
departe. Doar sosirea Înfricoșătorului Thorrxe "Thorr" Îl reduce la tăcere și Îl face să se Îndepărteze, profețind Încet, dar cu satisfacție, iminența Catastrofei Finale („peste toate averile care sunt aici Înăuntru se va aprinde o flacără Înaltă”). Personaje care se bucură de rău și provoacă cu obstinație disensiuni se mai Întâlnesc și În alte culturi. Ne putem gândi la Bricciu Limbă-Veninoasăxe "Bricciu Limbă-Veninoasă" care provoacă mereu conflicte Între eroi și merge până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o viziune prea parțială a evenimentelor. Nici înainte și nici după invadarea lui Iuda nu a reușit să înțeleagă semnificația celor întâmplate. Conform oracolelor lui Isaia, invazia a fost rezultatul politicii greșite și consecințele au fost înspăimântătoare. Poporul, însă, se bucură pentru că cetatea Ierusalimului nu a fost cucerită. Tristă consolare, spune profetul, și greșeala voastră nu va rămâne fără efecte catastrofale. Și în acest caz suntem departe de tonul povestirii din 2Rg 18,17-19,37. 4. Câteva reflecții a posteriori Dacă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
el, și să nu îl expună pe lewd la literatura obscenă, așadar prude preferă pe 3a lui 1a , pe 1a lui 2a , și pe 3a lui 2a . Presupunem, mai departe, că lewd preferă în primul rând ca prude să se bucure de beneficiile pe care lecturarea unei cărți atât de plină de pasiune le poate aduce. Abia apoi lewd preferă ca el însuși să citească cartea. Situația în care nimeni nu citește cartea este pe ultimul loc în ierarhia lui lewd
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Și când îl primește, nici el nu îl primește orbește. Dăruitorul și cel dăruit sunt legați laolaltă prin dar. Când darul vine de sus, cel dăruit trebuie să fie la înălțimea lui nu numai prin felul recules de a se bucura. Cel dăruit nu primește darul orbește; prin dar, el comunică cu dăruitorul și este atras în preajma lui. A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat este cel dăruit. Sentimentul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]